Gândul îmi fuge nostalgic la prima mea interacțiune cu o unitate şcolară. Eram o elevă proaspăt ieșită de pe băncile școlii, care pășea pentru prima dată într-o localitate necunoscută, unde știa că își va petrece următorul an ca și învățător. Ce nu știam în acea primă zi de școală era faptul că pe lângă învățător voi fi și director și bibliotecar și responsabil cu toate cele de care are nevoie o școală să funcționeze.
Eram singură într-un cătun izolat, cu o mână de oameni și cinci elevi, fiecare cu nevoile lui. Singură, temătoare, plină de întrebări și cu o stimă de sine nu foarte ridicată, dar cu o mulțime de responsabilități pe care nu știam cum să le gestionez.
Desigur că făcusem practică pedagogică. Eram eleva aceea de 10 pe linie, care absorbise ca un burete toate informațiile primite, dar nu știam nimic despre ce înseamnă un consiliu profesoral, un consiliu de administrație, o comisie metodică, ce responsabilități are un director sau cum se scrie un catalog. Nu știam cum se alege un auxiliar școlar, ori cum se realizează un orar.
Oricâtă practică am făcut și oricâte note de zece am luat, nimeni nu m-a pregătit pentru interacțiunea cu specificul instituției școlare.
Din acest motiv consider, așa cum am spus și în realizarea aplicației, că pentru a avea sens și a fi utile, pentru a-i face pe studenți să înțeleagă în profunzime specificul programului și al activităților instituției școlare, ar fi ideal ca acestea să se studieze în cadrul universității/liceului, ca disciplină/ modul independent, cu accent pe sarcini de lucru practice pe care studenții să le poate realiza în școală, alături de profesorii mentori și de toți membrii structurilor funcționale.
Desigur că în activitate de mentorat de practică pedagogică există o întâlnire cu grupa de studenți practicanți în care mentoral le prezintă acestora organigrama instituției școlare în care activează evidențiind raporturile existente între componentele acesteia, dar din punctul meu de vedere, acest lucru este imposibil de realizat într-o singură întâlnire. Asta dacă vrem ca ceea ce facem să fie cu sens, să nu fie doar o acțiune bifată într-un plan.
Cred că organigrama instituției școlare cu toate raporturile existente între componentele ei poate fi înțeleasă și poate avea sens pentru viitorii dascăli doar dacă aceștia o vor cunoaște practic, dacă vor experimenta contactul cu toate structurile funcționale. Cum s-ar putea face acest lucru? Programând activități de practică pedagogică care să îi ajute pe studenții practicanți să înțeleagă în profunzime specificul programului și a activităților instituției școlare.
În prima întâlnire se poate face un tur al școlii, o prezentare a organigramei instituției școlare, o trecere în revistă a relațiilor existente între componentele acesteia. Desigur că toate aceste lucruri presupun un consum mare de timp, dar eu le văd ca fiind utile.
Pentru a avea sens și a fi utile, ar fi ideal ca acestea să se studieze în cadrul universității, ca disciplină/ modul independent, cu accent pe sarcini de lucru practice pe care studenții să le poate realiza în școală, alături de profesorii mentori și de toți membrii structurilor funcționale: să exerseze completarea unui catalog, a unui registru matricol, să consemneze o corectură în catalog, să participe la selecție de auxiliare didactice/ de manuale, să realizeze un orar, să participe la o ședință de consiliu de administrație, să facă măcar o oră de „ucenicie” alături de directorul școlii pentru a înțelege care sunt responsabilitățile acestuia, să treacă măcar o zi pe la secretariatul școlii, să participe la o activitate a comisiei metodice, etc.
Doar așa studentul practicant va înțelege ce înseamnă o structură organizatorică, care sunt responsabilitățile cadrelor didactice, dar mai ales faptul că activitatea profesorului într-o școală este o muncă complexă, de echipă.
Făcând cunoștință la nivel practic, nu doar teoretic, cu organigrama instituției școlare în care își desfășoară activitatea de practică pedagogică, studenții vor fi mai bine pregătiți, vor avea experiența practicii realizate și vor porni la drum, ca viitoare cadre didactice, cu mai mult curaj, cu informații bine sedimentate, având stabilită o anumită direcție și știind unde să caute informația atunci când aceasta le lipsește, sau când se întâlnesc cu o nouă provocare.