Metode moderne utile în predarea geografiei

Articolul abordează câteva metode moderne: Linia valorilor, GLC, Ciorchinele, Jocul de rol, Cercul de discuții, cu exemple din orele de geografie.

Linia valorilor

Prin această metodă, elevii învață să lucreze în echipă, să investigheze problemele specifice realității actuale, să se documenteze pentru a aduna informații din diverse surse, dobândesc abilități de comunicare, decid corect pe baza informațiilor obținute și analizate.

Linia valorilor sau Value Line a fost lansată de Kagan în 1992, este o tehnică prin care fiecare elev își exprimă opinia fașă de o problemă și situează această opinie în cadrul grupului.
Este pusă o întrebare la care răspunsurile să varieze între „Da” și „Nu”.

Exemplu: unii oameni susțin că unirea comunei Măgura cu municipiul Bacău ar fi benefică, iar alții susțin că ar fi o adevărată catastrofă.
Hotărâți care este poziția personală față de această problemă.
Fiecare elev analizează singur întrebarea și notează răspunsurile.
Trebuie să găsească un răspuns pentru „Da” și unul pentru „Nu”
Daca elevii au un astfel de răspuns îl formulează, profesorul identifică un elev care dorește să susțină răspunsul opus.
Cel ce răspunde cu „Da” hotărât și cel  ce răspunde cu „Nu” hotărât se plasează la capetele unei linii imaginare și își enunță poziția cu voce tare.

Exemplu: Unirea comunei Măgura cu municipiul Bacău ar fi benefică deoarece orașul s-ar putea extinde. La capătul opus: unirea comunei Măgura cu municipiul Bacău ar fi o catastrofă pentru cei din comună deoarece ar crește taxele și impozitele pentru localnicii autohtoni.

Indecișii se plasează la mijlocul liniei valorilor și formează alt grup unde discută răspunsuri la întrebare cu alți elevi din linie pentru a se convinge că s-au aliniat corect.

Fiecare grup prezintă argumentele proprii pentru a-i convinge pe membrii celorlalte grupuri să-și exprime atitudinea. Profesorul trebuie să evite exprimarea personală, să argumenteze sau să contraargumenteze iar la sfârșit nu trebuie să ofere un verdict nici unuia dintre grupuri.
Discuția finală trebuie să fie deschisă, cu mai multe alternative posibile, fără judecata profesorului.

Metoda permite manifestarea gradată a opiniei personale față de problemă deoarece elevii se situează într-un anume loc pe linie și nu neapărat în capetele ei, își pot manifesta indecizia. Tehnica metodei Linia valorilor este valoroasă deoarece permite schimbarea opiniei în funcție de argumentele prezentate de către grupuri.

Exemplu:
– Membrii unui grup minoritar au dreptul să își practice propria cultură?
– Tăierea arborilor din pădurea comunei Măgura trebuie controlată?
– Dacă ai fi ministrul mediului, ai fi de acord să faci compromisuri privind natura?

Reflecție și acțiune:
1. Când ați luat parte ultima dată la o  dezbatere pe o temă controversată? Cum v-ați simțit? Care au fost punctele de vedere contrare?
2. Cum v-ați pregătit elevii pentru dezbatere?
3. Ce credeți că își vor îmbunătăți elevii dacă utilizează această metodă (Linia Valorilor)?
4. Cât credeți că va dura până când elevii dumneavoastră se vor angaja în discuții profunde fără ca dumneavoastră să îi îndemnați continuu?

G.L.C.
Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați

Metoda încurajează gândirea critică și exprimarea liberă. Elevii folosesc reflecția, sinteza și rezumarea conceptelor și informațiilor individual și în cooperare.
Tehnica GLC (Think-Pair-Share) lansată de Lyman în 1992 implică un moment individual în care se caută răspunsuri la o problemă, un moment de confruntare a ideilor proprii cu ideile unui partener ce implică comunicare și un moment în care se lucrează cu întregul grup.
Partenerii pot avea sarcini diferite sau chiar fiecare rând din clasă poate avea altă sarcină.

