În societatea zilelor noastre, când apar tot timpul noi provocări ale tehnologiei și modalități atât de diversificate de predare a conținuturilor, tendințele de diferențiere a ȋnvățării ȋncearcă să fie completate de cele de tip integrat. La nivel de societate ne confruntăm cu o explozie informațională care conduce nu doar la creșterea cantitativă și calitativă a informației, ci și la integrarea informației ȋn mai multe domenii de activitate.
Începând cu ciclul preșcolar, continuând cu cel primar și gimnazial, predarea de tip integrat a ȋnregistrat un adevărat avânt, fiind ȋmbrățișată de cât mai multe cadre didactice, dovedindu-se a fi soluția optimă pentru corelarea disciplinelor de ȋnvățământ. Desigur, ca orice lucru nou, a ȋntâmpinat dificultăți din partea celor mai conservatori dascăli, ȋnsă, ȋn cele din urmă și aceștia au ȋmbrățișat această nouă paradigmă.
Se cuvine, așadar, a prezenta câteva puncte tari ale predării de tip integrat:
- La nivelul programelor pentru învățământul preuniversitar, conținuturile au fost organizate ȋn jurul unor teme, concepte, ceea ce conferă profesorului libertatea de a propune conținuturi, de a fi creativ ȋn elaborarea planificării;
- Abilitatea metodologică a cadrelor didactice pentru integrarea curriculară coordonare între temele abordate clasic și cele realizate integrat, stabilirea modalităților de evaluare formative a performanțelor individuale și a celor obținute în învățarea prin colaborare, precum și organizarea proiectelor într-o schema orară coerentă;
Dintre dificultățile predării de tip integrat, se pot menționa:
- Rezistenta cadrelor didactice privind noile tendințe;
- Formarea cadrelor didactice pentru a preda adoptând această nouă mișcare, având ȋn vedere că formarea inițială este axată pe specializarea la o anumită disciplină;
În ceea ce privește nivelul de integrare al conținuturilor, abordarea de tip integrat vizează stabilirea de relații convergente ȋntre concepte, abilități, deprinderi, valori aparținând disciplinelor școlare, existând următoarele posibilități de integrare: intradisciplinară, multidisciplinară, pluridisciplinară, interdisciplinară, transdisciplinară.
Predare intradisciplinară a conținuturilor presupune fuziunea a două sau mai multe conținuturi interdependente, aparținând aceluiași domeniu, în vederea studierii unei teme sau dezvoltării unor abilități.
Intradisciplinaritatea are în vedere atât integrarea la nivelul conținuturilor, al deprinderilor și competențelor, putând fi realizată atât pe orizontală, între conținuturi și competențe ale aceleiași discipline, la același nivel de studiu, cât și pe verticală, între conținuturi și competențe de la niveluri diferite de studiu.
Avantajele acestei modalități de abordare sunt acelea că oferă, atât elevului cât și profesorului, o structură ce respectă ierarhia cunoștințelor anterior dobândite, dar și faptul că oferă un feedback palpabil, pe măsură ce elevul dobândește noi competențe și cunoștințe, poate avea o privire de ansamblu asupra evoluției sale.
Dezavantajele sale constau ȋn aceea că rezultatele se văd doar la acei elevi care învață ȋn mod susținut, capabili să realizeze transferul de noțiuni de la o disciplină la alta, existând însă riscul ca elevul și profesorul să se adâncească excesiv într-o anumită tematică. Spre exemplu, asigură aprofundarea cunoștințelor specifice limbii și literaturii, dezvoltând competențe precum interpretarea textului și utilizarea limbajului corect prin studiul unei opere literare analizând aspectele stilistice, narative și a tematicii fără a face conexiuni cu alte discipline, cum ar putea fi analiza literară a poeziei „Revedere” de Mihai Eminescu. Elevii sunt invitați să identifice temele principale, figurile de stil și structura versurilor, concentrându-se exclusiv pe aspectele literare ale textului.
Predarea multidisciplinară constă în alăturarea anumitor elemente ale diferitelor discipline, evidențiind aspectele comune ale acestora. Aceasta presupune predarea conținuturilor care aparțin unei discipline școlare prin modalități specifice fiecărui domeniu. Dintre avantaje, amintim realizarea planificărilor corelate între discipline, insistarea pe o anumită temă/ subiect ce nu poate fi clarificată în cadrul unei singure discipline. Ca dezavantaje, putem preciza că unele teme sau probleme din lumea reală necesită un efort complementar pentru a putea fi rezolvate.
