În contextul transformărilor sociale, economice și educaționale din ultimele decenii, școala contemporană este chemată să răspundă unei diversități tot mai accentuate de nevoi ale elevilor și să identifice strategii eficiente pentru promovarea echității și prevenirea vulnerabilității educaționale. În această perspectivă, educația fizică depășește rolul tradițional de disciplină orientată exclusiv spre dezvoltarea capacităților motrice și se afirmă ca un domeniu educațional cu impact asupra incluziunii sociale, dezvoltării socio-emoționale, stării de bine și participării școlare.
Articolul evidențiază contribuția educației fizice la reducerea vulnerabilității educaționale și sociale prin promovarea participării active, dezvoltarea competențelor sociale și emoționale, consolidarea relațiilor interpersonale și stimularea motivației pentru învățare. Sunt analizate mecanismele prin care activitățile motrice favorizează integrarea elevilor proveniți din medii vulnerabile, dezvoltarea rezilienței și crearea unui climat educațional bazat pe cooperare, respect și egalitate de șanse. De asemenea, sunt evidențiate direcțiile de dezvoltare ale educației fizice în perspectiva școlii viitorului, în corelație cu politicile europene privind incluziunea, sănătatea și reducerea abandonului școlar.
Rolul educației fizice în reducerea vulnerabilității educaționale și sociale a elevilor