Etapele metodei sunt:

  • Comunicarea sarcinii de lucru: în câteva minute elevii trebuie să scrie cât mai multe idei despre un anumit subiect și cât mai multe răspunsuri posibile.
  • Activitatea individuală;
  • Activitatea în perechi – în câteva minute elevii trebuie să  compare răspunsurile și să formuleze un răspuns comun;
  • Activitatea frontală – se ia de la fiecare pereche câte o idee, un răspuns sau o concluzie. Răspunsurile trebuie să fie notate pe tablă sau un flipchart.

Ciorchinele

Metoda ajută elevii să-și dezvolte organizarea grafică a unui conținut, să găsească căi de acces și de actualizare a cunoștințelor, a credințelor, a convingerilor din baza proprie de cunoștințe.

Aplicație:
1. Se notează tema/cuvântul ce urmează să fie cercetat, în mijlocul tablei.
2. Se notează în jurul acestuia ideile, sintagmele sau cunoștințele în legătură cu tema respectivă, legate prin linii de tema propusă.
3. Se conectează prin linii toate ideile.
4. Activitatea se sfârșește când se epuizează toate ideile s-au a expirat timpul .

Sau Ciorchinele dublu:
Compară comuna Măgura cu comuna Mărgineni

Jocul de rol

Această metodă trezește imaginația, creează buna dispoziție, activează gândirea, a fost lansată de Vîgotski în 1967.
Metoda ajută elevii să prezinte și să accepte puncte de vedere alternative și să–și dezvolte empatia.

Jocurile de rol pot constitui o sursă de îmbogățire și diversificare. Există următoarele tipuri de jocuri de rol:
– Jocuri de observare a naturii;
– Jocuri de asociere de idei și de raționament;
– Jocuri de construcții tehnice;
– Jocuri de orientare;
– Jocuri de sensibilizare (de deschidere);
– Jocuri pregătitoare pentru înțelegerea unor noi noțiuni;
– Jocuri aplicative;
– Jocuri demonstrative;
– Jocuri cu întrebări („cine știe câștigă”);
– Jocuri geografice;
– Jocuri de științe.

Jocurile de rol permit o abordare interdisciplinară și pe care le putem folosi la clasă, fac parte din categoria metodelor active de predare-învățare, contribuie la realizarea unor obiective atitudinal-valorice. Ele facilitează socializarea elevilor, alungă monotonia, familiarizează elevii cu modul de gândire, trăire și acțiune, dezvoltă capacitatea de a rezolva situațiile problemă dificile, capacitatea empatică și de înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor celor din jur, oferă oportunități pentru exersarea lucrului în echipă și a colaborării pentru validarea unor comportamente sau pentru sancționarea altora.

Aplicație:
a) Identificarea situației interumane care se pretează la simulare prin jocul de rol;
b) Modelarea situației și proiectarea scenariului:
1. Ca o povestire;
2. Ca o scenetă.
c) Alegerea partenerilor și instruirea lor;
d) Distribuirea fișelor cu roluri prestabilite de către profesor;
e) Învățarea individuală a rolurilor și conceperea propriului mod de interpretare;
f) Interpretarea rolurilor de către toți participanții;
g) Dezbaterea cu toți elevii participanți;
h) Concluziile.

Profesorul dirijează jocurile de rol, proiectează scenariul, implică elevii, distribuie rolurile cunoscând aspirațiile fiecărui participant, organizează activitățile pregătitoare, creează o atmosferă plăcută pentru stimularea participanților și evitarea blocajelor emoționale, conduce desfășurarea jocurilor de rol.

Profesorul trebuie să dea dovadă de aptitudini pedagogice, actoricești și regizorale.

