În ultimii ani se vorbește din ce în ce mai mult despre «educația integrată», despre faptul cã fiecare copil are dreptul la educație. Acest concept de educație integrată a apărut ca o reacție firească a societății la obligația acesteia de a asigura cadrul necesar şi condițiile impuse de specificul educației persoanelor cu CES (cerințe educative speciale).
Educaţia integratã se referã la integrarea în structurile învãţãmântului de masa a copiilor cu CES (fie cã este vorba despre copiii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale, de limbaj, defavorizaţi din punct de vedere socio-economic şi cultural, din centre de asistenţã şi ocrotire, fie de copiii cu diverse tulburãri socioafective şi comportamentale, copiii infectaţi cu virusul HIV etc) cu scopul de a le oferi un climat favorabil dezvoltãrii armonioase şi cât mai echilibrate. Prin acest tip de educaţie, se urmãreşte dezvoltarea capacitãţilor fizice şi psihice la copii cu CES astfel încât sã-i apropie cât mai mult de copiii normali, deoarece de cele mai multe ori aceşti copii mai «deosebiţi» sunt respinşi de societate, a implementãrii unor programe cu caracter corectiv-recuperator, stimularea potenţialului restant, ce permite dezvoltarea compensatorie a câtorva funcţii menite sã le suplineascã pe cele deficitare.
O primã strategie pe care o valorificã şcoala incluzivã este cea de a cultiva interdependenţa, dar şi independenţa copiilor. Astfel ea vine în întâmpinarea nevoilor fiecãrui copil/ elev din şcoalã pentru ca acesta sã se simtã binevenit şi în siguranţã. O altă strategie adoptatã de cãtre profesori la clasã este cea de a se concentra pe unul sau douã subiecte în timpul lecţiei, deoarece, dacã ar fi mai multe activitãţi, atenţia profesorului s-ar diviza, iar acesta s-ar implica mai mult în organizarea clasei decât în activitatea în sine. În timpul lecţiilor, profesorii pot crea posibilitatea de «învățare elev-elev», astfel elevii buni îi pot ajuta pe elevii mai slabi. De asemenea, profesorul trebuie sã se asigure cã fiecare elev cu cerinţe speciale are partea lui de contribuţie în munca şcolarã pentru a evita ca aceştia să devină dependenți de ceilalţi sau «obiecte» care au nevoie obligatoriu de ajutor.
Abordarea diferitor jocuri în care sã fie implicaţi toţi elevii din clasã pot ajuta la consolidarea deprinderilor de a citi şi de a socoti, de a comunica- fie şi cu ajutorul gesturilor (indicare de mimare), expresii ale feţei (pentru a exprima mulţumirea/ nemulţumirea, uimirea, fericirea, indignarea, etc), imagini şi simboluri, cântece, dansuri, teatru etc.
Pânã în prezent s-a ajuns la concluzia cã cele mai eficiente metode şi strategii de învãtare în cazul elevilor cu CES sunt:
- Metoda ROBER, care presupune parcurgerea a 5 paşi : observarea- strângerea informaţiilor şi notarea lor; organizarea- ordonarea faptelor; ciorna-compunerea primei redactãri; editarea-corectarea ciornei; redactare- forma finalã;
- Schematizarea – permite elevilor ameliorarea şi îmbunãtãţirea aptitudinilor de studiu individual, dar şi capacitatea dea organiza materia, de a rezuma şi de a planifica o lucrare. Tema sau ideea principalã sunt scrise la mijlocul foii de lucru, iar caracteristicile sunt distribuite în jurul imaginii;
- Metoda MOPO – metodã ce permite revizuirea sistematicã a unei ciorne sau eliminarea greşelilor din domenii precum: majuscule, organizare-sens, continuitate, structurã, ortografie, punctuaţie;
- Tehnica parcurgerilor repetate- permite strângerea de informaţii din mai multe surse. Textul este parcurs de mai multe ori, dar de fiecare datã se urmãreşte un alt scop (de exemplu: extragerea titlului, autorului, motivelor, temelor, reducerea unui paragraf la o idee, citirea primei propoziţii de la începutul fiecãrui paragraf etc).
- Metoda OMOLAR – utilă pentru susţinerea examenelor. Trebuie parcurse următoarele etape: buna organizare a timpului, găsirea cuvintelor-cheie, omiterea problemelor dificile, lectura atentã pentru a afla răspunsurile la problemele ridicate şi recapitularea.
Sunt doar câteva metode şi tehnici folosite cu succes de cadrele didactice pentru incluziunea copiilor cu cerințe educative speciale.