Educarea prin toleranță

Mediul şcolar îi ajută pe copii să se adapteze lumii prin ştiinţă şi cunoaştere. Educabilul trebuie învăţat să respecte propriile valori, dar şi pe ale altora. Şcoala trebuie să primească toţi copiii, indiferent de condiţia lor fizică, intelectuală, socială, emoţională, lingvistică.

„Toleranţa este o atitudine ce reprezintă deschiderea şi respectul pe care le manifestăm faţă de diferenţele dintre oameni, de orice natură ar fi ele. La fel ca toate atitudinile se transmite în mod subtil. Copiii trebuie ajutaţi să devină persoane tolerante. De la vârste mici, copiii imită comportamentele celor din jur, dezvoltându-şi valori proprii. Nici o vârstă nu este prea mică pentru a-l ajuta pe copil să fie tolerant.”

Comoara noastră sunt copiii şi ne revine responsabilitatea de a-i creşte şi educa. „A creşte copii e un lucru riscant, căci reuşita depinde de multă trudă şi grijă, iar nereuşita întrece orice durere”. (Democrit) De aceea, dascălul trebuie să manifeste toleranţă în interacţiunea cu copiii.

Mijloacele moderne –  televiziunea, calculatorul – care intervin în viaţa copilului de la vârste fragede ne provoacă dificultăţi atât nouă cât şi părinţilor. Suntem mereu atenţi să observăm fiecare mişcare a copilului şi să reacţionăm imediat, să luăm măsuri, dar uităm uneori că acesta are  dreptul de a primi educaţie, de a-şi dezvolta capacităţile în condiţii de libertate şi demnitate, de a fi crescut în spiritul înţelegerii, toleranţei, prieteniei, respectului.

De la constituirea grupului şcolar, împreună cu elevii am elaborat un cod de reguli al clase, afişat la loc vizibil, care cuprinde regula şi avantajele respectării ei.
1. Dacă ne ajutăm la nevoie,  nu pierdem timp!
2. Dacă vorbim pe rând şi ascultăm cu atenţie, este linişte şi vom învăţa uşor!
3. Dacă păstrăm ordinea şi curăţenia, ne vom găsi cu uşurinţă lucrurile!
4. Dacă îmi respect cuvântul, îţi respect părerea, vom deveni prieteni adevăraţi!
5. Dacă împreună găsim soluţii pentru orice problemă,eliminăm conflictele!
6. Dacă lucrăm în echipă, ne bucurăm împreună!

Aceasta ne-a ajutat să creăm un climat plăcut de lucru, bazat pe respect reciproc şi înţelegere.

Având în vedere că lucrăm cu clase de copii eterogene, iar în grupul şcolar apar diferenţe  fizice, psihice, sociale, ne bazăm activitatea pe un set de principii prin care încercăm să creăm un mediu tolerant, propice dezvoltării, să acordăm şanse egale în educaţie tuturor copiilor. Întâlnim în grupurile cu care lucrăm  copii care necesită o atenţie specială, pentru că au probleme, e drept nu foarte grave. Am realizat integrarea activă şi eficientă  în grupul clasei, de cele mai multe ori prin joc. În toate activităţile am încercat să antrenăm fiecare copil, să-i stimulăm pe cei timizi să se afirme, să-i ajutăm pe cei cu tulburări de limbaj sau comportamentale, pe cei ce nu se pot concentra decât pentru scurt timp.

Am apelat la învăţarea individualizată pentru că există tendinţa ca aceşti copii să fie izolaţi de restul colectivului. Această strategie vizează contribuţia fiecăruia adusă situaţiei de predare-învăţare: propriile experienţe, atitudini, calităţi, abilităţi. Impune utilizarea unui material didactic variat(fişe, dicţionare, atlase, scheme, grafice, tabele, etc.), familiarizează elevii cu tehnici de muncă independentă, valorifică experienţa anterioară, se poate adapta stilurilor proprii de învăţare, respectă ritmul individual, stimulează spiritul de echipă, asigură corelarea intereselor cu obiectivele curriculare, stimulează încrederea în sine, elevul participă la evaluarea propriei munci, fiind evaluat în raport cu el însuşi. Elevul şi cadrul didactic se influenţează reciproc, construiesc împreună, iar la baza acestui tip de învăţare stau principiile toleranţei şi echităţii.