Exemplu: se lucrează cu 5-7 elevi iar ceilalți sunt observatori. După un timp rolurile se inversează și sunt implicați și alți elevi din clasă. Se dă o situație din viața clasei sau a elevilor, fiecare asumându-și rolul unei persoane implicate. Discuțiile sunt purtate apoi de fiecare participant din punct de vedere al personajului pe care îl reprezintă.

Cercul de discuții

Metoda este folosită pentru a crea un etos pozitiv, pentru soluționarea problemelor, este indicată pentru rezolvarea problemelor identificate de profesor sau elevi. Metoda poate fi folosită pentru orice categorie de elevi indiferent de vârstă, iar numărul participanților trebuie să fie între 6 și 18.

După identificarea problemelor profesorul stabilește modul în care va fi dezbătută problema astfel încât toți membrii să fie încurajați și să-și exprime părerea. Elevii sunt așezați în cerc pe scaune sau perne încât fiecare să fie văzut de ceilalți. Profesorul așezat între elevi este facilitator și nu lider, trebuie să se asigure că emoțiile elevilor sunt protejate.

Profesorul stabilește regulile și supraveghează ca acestea să fie respectate. Dacă elevii încalcă regulile profesorul poate încheia discuțiile.

Regulile trebuie discutate și cunoscute de toți membrii, nu vorbesc mai multe persoane în același timp;
– Cine nu dorește să vorbească poate spune „pas”;
– Toți elevii  participanți sunt lăsați să vorbească fără a fi întrerupți din discuție, nimeni nu este criticat sau ridiculizat pentru părerile sale;
– Trebuie să fie o atmosferă pozitivă, când elevii sunt nemulțumiți față de atmosfera de la ore, de curățenia din școală, profesorul trebuie să intervină pentru încurajarea celorlalți cerându-le să găsească soluții decât să fie nemulțumiți;
– Orice discuție poate începe printr-un joc de relaxare;
– Dacă această metodă este practicată ca o activitate izolată își pierde din eficiență.

Aplicație:
1. 12 elevi sunt așezați pe scaune, în cerc iar ceilalți sunt rugați să fie atenți la desfășurarea activității;
2. Profesorul explică regulile de bază;
3. Activitatea începe cu un joc sau o discuție pentru introducerea în tema propusă.

Exemplu: profesorul dorește să vorbească despre discriminare sau segregare sau despre modul cum s-ar putea realiza interculturalitatea în școală.
Ați fost vreodată discriminați sau izolați? Cum v-ați simțit? Ce ați făcut pentru a ieși din această situație?

4. La sfârșitul discuțiilor profesorul va realiza feed-back-ul antrenând observatorii ce nu au luat parte la discuție, evidențiindu-se rolul acestor metode în construirea unui mediu incluziv, unde este eliminată intimitatea.

Timp de lucru: 30 minute

Desfășurare:
– 12 elevi așezați în cerc, ceilalți sunt atenți, profesorul explică regulile de desfășurare a activității;
– Activitatea începe cu un joc. Profesorul emite întrebări despre segregare sau discriminare;
– La sfârșit sunt antrenați și observatorii.

Această metodă se bazează pe nivelul de cunoștințe al temei propuse, pe experiența personală a grupului și abilitățile de comunicare și susținere a punctelor de vedere proprii. Tema trebuie să fie accesibilă tuturor membrilor grupului.

Profesorul este moderator și trebuie să supervizeze ascultarea, libera exprimare, nemonoplolizarea discuției, participarea tuturor membrilor grupului, nu se contrazic ci doar se argumentează.
– Citiți cu atenție următoarele fragmente și identificați tema discuției;
– Vă împărțiți pe grupe, egale, vă alegeți o temă și un moderator;
– Începeți dezbaterea, respectând regulile.

prof. Nicoleta-Paraschiva Ungurean

Școala Gimnazială George Bacovia, Bacău (Bacău) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/nicoleta.ungurean

Articole asemănătoare