Poveștile sunt cele care au acaparat atenția copiilor mari și mici încă din cele mai vechi timpuri. Spuse la gura sobei sau în jurul focului au fascinat și au trezit imaginația, au fost și sunt o metodă potrivită pentru copii de a explora realitatea, ancore ale civilizațiilor și modalități de transmitere a a învățămintelor și a felului de a fi a unei generații. Copilul se regăsește în personaje sau descoperă o lume în care se poate „rupe” de viaţa lor personală și devine altcineva. Din acest motiv, poveștile sunt modul cel mai potrivit de a salva o generație de copii care prezintă mult mai multe probleme emoţionale decât în trecut, sunt mai singuri şi mai deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai impulsivi şi mai agresivi, fiind vădit înclinaţi să devină anxioşi în mai toate condițiile competiționale.
Am realizat, așadar, o suită de activități de învățare centrate pe educaţia socio-emoţională a şcolarilor, deoarece aceasta reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare în care sunt implicaţi aceştia în vederea asigurării premiselor şi condiţiilor de formare a competenţelor sociale şi emoţionale dezirabile la această vârstă. Ne referim aici la dobândirea abilităţilor emoţionale (de a înţelege, a exprima şi a-şi regla emoţiile) şi a celor sociale, precum cele de iniţierea şi menţinerea unei relaţii pozitive şi de integrare într-un grup (altruismul, toleranţa, întrajutorarea etc.). Toate acestea vor reprezenta fundamentul comportamentelor lor sociale şi emoţionale viitoare, precum şi al conduitei lor sociale şi emoţionale.
O importanţă deosebită am acordat-o și formării celor mai elementare norme ale comunicării verbale, nonverbale şi scrise pentru a-l ajuta pe şcolarul mic să-şi le dezvolte şi să le aplice în viaţă, să se cunoască pe sine, să gândească pozitiv faţă de colegi, părinţi, profesori, să-şi sporească randamentul şcolar, să se integreze mult mai uşor în societate. Formarea unor deprinderi de ascultător activ este o componentă importantă a competenţei de comunicare. Astfel, contextele create în spațiul clasei, în cadrul orei, trebuie să fie autentice, adecvate vîrstei și dorințelor grupului de elevi.
Pentru formarea comportamentelor comunicative și socio-emoționale vizate, am elaborat activităţi educative specifice, în cadrul cărora povestea terapeutică are rolul central.
Dintre competenţele specifice şi activităţile de învăţare vizate, enumerăm:
1.1. Redarea, într-o sucesiune logică, a conţinutul textului audiat, liber sau cu ajutorul întrebărilor adresate de învăţător.
– povestirea ( după imagini ), respectând şirul de întâmplări al unui text narativ;
– dramatizarea unor fragmente din poveşti cu ajutorul păpuşilor pe băţ, pe deget sau pe mână;
– jocuri de rol;
1.2. Formularea corectă a întrebărilor, răspunsurilor, pornind de la un text audiat
– formularea unor întrebări de lămurire în urma audierii poveştilor şi povestirilor citite, înregistrate sau povestite de adulţi/ copii
– emiterea unor predicţii asupra derulării evenimentelor dintr-un text audiat
1.3. Crearea unor conţinuturi noi, valorificând textele studiate
– jocuri de tipul: să ne imaginăm…?, ce s-ar întâmpla dacă…?;
– jocuri de modificare a finalului unor poveşti audiate; „Cum ţi-ar place să se termine povestea ?”
– crearea de poveşti orale având ca suport o imagine sau un desen;
1.4. Exersarea abilităţile de comunicare în situaţii cât mai variate participând atât în calitate de emiţător, cât şi în calitate de receptor;
– jocuri de rol de tipul vorbitor–ascultător, folosind păpuşi pe deget, pe mână, marionete, măşti etc.
– exerciţii în perechi pentru exersarea elementelor simple de ascultare activă
2.1. Ascultarea cu atenţie a unui text
– exersarea ascultării active a interlocutorului, a opiniilor interlocutorului;
– exerciţii-joc de ascultare a unor mesaje formulate de persoane diferite
2.2. Înţelegerea conţinutului unui text literar studiat
– formularea unor răspunsuri scurte la întrebarea: Despre ce este vorba în acest fragment de poveste?