Materialul de studiu poate fi organizat astfel:
a) toţi elevii primesc aceleaşi sarcini;
b) pentru aceeaşi temă cerinţele sunt diferenţiate:
– sarcini identice, timp diferit;
– sarcini diferite, dar acelaşi timp;
– sarcini diferite, timp diferit;
– sarcini diferite după posibilităţile copiilor
– sarcini identice  de dificultate progresivă

Lecţiile bazate pe învăţarea prin cooperare influenţează interacţiunea directă şi formarea deprinderilor interpersonale şi de grup, formarea răspunderii individuale, interdependenţa dintre membrii grupului. Favorizează cunoaşterea reciprocă dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea, integrarea în grup.

Literatura pentru copii abundă în teme în care eroii pozitivi dau dovadă de toleranţă, cooperare, iubire de semeni, curaj, responsabilitate. În parcurgerea textelor literare am folosit metode activ-participative care au pus elevii în situaţia de a coopera pentru realizarea sarcinilor. Mozaicul, cubul, explozia stelară, predarea – învăţarea reciprocă, brainstormingul, turul galeriei, au sprijinit integrarea tuturor în activitate, exprimarea liberă a ideilor, comunicarea, asumarea rolurilor, i-au învăţat să colaboreze, să asculte şi să respecte părerile celorlalţi, să accepte diversitatea.

Apariţia unor situaţii problematice a  determinat de fiecare dată,  cooperarea şi participarea tuturor partenerilor la găsirea soluţiilor.

Metoda învăţării în grupuri mici se bazează pe  principiul  întăririi  coeziunii  grupului  prin  interacţiunea  dintre  membrii săi, accentuând ideea că scopul şi succesul grupului pot fi atinse numai dacă toţi membrii echipei se implică în activitate.

În rândul metodelor interactive utilizate s-a aflat jocul de rol care se bazează pe ideea că se poate învăţa nu numai din experienţa directă, ci şi din cea simulată. Jocul pune participanţii în ipostaze care nu le sunt familiare tocmai pentru a-i ajuta să înţeleagă situaţiile respective şi pe alte persoane care au puncte de vedere, preocupări şi motivaţii diferite. Punând elevii să relaţioneze între ei, jocul de rol îi activizează din punct de vedere cognitiv şi afectiv, iar interacţiunile dintre participanţi permit autocontrolul conduitelor, comportamentelor, dar şi al achiziţiilor, înlăturarea pornirilor negative, dominatoare.

Utilizarea jocului de rol a condus la stimularea dialogului, posibilitatea de a explora şi lărgi orizontul cunoaşterii şi de a-şi forma deprinderi,dezvoltarea capacitatăţii de evaluare a atitudinilor partenerilor şi adoptarea unui comportament adecvat, a capacităţii de evaluare a propriilor acţiuni, de înţelegere şi de învăţare din situaţia simulată,cultivarea sensibilităţii faţă de oameni şi de probleme, rezolvarea pozitivă a situaţiilor problemă,formarea spiritului de echipă.

Din studiul textelor literare, elevii au înţeles că trebuie să se ajute, să aprecieze ajutorul pe care îl primesc, să fie mai toleranţi.

Ca formator, cadrul didactic este un exemplu pentru elevii săi. El trebuie să găsească modalităţi de promovare a toleranţei în rândul acestora. Noi am identificat câteva:

  • Prin ceea ce faci determină copilul să se simtă important, în siguranţă, iubit!
  • Ajută copilul să se descopere pe sine, creând situaţii în care să-şi exprime calităţile!
  • Creează ocazii în care elevii să ofere ajutor!
  • Creează oportunităţi de învăţare despre locuri, oameni, culturi noi!
  • Arată copiilor perspective diferite prin prezentarea de cărţi, cântece, evenimente culturale, sărbători naţionale şi internaţionale!
  • Implică-te când apare un comportament intolerant!
  • Dezvoltă abilităţi de negociere de rezolvare a problemelor, situaţiilor de criză!
  • Oferă modele de toleranţă şi respect!

Deci, trebuie să tolerăm ca să fim toleraţi, să respectăm ca să fim respectaţi, să oferim libertate ca să fim liberi, să iubim ca să fim iubiţi.

Toleranţa trebuie privită ca o virtute şi nu ca o obligaţie.

Bibliografie:
Boboc, I. – 2002, „Managementul educational” – EDP, Bucuresti.
Cucoş, C. – 1999, “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade”, Editura
Polirom.
Neamtu,C. A. Ghergut, A. – 2000, „Psihopedagogie speciala”,Polirom, Iaşi.
Vrasmas , T.- 1999,“Şcoala şi educaţia pentru toţi”, Editura Miniped, Bucureşti.

 

prof. Valentina-Irina Constantin

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/valentina.constantin

Articole asemănătoare