Problema centrală întâlnită în activitatea didactică constă în dificultatea elevilor de a-și exprima emoțiile și de a relaționa într-un mod armonios. Mulți dintre aceștia prezintă dizabilități intelectuale, tulburări din spectru autist sau alte dificultăți de comunicare, ceea ce duce la: apariția conflictelor spontane, tendința unor copii de a se izola, dificultăți de cooperare în activitățile de grup. Această problemă afectează nu doar interacțiunile dintre elevi, ci și climatul general al clasei, punând o presiune suplimentară asupra actului educațional.
Persistența acestor situații se explică prin mai mulți factori: limitările de limbaj și comunicare, care reduc capacitatea copiilor de a-și exprima nevoile și emoțiile; niveluri inegale de dezvoltare cognitivă și socio-emoțională; lipsa unor experiențe comune atractive, care să faciliteze învățarea valorilor sociale și emoționale; rigiditatea unor contexte educaționale, care nu favorizează exprimarea liberă.
Soluția găsită a fost utilizarea poveștilor ca instrument pentru dezvoltarea socio-emoțională. Povestea creează un cadru simbolic, protejat, în care copilul se poate identifica cu personajele, poate explora situații conflictuale și poate învăța, indirect, comportamente pozitive.
Impactul acestei metode a fost vizibil: conflictele au fost mai ușor gestionate; copiii au început să își exprime emoțiile mai deschis; nivelul de cooperare și de solidaritate în grup a crescut; climatul clasei a devenit mai relaxat și mai prietenos.
Implementarea s-a realizat gradual, prin:
- Selecția poveștilor – povești simple, cu mesaje clare despre prietenie, respect și acceptare.
- Adaptarea poveștilor – folosirea suportului vizual pentru copiii cu dizabilități intelectuale, a versiunilor audio pentru cei cu deficiențe de vedere și a materialelor tactile pentru elevii cu autism.
- Activități interactive – dramatizări, jocuri de rol, discuții ghidate, desen sau construcția de povești proprii.
- Integrarea transversală – poveștile nu au fost folosite doar la literatură, ci și în ore de dezvoltare personală, artă sau activități de socializare.
Un exemplu concret de implementare, cu un impact semnificativ, l-a reprezentat parteneriatul desfășurat în anii trecuți cu Biblioteca Astra din Sibiu. În cadrul acestuia, săptămânal, copiii au participat la sesiuni de lectură, în care li se citea o poveste aleasă special pentru nivelul lor de înțelegere și interese. Activitățile erau completate de dramatizări, exerciții de ilustrare grafică a poveștilor, realizarea de colaje și jocuri de rol. O dimensiune importantă a proiectului a fost participarea elevilor din școlile de masă, care veneau săptămânal la bibliotecă și desfășurau activități comune cu elevii din școala specială. Această interacțiune a avut un efect deosebit de benefic: copiii au învățat unii de la alții, au dezvoltat empatie și toleranță, iar diferențele dintre ei s-au estompat prin experiențele comune trăite în jurul poveștilor.
Experiența arată că poveștile nu sunt doar simple instrumente didactice, ci adevărate resurse de transformare a climatului educațional. Ele facilitează comunicarea, sprijină integrarea copiilor cu dizabilități, reduc tensiunile și stimulează cooperarea. În școala specială, unde diferențele dintre copii sunt adesea foarte mari, poveștile funcționează ca o „limbă comună”, accesibilă tuturor.
Astfel, utilizarea poveștilor reprezintă o strategie sustenabilă pentru dezvoltarea unui climat pozitiv, incluziv și suportiv, care să favorizeze atât progresul individual, cât și coeziunea grupului.
Un exemplu concret de bune practici îl constituie parteneriatele cu instituții culturale și educaționale, precum cel realizat cu Biblioteca Astra din Sibiu. Activitățile de lectură și dramatizare desfășurate împreună cu elevii din școlile de masă au demonstrat că poveștile pot deveni o punte între copii cu niveluri și nevoi educaționale diferite. Această colaborare a consolidat un model autentic de educație incluzivă, în care fiecare copil s-a simțit valorizat, iar diferențele au fost percepute nu ca bariere, ci ca resurse pentru învățare și creștere comună.
Bibliografie
Ionescu, D., & Vršmaș, E. (2024). Training Needs Analysis for Inclusive Education. Revista de Pedagogie – Journal of Pedagogy, 1(2024), 193-222. Institutul de Științe ale Educației.
O’Connor, J., & McCartney, H. (2007). Using drama and storytelling to promote inclusive education. Support for Learning, 22(1), 26–31. doi.org/10.1111/j.1467-9604.2007.00445.
Miller, S., & Pennycuff, L. (2008). The power of story: Using storytelling to improve literacy learning. Journal of Cross-Disciplinary Perspectives in Education, 1(1), 36–43.