Experiența este importantă

Aproape zilnic apar articole și știri despre educație și învățământ, prea multe și derutante. Perioada prin care trecem este dificilă, tocmai de aceea trebuie să ne păstrăm calmul, să găsim soluțiile cele mai simple și eficiente. În ultima vreme, s-au vehiculat o mulțime de idei, soluții, dar nu s-a dovedit niciuna ca fiind pe placul corpului profesoral și ale părinților. Pe  elevi, din păcate nu-i prea întreabă nimeni!

Toți copiii sunt minunați, sunt florile din care vor apărea fructele educației, merită îndrumați, ajutați și apreciați! Sunt voci care spun „copiii din ziua de azi nu mai sunt cum eram noi”. Nici nu trebuie! Fiecare nouă generație aduce ceva nou, unic, chiar dacă nu este pe gustul adulților.

Mie, cadru didactic cu multă vechime, îmi place să observ, să discut, să sugerez soluții elevilor mei. Fără a impune! Mi se întâmplă să fiu întrebată multe lucruri care-i interesează pe elevi, să am discuții despre cum văd ei o școală modernă. Iată ce am aflat:

  • programul școlar să înceapă la ora nouă. Au dreptate, un copil trebuie să doarmă cel puțin nouă ore, chiar zece ore;
  • nu pot și nu mai vor să care zilnic câteva kilograme de caiete și manuale în ghiozdane;
  • sunt prea mulți elevi în clasă, peste treizeci. Acest lucru îi împiedică să răspundă  fiecare la ore măcar la o întrebare;
  • din păcate, mulți elevi  vin la școală fără pachețel și, ori mănâncă biscuiți, ori cumpără ceva ce nu este sănătos și folositor dezvoltării sale fizice și psihice;
  • educația fizică se face în clasa de curs sau afară îmbrăcați cu hainele groase care îi fac să transpire, deci se pot îmbolnăvi; ;
  • nu există peste tot laboratoare pentru predarea- învățarea matematicii, fizicii, biologiei, chimiei, muzicii, desenului și a ed. tehnologice. Nici cele mai bune explicații nu pot înlocui contactul direct al elevului cu ceea ce învață;
  • manualele digitale, în mare parte, sunt foarte bune, ne ajută. Cu condiția să existe aparatura necesară în fiecare școală;

Din păcate, mai există cadre didactice care pun elevilor note foarte mici, considerând că astfel îi ”stimulează” să învețe. FALS! Profesorul Louis John Cozolino spunea ”Profesorul trebuie să le cunoască poveștile și frământările elevilor. Elevii sunt o colecție de ființe umane vii, care respiră, au personalități și povești de viață complexe. Ei au nevoie de profesori dispuși să-și pună umanitatea la bătaie, care învață lecția atașamentului și reușesc să creeze ”clasa tribală” (tribul din școlile noastre, spune Cozolino este un grup de indivizi legați laolaltă de timpul pe care-l împart împreună, de familiaritate, afecțiune și scop comun. Copilul își dezvoltă propria identitate atunci când primește atenție, grijă, protecție și sprijinul nostru. Când reacționăm ferm și blând în același timp, copilul învață regulile sănătoase de comportament și învață empatia (atenția față de nevoile emoționale ale celuilalt)”.

  • o mare problemă este orarul elevilor! Și pentru că se discută mult despre „elevii care nu învață”, eu îmi fac curaj și vă fac o mărturisire: mi-am dorit de mult timp să-mi exprim o idee și nu am îndrăznit. De mai multe ori s-a întâmplat să aud elevii spunându-mi „am învățat și la geografie și la engleză”. Deci ei pot face legătura între ceea ce învață la diferite obiecte de studiu, dar destul de rar.

De atunci, îmi doresc ca orarul elevilor să fie astfel conceput pe obiecte de studiu, încât pe parcursul celor patru-șase ore să fie o temă comună. Adică: prima oră Muzica-lecția să se refere la melodia și versurile compuse de Vasile Alecsandri, a doua oră de curs este Istoria pe parcursul căreia să se predea Realizarea Micii Uniri, a treia oră de curs să fie Geografia ,la care să se predea despre râurile din țara noastră, deci și despre Milcov, a patra oră de curs să fie Franceza la care să se învețe relieful Franței în comparație cu cel al României și ultima oră să fie Ed. Fizică, în care, printre altele, să se danseze Hora Unirii.

Obiectele de studiu pot fi combinate și altfel: matematica, fizica, chimia, biologia să se regăsească în aceeași zi și subiectele lecțiilor predate să conțină elemente comune.

Ar fi necesară o sincronizare între obiectele de studiu pentru ca elevii să poată face analogii între ceea ce învață, să apară acel uau!!! Programele sunt destul de bune, ele trebuie să fie folosite după cum am arătat mai sus.

  • deși a fost, este aplicată, dar nu peste tot,  așezarea elevilor în sălile de clasă. Sunt elevi cuminți care stau în primele bănci și care nu se uită să vadă ce se întâmplă în spatele lor. În schimb cadrul didactic se uită cu precădere la cei din băncile din rândul trei-patru. Așezarea băncilor în semicerc este mult mai eficace, elevii se văd, cei mai puțin disciplinați au rețineri în a nu fi atenți.
  • activitățile în aer liber, excursiile tematice sunt foarte utile și necesare. Cum precizam mai sus, se poate alege o temă pentru fiecare dintre aceste deplasări în natură, în care se pot face lecții foarte interesante. De exemplu plecăm la munte: pe traseu profesorii de geografie prezintă zona, profesorul de istorie povestește despre un eveniment istoric desfășurat în acel loc, profesorul de matematică le cere elevilor să calculeze viteza cu care se deplasează până la un punct se sosire, profesorul de biologie atrage atenția asupra vietăților pe care le văd, elevii pun întrebări, descriu plante și animale, profesorul de desen ajută  pe cei care desenează natura înconjurătoare, profesorul de educație fizică antrenează o parte dintre elevi pentru un mini-concurs de alergare. Toate aceste activități formează un tot.

Nu trebuie să-i uităm pe copiii cu CES, îmi sunt dragi, am o relație foarte bună cu ei, dar consider că este mult prea stresant pentru ei să stea în bancă alături de însoțitor, să fie întrebat rar de către profesorul clasei (cu treizeci de elevi). Aș vedea lucrurile altfel pentru ei: predarea-învățarea să fie făcută la aceeași școală în grupuri cu dezabilități asemănătoare pentru ușurarea învățării, iar în pauze să se joace cu toți colegii din clasele de care aparțin. Să fie tratați egal, ajutați cu adevărat.

În final revin la titlu: experiența într-o meserie ca cea de dascăl și grija pentru elevi sunt calități foarte asemănătoare cu cea de părinte!

 

prof. Livia Armanu

Școala Gimnazială Nr. 2, Piatra Neamț (Neamţ) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/livia.armanu

Articole asemănătoare