– stabilirea valorii de adevăr a unor enunţuri scurte care testează înţelegerea conținutului textului audiat;
– recunoaşterea unor momente din text, după imagini
2.3. Stabilirea de legături între informaţiile din text şi fapte din viaţă
– raportarea informaţiei din text la experienţa de viaţă;
– discuţii privind comportamentul personajelor;
– evidenţierea unor modele de comportament;
2.4. Identificarea mesajului unui text literar audiat
– formularea de întrebări și răspunsuri legate de tema sau mesajul creației artistice
– identificarea ideilor esențiale
– analiza unor informații de detaliu
2.5. Distingerea însuşirilor fizice şi morale ale personajelor din text
– potrivirea trăsăturilor unui personaj dintr-o serie de însușiri
realizarea unui desen pentru a indica trăsăturile fizice sau psihice;
3.1 Imaginarea unor întâmplări şi fapte prezentate în textele audiate
– realizarea unor dialoguri improvizate pe anumite teme şi în situaţii determinate;
– povestirea pe scurt a unei întâmplări deosebite;
3.2. Exteriorizarea trăirilor interioare ale personajelor prin gestică, mimică, timbrul vocii, volum, mişcare scenică
– jocuri de simulare;
– interpretarea unui rol în mai multe variante, în manieră proprie
3.3. Exprimarea ideilor şi trăirilor personale folosind materiale şi tehnici elementare diverse
– realizarea de aplicaţii în oglindă: Chipul meu atunci când sunt fericit/Chipul meu atunci când sunt trist; Cum mă simt într-o zi ploioasă/Cum mă simt într-o zi senină
– realizarea de benzi desenate prin care să redea etapele unei întâmplări trăite
3.4. Participarea la activităţi integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază elemente de exprimare vizuală, muzicală, verbală, kinestezică
– realizarea de lucrări în care se asociază elemente de exprimare plastică, cu alte forme de exprimare artistică – Exemplu: ilustrarea versurilor unui cântec prin desen etc.
– realizarea de scurte dramatizări (fragmente din poveşti) prin teatru de umbre
4.1. Recunoașterea și exprimarea emoțiilor proprii sau ale altor persoane, realizând corelații între cauze și comportamente
– selectarea unor imagini cu personaje care exprimă emoţii de bază (Exemplu: Alegeţi personajele care exprimă bucurie, fericire, veselie…)
– crearea unei expoziţii cu imagini/fotografii (aduse de acasă, realizate în clasă, decupate din ziare/reviste) care exprimă diferite emoţii
– recitarea unei poezii în diferite ipostaze (vesel, speriat, uimit)
4.2. Evaluarea corectă, în situații concrete a unor comportamente în raport cu norme și comportamente prestabilite și cunoscute
– exerciţii de identificare a unor reguli de comportament în relaţia cu ceilalţi, pe baza discutării unor situaţii concrete din experienţa elevilor
– exerciţii de identificare a premiselor pentru a coopera cu ceilalţi (hobby-uri, interese comune, activităţi preferate etc.)
4.3. Dezvoltarea competenței de a rezolva conflicte prin strategii adecvate vârstei;
– exerciţii de negociere şi mediere;
– formularea de enunţuri simple pro şi contra în soluţionarea unor conflicte;
4.4. Dezvoltarea abilității de a relaţiona cu cei din jur manifestând prietenie, toleranţă, armonie, respectând norme de comunicare şi comportament civilizat
– stabilirea unor reguli specifice activităţilor de grup
– exerciții de comunicare – negociere pentru alegerea temelor/ subiectelor de grup
– realizarea prin cooperare în echipe a decorurilor pentru scenetă
CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
Comunicare orală (ascultare, vorbire, interacţiune)
Cum ne exprimăm gândurile? (conceptul de comunicare)
Cuvântul-mijloc de comunicare
Formule de politețe, de solicitare/oferire de informații
Reguli de comunicare eficientă: vorbirea pe rând, ascultarea interlocutorului, păstrarea ideii, solicitarea de informații suplimentare, păstrarea contactului vizual
Emoţii de bază denumite prin cuvinte (bucurie, tristeţe, frică, furie) în activităţi / contexte familiar
Trăsăturile pozitive de caracter și comunicarea eficientă
Reguli de comportament în cadrul grupului (comportamente prosociale)
Comunicarea – modalitate eficientă de rezolvare a unor situații conflictuale
Rolul comunicării în cooperare și întrajutorare
Povești terapeutice. Fabule. Povești cu tâlc
Printre modalităţile de evaluare pe care mi le-am propus se enumeră jocuri de rol, exerciţii de dicţie şi mimă, concurs „Cel mai bun actor”, dramatizări.
Prin aplicarea acestui opțional la clasă, am vizat formarea şi dezvoltarea unor mecanisme de recunoaştere, acceptare şi autoreglare emoţională ca fundament al abilităţilor sociale, educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter şi formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi, dezvoltarea abilităţilor intra- şi interpersonale care să faciliteze reuşita în viaţă, găsirea de soluţii la diferite probleme prin intermediul comunicării şi a cărţilor, cultivarea încrederii în sine și în ceilalți
Elevul va învăţa, prin metode adecvate vârstei, urmărindu-se sistematic realizarea unor conexiuni între disciplinele integrate, creând contexte semnificative de învăţare pentru viaţa reală. Este necesară o abordare specifică nivelului de vârstă, avându-se în vedere stimularea învăţării prin joc și prin metode active-participative.
BIBLIOGRAFIE
1. Programa școlară pentru clasa I aprobată prin ordin al ministrului nr. 3418/19.03.2013
2. Cherechianu Ioana (coord): Poveştile terapeutice vin să ne înveţe, Ed Diana, 2010, Piteşti;
3. Konkoly, Mariana : Poveşti pentru inimă şi suflet – poveşti terapeutice, Ed. Aquila Logistic, 2013, Oradea;
4. Paşca Maria Dorina: Povestea terapeutică, Ed Adealul, 2004, Biblioteca de psihologie.
7. Bocoș Mușata, Gavra Rodica: Comunicarea și managementul conflictului, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008