În activitatea de la clasă, unul dintre lucrurile pe care le observăm destul de repede este faptul că elevii nu învață toți în același mod. Unii rețin mai ușor dacă ascultă explicația, alții au nevoie să scrie, să deseneze sau să vadă informația așezată într-o anumită ordine. Mai ales în ciclul primar, când copiii sunt încă în etapa în care își formează deprinderile de învățare, este important să le oferim metode cât mai clare și atractive. O astfel de metodă este harta mentală. Folosită corect, aceasta poate transforma o lecție obișnuită într-o activitate mai interesantă și îi poate ajuta pe copii să înțeleagă și să rețină mai ușor ceea ce au învățat. Harta mentală este, în esență, o modalitate de a organiza vizual informațiile. În centrul ei se află ideea principală, iar în jurul acesteia apar ramuri cu informații, exemple, explicații sau imagini. Spre deosebire de o pagină plină de definiții și propoziții, o hartă mentală oferă o imagine de ansamblu. Elevul poate vedea dintr-o privire despre ce este vorba și, mai ales, poate observa legătura dintre diferitele informații.
Pentru copiii din ciclul primar, acest lucru este foarte important. La această vârstă, învățarea este strâns legată de concret, de imagine și de activitate. Un copil poate înțelege mai ușor un concept dacă îl vede reprezentat printr-un desen, un simbol sau un cuvânt-cheie. De exemplu, dacă discutăm despre anotimpuri, în centrul hărții putem scrie „Anotimpurile”, iar din acest concept pot porni patru ramuri: primăvara, vara, toamna și iarna. Pentru fiecare anotimp, copiii pot adăuga informații despre vreme, plante, animale, îmbrăcăminte sau activități specifice. În acest fel, lecția devine mai ușor de urmărit și de reținut. Un aspect care mi se pare deosebit de valoros este faptul că harta mentală îi face pe elevi să participe efectiv la construirea cunoștințelor.
La matematică, posibilitățile sunt la fel de numeroase. De exemplu, putem realiza o hartă mentală pentru termenii matematici pe care elevii îi întâlnesc în probleme și exerciții. În jurul conceptului „Limbaj matematic” pot fi organizate noțiuni precum număr, sumă, diferență, factor, produs, fracție, perimetru, triunghi sau variabilă. Fiecare termen poate fi însoțit de un simbol, un exemplu și o explicație scurtă. Pentru un copil, o asemenea reprezentare poate fi mult mai ușor de consultat decât o listă de definiții. În plus, harta poate rămâne afișată în clasă și poate fi completată pe parcursul anului.
Și la Științe ale naturii hărțile mentale se potrivesc foarte bine. Dacă tema este „Plantele”, în centru poate apărea acest cuvânt, iar ramurile pot conduce spre părțile plantei, condițiile de viață, nevoile acesteia și importanța ei pentru oameni și animale. Înaintea unei evaluări, profesorul poate propune o activitate simplă: „Ce ne amintim din această unitate?”. Pe tablă se scrie tema în centru, iar elevii contribuie cu noțiunile pe care și le amintesc. Pe măsură ce apar ideile, acestea sunt grupate și legate între ele. Activitatea poate scoate la iveală atât ceea ce elevii au înțeles, cât și eventualele neclarități.
În plus, recapitularea nu mai este percepută ca o simplă repetare mecanică. Pentru ca o hartă mentală să fie cu adevărat utilă, nu trebuie să fie încărcată. Aceasta este una dintre greșelile care pot apărea atunci când încercăm să folosim această metodă. Dacă punem prea mult text, prea multe culori și prea multe informații, copilul poate fi mai degrabă încurcat decât ajutat. În ciclul primar, este de preferat să folosim cuvinte-cheie, propoziții scurte, imagini sugestive și un număr rezonabil de ramificații. Culoarea trebuie să aibă și ea un rol, nu doar unul decorativ. De exemplu, putem folosi aceeași culoare pentru informațiile care aparțin aceleiași categorii.
Un alt lucru important este adaptarea hărții la vârsta elevilor. La clasa pregătitoare sau în clasa I, hărțile pot fi foarte simple și pot conține mai multe imagini decât cuvinte. Pe măsură ce elevii cresc, reprezentările pot deveni mai complexe. În clasele a III-a și a IV-a, copiii pot începe să creeze singuri hărți pentru lecțiile studiate. Astfel, metoda devine treptat și un exercițiu de autonomie.
Harta mentală poate fi realizată individual, în perechi sau în grup. Lucrul în echipă este deosebit de interesant deoarece îi determină pe copii să discute și să își argumenteze alegerile. Un elev poate propune un exemplu, altul poate observa că informația aparține unei alte categorii, iar un alt coleg poate veni cu o imagine potrivită. În acest fel, activitatea dezvoltă și comunicarea, cooperarea și capacitatea de a lua decizii împreună.
În ultimii ani, hărțile mentale pot fi realizate și cu ajutorul instrumentelor digitale. Acestea permit adăugarea de imagini, simboluri și materiale suplimentare și pot fi modificate foarte ușor. Totuși, consider că nu tehnologia este cea care face metoda eficientă. Important este modul în care este construită harta și scopul pentru care este folosită. O hartă realizată simplu, pe o coală de hârtie, împreună cu elevii, poate fi la fel de valoroasă ca una realizată pe calculator.
Hărțile mentale pot fi folosite și în evaluare. Profesorul poate cere elevilor să realizeze o hartă despre o lecție studiată, fără să le ofere modelul. În acest caz, harta poate arăta cât de bine au înțeles copiii informațiile și dacă reușesc să stabilească legături între concepte. Evaluarea nu trebuie să se concentreze pe cât de frumos este desenată harta, ci pe corectitudinea informațiilor și pe logica organizării acestora.
În concluzie, harta mentală este mai mult decât un desen colorat făcut la sfârșitul unei lecții. Este un instrument care îi poate ajuta pe elevi să gândească, să selecteze informațiile importante și să stabilească legături între ceea ce învață. În ciclul primar, unde curiozitatea, creativitatea și nevoia de activitate sunt atât de importante, această metodă poate aduce un plus de dinamism lecțiilor. Folosită cu măsură și adaptată nivelului clasei, harta mentală poate deveni un sprijin real pentru învățare, recapitulare și evaluare. Cel mai important este ca elevul să nu rămână doar cu o imagine frumoasă în caiet, ci să înțeleagă de ce informațiile sunt legate între ele și să poată folosi singur această modalitate de organizare a cunoștințelor.
Bibliografie
1. Strategii de organizare a învățării – Hărțile Conceptuale și Hărțile Mentale – Psiholog Crețu Ioan Alexandru;
2. https://digitaledu.ro/resurse-educationale-deschise/?_sfm_tip_resursa=Imagine%20didactic%C4%83