În această lucrare, doresc să aduc în prim-plan necesitatea introducerii în programa școlară a disciplinei „Educație nutrițională”, fiind utilă pentru că un individ internalizează mai ușor deprinderile unui stil de viață sănătos atunci când este copil. Să știe, să îmbine un meniu bogat în legume și fructe cu un program zilnic activ, bine structurat și organizat. Concluzia pe care o putem trage din această lucrare este că, dacă avem grijă să ne hrănim sănătos, vom contribui la construcția unei vieți echilibrate, astfel încât nu vom mai avea nevoie decât de sfaturile medicului, nu și de medicamentele acestuia.
”Little scientists” – proiect eTwinning
”Little scientists” este un proiect despre care consider că merită să vă vorbesc. Ideea acestui proiect a venit din bine-cunoscutul fapt că la vârsta preșcolară copiii sunt extrem de curioși. Este un proiect pentru copiii cu vârsta între 3 și 7 ani, la această vârstă copiii fiind cuprinși în învățământul preșcolar și în primii doi ani de învățământ primar. Curiozitatea determină dorința de explorare, de a încerca lucruri noi, de a observa și experimenta fenomene din mediul înconjurător. Și cum putem face toate acestea? Prin experimente, așa cum fac oamenii de știință.
Formal-informal-nonformal în predarea istoriei
Societatea umană a ajuns fără îndoială la un stadiu înalt de dezvoltare. Complexitatea ei depășește ca amploare orice societatea întâlnită de-a lungul istoriei. Dacă în trecut, idealul educațional era în mare parte centrat pe capacitatea unei persoane de a excela în mai multe domenii, ajungându-se, în perioada Renașterii, ca idealul educațional o persoană care să posede o cultură cu adevărat enciclopedică, capabilă să cunoască și mai ales să exceleze în toate domeniile vieții culturale sau științifice, în societatea contemporană, datorită avansului acesteia, acest lucru nu mai este posibil.
Rolul metodelor activ-participative în triada predare-învățare-evaluare
Consider că utilizarea metodelor activ-participative, cunoscute și ca metode moderne folosite în procesul instructiv-educativ, nu constituie doar o modalitate de a proiecta diferit demersul didactic, de a ne încadra în actualitatea sistemului de învățământ, cât mai ales o modalitate de a activiza și de a responsabiliza elevii în propria dezvoltare, prin ceea ce aceste metode reușesc să dezvolte diferit față de metodele tradiționale în procesul cognitiv al educabililor, iar aici nu amintesc doar dezvoltarea gândirii critice, ci și creativitatea, colaborarea, exprimarea propriei opinii, spiritul de echipă și inițiativa elevilor. Cu siguranță, alături de aceste metode se regăsesc, în fiecare demers didactic proiectat, și metodele tradiționale.
Randamentul și reușita școlară
Atât părinții, cât și cadrele didactice, începând de la educator, continuând cu învățătorul și mai departe cu profesorul, își doresc ca elevii să se adapteze cât mai repede și mai ușor mediului școlar. Pe lângă acest lucru și performanța școlară face parte din lista gândurilor unui părinte, dar și a unui cadru didactic, la intrarea copilului în mediul școlar.
Despre starea de bine și încrederea la școală
„Școala Încrederii” este un program dezvoltat şi implementat de Wellbeing Institute şi Mind Education în parteneriat cu Transylvania College şi Şcoala pentru Cuplu, care vine în sprijinul directorilor, profesorilor, părinţilor şi elevilor din şcolile din România, şi îşi propune transformarea acestor instituții de învățământ în comunități ale încrederii, contribuției şi vitalității.
Experiența este importantă
Aproape zilnic apar articole și știri despre educație și învățământ, prea multe și derutante. Perioada prin care trecem este dificilă, tocmai de aceea trebuie să ne păstrăm calmul, să găsim soluțiile cele mai simple și eficiente. În ultima vreme, s-au vehiculat o mulțime de idei, soluții, dar nu s-a dovedit niciuna ca fiind pe placul corpului profesoral și ale părinților. Pe elevi, din păcate nu-i prea întreabă nimeni!
Tipologia secvențială a textului literar și nonliterar
Textul este o formă fundamentală a comunicării, fiind baza interacțiunii umane. Oamenii comunică prin intermediul textului, transmițând informație, gânduri, sentimente, experiențe de viață, opinii și judecăți de valoare. Totodată, textul este dependent de context, de mediul socio-cultural, dar și de experiența cititorului, a celui care încearcă să descifreze mesajul explicit și implicit al acestuia. Astfel, semnificația textului, literar sau nonliterar, se raportează întotdeauna la relația interumană, respectiv la contextul redactării și al receptării așa cum susțin și cercetătorii Beaugrande și Dressler.
Interacțiunile părinților rromi cu mediul educațional
Responsabilitatea educaţiei şi dezvoltării copiilor trebuie asumată de către şcoală şi familie în echipă. Familiile în care există ambii părinţi, iar aceştia se implică în mod activ în educaţia copiilor, se bucură de un climat propice dezvoltării psihologice, comportamentale şi educaţionale (Iluţ, 2005, p. 105). Familiile rome vulnerabile se confruntă cu dificultăţi în asigurarea copiilor cu rechizite şcolare, deoarece procurarea caietelor şi a rechizitelor reprezintă un obstacol în calea şcolarizării copiilor (Tomşa, 2015, p. 32).
Bariere în procesul de comunicare
Sensul comunicării, deși pare a fi simplu, este unul complex. Considerată ca fiind cea mai importantă aptitudine, aceasta cuprinde și o componentă ce ține de protejarea comunicării de influențele negative. Barierele de comunicare, potrivit lui Samuel C. Certo, sunt „factori care micșorează probabilitatea realizării unei comunicări cu adevărat de succes.” Niki Stanton enumeră printre barierele de comunicare: lipsa de interes, lipsa de cunoaștere, diferențele de percepție, stereotipiile, concluziile grăbite, dificultățile de exprimare, emoțiile și personalitatea.