Metode complementare de evaluare în cadrul orelor de fizică și chimie

Evaluarea reprezintă procesul de obținere a unor informații în vederea organizării, măsurării și aprecierii rezultatelor școlare cu scopul adoptării unor decizii privind ameliorarea activităților viitoare.
În prezent‚ pentru verificarea performanțelor elevilor, pe lângă metodele tradiționale de evaluare se mai utilizează și metode complementare. Acestea vin în completarea metodelor tradiționale și se pot folosi simultan‚ ceea ce indică caracterul lor complementar. Practica demonstrează că nu putem renunța la metodele tradiționale de evaluare‚ ci trebuie să găsim o complementare fructuoasă‚ o îmbinare optimă și funcțională.

În rândurile de mai jos, sunt prezentate pe scurt două metode complementare de evaluare ce pot fi utilizate la fizică și chimie ținând cont de scopul urmărit, de particularitățile individuale ale elevilor și de nivelul de pregătire al acestora.

Investigația este o metodă de evaluare în care elevul caută o soluție la exigențe și complexități diferite. Metoda se poate derula pe durata unei ore/ succesiuni de ore de curs‚ în care elevii demonstrează o gamă largă de capacități și cunoștințe.

Elevul/ grupa de elevi primește o temă cu sarcini clare. Tema trebuie înțeleasă și conturată foarte precis în legătură cu ordinea de rezolvare‚ cu notarea observațiilor parțiale și cu ordinea de prezentare a rezultatelor finale. Elevul trebuie să dovedească că a înțeles cerințele temei‚ a soluției adoptate și a transpunerii ei în alt context.

Investigația prezintă un pronunțat caracter formativ‚ integrator și sumativ‚ angrenând priceperi‚ cunoștințe‚ abilități și atitudini diverse și poate exersa în mod organizat activități de cercetare folositoare în formarea ulterioară și în educația permanentă.

Evaluarea investigației are loc cu ajutorul unei scheme de notare care cuprinde măsurarea separată a elementelor importante în investigație: aplicarea cunoștințelor‚ regulilor‚ principiilor, strategia de rezolvare, atitudinea elevilor în rezolvarea cerințelor, dezvoltarea deprinderilor de lucru, acuratețea prelucrării datelor, forma prezentării și claritatea argumentării, inventarierea produsului realizat.

Această metodă de evaluare trebuie adaptată particularităților intelectuale și de vârstă ale elevilor.

Portofoliul este o metodă complexă de evaluare‚ care are loc după un anumit interval de timp. Această lucrare include rezultate obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare și dă posibilitatea emiterii unei judecăți de valoare.

Portofoliul reprezintă o colecție de produse ale activității elevului‚ selectate și structurate corespunzător. Acesta este alcătuit din fișe experimentale‚ fișe de observare a unor fenomene sau substanțe‚ fișe cu exerciții‚ fișe de documentare independente‚ eseuri‚ referate‚ desene‚ pliante‚ colecții de roci‚ metale‚ colaje, etc. Acesta ne indică progresul înregistrat de elevi de-a lungul perioadei de timp stabilite anterior‚ prin raportareaala criteriile stabilite în momentul proiectării.

Portofoliul poate fi încadrat într-o evaluare sumativă‚ deoarece nu furnizează doar informații punctuale‚ ci și informații cu privire la progresele înregistrate de elev în timp‚ alături de informații privind preocupările acestuia. Elevul selectează și adaugă în portofoliu materialele care-l reprezintă‚ subliniind interesul și atitudinea față de domeniul respectiv.

Componența și structura portofoliului sunt subordonate scopului pentru care este proiectat și nu invers. Profesorul este cel care stabilește elementele componente obligatorii‚ structura și criteriile de evaluare ținând cont de preocupările elevilor. Elementele componente obligatorii sunt stabilite în concordanță cu competențele specifice prevăzute în programa școlară. De-asemenea‚ trebuie stabilită o anumită tematică care să-l determine pe elev să găsească alte surse de informații decât cele folosite la școală‚ precum și forme mai complexe de comunicare. Tematica recomandată și sursele de informare trebuie să stimuleze interesul elevului pentru domeniul abordat și să-l sensibilizeze.

În realizarea portofoliului, sunt evidențiate următoarele capacități:

  • capacitatea de a observa și de a manevra informația;
  • capacitatea de a observa și de alege metodele de lucru;
  • capacitatea de a raționa și de a utiliza cunoștințe;
  • capacitatea de a măsura și de a compara rezultatele;
  • capacitatea de a investiga și de a analiza;
  • capacitatea de a utiliza corespunzător bibliografia;
  • capacitatea de a sintetiza și de a organiza materialul;

Portofoliul are o evidentă valoare formativă‚ dar și instructivă.

Metodele complementare de evaluare nu sunt standardizate, ceea ce duce la dificultate în proiectare și aplicare‚ depinzând de la profesor la profesor.

Bibliografie
1. Constantin Cucoş, Pedagogie, ediţia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
2. Liliana Ciascai, Didactica fizicii, Editura Corint, Bucureşti, 2001;
3. Sanda Fătu, Didactica chimiei, Editura Corint, București, 2002.

 

prof. Florina-Nicoleta Cristian

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/florina.cristian

Articole asemănătoare