Așadar, abordarea multidisciplinară implică mai multe discipline, dar fiecare rămâne autonomă, fără interacțiuni semnificative între ele. Spre exemplu, studierea unui text literar despre natură, poezia „Revedere” de Mihai Eminescu și realizarea unor conexiuni tematice cu biologia (discuții despre ecosisteme sau păduri) fără a integra efectiv metodele de studiu. Avantaje: Expune elevii la perspective diverse asupra unei teme, sporind interesul pentru subiect. Un alt exemplu ar putea fi studiul baladelor populare: Elevii citesc balada „Miorița” și, în paralel, la ora de istorie, discută despre contextul istoric al păstoritului în spațiul românesc, fără a integra direct metodele de studiu ale celor două discipline.
Predarea pluridisciplinară este similară cu cea multidisciplinară, dar cu o colaborare mai strânsă între discipline. Accentul este pus pe un subiect comun, abordat din unghiuri diferite. Spre exemplu, analizarea unei teme precum „condiția omului în univers” în literatură -„Luceafărul” de Mihai Eminescu, filozofie (ex. existențialismul) și istorie (contextul epocii romantice), are ca avantaj faptul că elevii pot vedea legăturile dintre discipline, oferind o perspectivă mai integrată. Un alt exemplu poate fi tema „călătoriei” în literatură și geografie. Elevii analizează fragmente din „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, concentrându-se pe descrierea locurilor vizitate de Nică, și, la geografie, localizează pe hartă zonele menționate, discutând despre caracteristicile geografice ale acestora.
Acest tip de abordare permite diferitelor discipline să analizeze aceeași problematică, fără a ajunge la sinteze comune, răspunsurile evidențiind multiple fațete ale aceleiași teme. Ca avantaje, putem avea ȋn vedere faptul că situează un concept ȋn globalitatea sa, fundamentează ȋnvățământul pe realitățile cu care se confruntă, asigură un transfer mai bun al cunoștințelor ȋn situații noi. Dintre dezavantaje, putem nota gradul crescut de superficialitate, conținuturile fiind simplificate excesiv, sacrificându-se rigoarea și profunzimea.
Predarea interdisciplinară implică integrarea metodelor, instrumentelor și conceptelor din diferite discipline pentru a explora un subiect. În învățământ, principala modalitate de a o introduce este prin regândirea conținuturilor, elaborarea planurilor și a manualelor școlare ȋn perspective conexiunilor posibile și necesare sub raport pedagogic. Avantajele acestui tip de predare sunt: favorizarea transferului de notiuni, rezolvarea de noi problem, perspectivă de ansamblu asupra unor conținuturi și concept. Se realizează, totodată, conexiuni între discipline, evidențiind globalitatea temei de studiat. Ca dezavantaje, putem identifica pericolul de generalizare exagerată. Spre exemplu, studierea unui text precum „Moromeții” de Marin Preda prin combinarea analizelor literare cu sociologia (studiul satului românesc), istoria (perioada interbelică) și economia (relațiile de producție din mediul rural) are drept avantaj dezvoltarea gândirii critice și a capacității de a aborda probleme complexe din perspective multiple. Sau, la un proiect despre comunicare, elevii studiază comunicarea verbală și non-verbală în cadrul orelor de limba română, iar la ora de educație plastică creează afișe care transmit mesaje prin imagini și simboluri, integrând cunoștințele din ambele discipline pentru a înțelege complexitatea procesului de comunicare.
Predare transdisciplinară depășește granițele disciplinelor, abordând teme universale și construind o viziune globală asupra cunoașterii. Acest tip de abordare tinde către o fuziune a cunoștințelor specifice diferitelor discipline, la descoperirea unor noi perspective de investigație, sau la conceperea unor noi programe de studiu. Spre exemplu, tema „Identitatea națională și valorile universale” poate fi explorată prin literatură (poezia patriotică), istorie (evenimentele care au modelat identitatea românească), filozofie (conceptul de identitate) și artă (pictura simbolistă), are ca avantaje promovarea gândirii creative, colaborative și formarea unei înțelegeri holiste a lumii.
Așadar, fiecare tip de predare are un rol esențial în dezvoltarea competențelor elevilor la limba și literatura română. Integrarea conținuturilor școlare este o necesitate, iar strategiile de predare integrată sunt condiționate de mulți factori de natură obiectivă sau subiectivă.