EDICT

În învățământul tradițional, metodele utilizate erau preponderent expozitive, iar elevul se afla de cele mai multe ori în rolul de spectator/ ascultător al cunoștințelor transmise de cadrul didactic. Metode ca exercițiul, conversația, demonstrația, lucrul cu manualul predominau în procesul didactic, iar accentul era pus pe memorare, pe transmitere și însușire de cunoștințe, fără transfer în  practică, fără realizarea unei legături cu realitatea înconjurătoare.

Spre deosebire de cele tradiționale, metodele moderne forțează elevul să iasă din zona de confort, să participe în mod activ la procesul de învățare, fiind pus în situații problemă, forțat să găsească soluții și  să argumenteze alegerea celor mai bune dintre ele.

Este știut faptul că procesul de predare-învățare-evaluare nu poate fi desfășurat doar cu utilizarea unor metode moderne. De aceea, este importantă creativitatea cadrului didactic, capacitatea acestuia de a le  selecta pe cele mai potrivite și de a îmbina cele două tipuri de strategii, astfel încât demersul didactic construit să conducă la îndeplinirea obiectivelor operaționale propuse în cadrul fiecărei lecții.

Iată câteva dintre metodele moderne ce pot fi folosite în cadrul orelor de limba și literatura română, la gimnaziu, dar nu numai.

Metoda cubului

Este o metodă utilizată atunci când se doreşte explorarea unui subiect  sau a unei atitudini din mai multe perspective (Cerghit, 2006, p. 172-173). Etape:

1. Se realizează un cub pe ale cărei feţe se notează: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
2. Se anunţă tema/ subiectul pus în discuţie;
3. Se împarte grupul în şase subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre cerinţele înscrise pe feţele cubului;
4. Se comunică forma finală a scrierii, întregului grup (se pot afişa/ nota pe caiet).

Mozaicul

Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. Este o metodă care îmbină învăţarea individuală cu învăţarea în echipă. Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare, şi aceasta presupune următoarele avantaje (Cerghit, 2006, p.170):

• stimularea încrederii în sine a elevilor,
•  dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului,
• dezvoltarea gândirii critice, logice,  şi independente,
• dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup,
• optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva.

Mozaicul presupune următoarele etape:

1. Stabilirea temei sau a unităţii de învăţare: de exemplu, împărțirea numerelor naturale. Tema va fi împărţită în subteme.
2. Formarea echipelor de învăţare. Profesorul împarte clasa în  grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere.
3. Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere.
4. Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup, cei cu numărul 2 vor forma alt grup ş.a.m.d. În cazul în care se lucrează cu toată clasa, se vor forma două grupuri pentru fiecare număr.
5. Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experţi. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial.
6. Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. Dacă sunt neclarităţi, se adresează întrebări expertului. Dacă neclarităţile persistă, se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. Dacă persistă dubiile, atunci problema trebuie cercetată în continuare.
7. Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii.

Rolul profesorului constă în:

• monitorizarea activității de învăţare;
• a avea grijă ca noile cunoştinţe să fie transmise corect;
• a răspunde unor întrebări mai dificile;
• stimularea cooperării şi asigurării unei participări active a tuturor elevilor (Cerghit, 2006, p.170).

Diagrama Wenn

Diagrama Wenn reprezintă sistematic, într-un mod cât mai creativ, asemănările şi deosebirile evidente între două concepte. La limba și literatura română, pot fi comparate două texte, două părți de vorbire, două funcții sintactice etc. Metoda poate fi aplicată în lecţiile de consolidare, în cele de recapitulare, forma de organizare fiind în grup, perechi sau chiar frontal.

Metoda R. A. I.

Metoda R. A. I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităților elevilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învățat. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, profesorul, împreună cu elevii săi, investighează rezultatele obţinute în urma predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unei mingii mici şi uşoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să adreseze o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, adresând o nouă întrebare. Cel care întreabă trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a adresat întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea şi, deci, de a mai adresa o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare, este eliminat din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat niciun răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiţi.

Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul activităţii, când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii, de către profesorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi a reactualizării ideilor-ancoră.

Cvintetul

Metoda se foloseşte în orele de consolidare şi recapitulare sau în etapa asigurării retenţiei şi transferului în orele de predare. Cvintetul este o poezie formată din cinci versuri prin care se exprimă şi se sintetizează conţinutul unor lecţii, a unor noțiuni, concepte etc. Exprimarea este clară și concisă, având ca scop evidențierea reflecţiilor elevului asupra subiectului dat.

Această metodă este şi un instrument de evaluare, dar şi de exprimare a creativităţii elevilor în activităţile ce pot fi desfăşurate în lecţiile de limba și literatura română. Structura cvintetului este simplă:

• primul vers este un singur cuvânt-cheie, de obicei un substantiv (subiectul, noțiunea, conceptul), care va fi explicat în versurile următoare.
• al doilea vers este format din două cuvinte, adjective, care descriu noțiunea din primul vers;
• al treilea vers este format din trei verbe, toate la modul gerunziu, în strânsă legătură  cu noțiunea de la care s-a pornit;
• al patrulea vers este o propoziție din patru cuvinte care exprimă sentimentele celui care creează faţă de subiectul abordat.
• al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt, al cărui rol este să exprime esenţa subiectului.

În concluzie, utilizarea metodelor moderne în cadrul orelor de limba și literatura română, are drept rezultat desfășurarea unor lecții atractive pentru elevi, aceștia fiind motivați să învețe și să se autodepășească permanent.

Bibliografie
1. Cerghit, I. (2006). Metode de învăţământ.  Ediţia a IV-a, rev., Iaşi: Editura Polirom.