Argument. Din punctul meu de vedere, organizatorii grafici reprezintă o modalitate eficientă de a-i face pe elevi să se gândească, să vizualizeze şi să-şi ordoneze cunoştinţele. De aceea, apelez des la această strategie didactică, utilizând-o în diferite momente ale lecției de literatură, fie în etapa de prelectură (de exemplu, sub forma unor ciorchini sau cadrane pentru a introduce o temă, fie în etapa de lectură ‒ hărți conceptuale – în analiza construcției personajului; lanțul de evenimente pentru a urmări desfășurarea acțiunii unei opere epice/dramatice; diagrama Venn – pentru stabilirea asemănărilor și deosebirilor dintre diferitele aspecte în cadrul aceluiași text sau în texte diferite) sau în etapa de postlectură pentru a evalua, dar și consolida și sistematiza informațiile descoperite de elevi în urma lecturii.
Un exemplu. Pentru a exemplifica, am să mă opresc asupra „lotusului/florii de nufăr” (1) ‒ ca strategie a postlecturii ‒ aplicată la clasa a XII-a într-o lecție de consolidare și sistematizare a noțiunilor despre drama postbelică. Textul ales este Iona de Marin Sorescu, iar aspectul urmărit este construcția personajului în teatrul modern.
De ce am ales acest tip de abordare? În primul rând, opera soresciană are o puternică încărcătură simbolică pentru înţelegerea căreia este nevoie de multă atenţie distributivă şi de gândirea unui lanţ de legături al ideilor ce urmăresc succesiunea unui plan, iar strategia permite elevilor să vizualizeze grafic, ca într-o hartă a minții, toate ideile importante despre textul analizat. În al doilea rând, prin analiza grafică a personajului, elevul poate aprofunda felul în care poate să acționeze ființa umană în situații-limite, în lupta cu un destin imprevizibil. Nu în ultimul rând, elevul descoperă modalitatea de construcție a unui personaj atipic, un personaj-idee, care nu poate fi numit protagonist într-un parcurs dramatic, unde nu poate fi semnalată o altă prezenţă în dialog etc.
Cum am procedat? Mai întâi, am stabilit cele opt aspecte-problemă (1) ce se deduc din textul studiat și care permit conexiuni între idei: 1. Tipologia personajului; 2. Modelul biblic; 3. Experiențele personajului; 4. Trăsături; 5. Modalități de caracterizare; 6. Ipostaze; 7. Iona – simbol/idee; 8. Iona – intertextualitate. Aceste opt subteme pot fi rezolvate toate în cadrul unei ore sau pot fi date patru sarcini ca temă pentru acasă, iar alte patru sarcini ca fișă de lucru pentru patru grupe omogene.
Exercițiile propuse au fost formulate prin utilizarea unor itemi semiobiectivi: de completare, cu răspuns scurt sau cu întrebări structurate. Am apelat la acest tip de itemi fiindcă sunt uşor de proiectat, administrat şi de verificat și mi-au permis evaluarea unei game largi de conţinuturi (tipologia personajului, legătura cu hipotextul, modalitățile de caracterizare etc.). Mai au avantajul că se evită ghicitul răspunsului corect (pentru că nu sunt mai multe variante de răspuns), monitorizându-se constat gradul de înțelegere al textului.
Iată sarcinile de lucru (Răspunsurile vor fi notate în diagramă):
1. Încadrează personajul Iona într-o tipologie având în vedere criteriile următoare: a. Rolul pe care-l îndeplinește în compoziţia operei; b. Mobilitatea lui în cadrul acțiunii; c. Complexitatea sau densitatea lui psihologică; d. După felul cum este construit; e. Funcția îndeplinită; f. După gradul de individualitate; g. Din perspectiva estetică; h. Altă tipologie.
2. Recunoaște opt diferențe ce se pot stabili între Iona – proorocul (personajul din Cartea lui Iona, Vechiul Testament) și Iona – pescarul (personajul dramei soresciene).
3. Prezintă opt experiențe pe care Iona le parcurge de-a lungul celor patru tablouri ale operei.
4. Identifică în fragmentele de mai jos câteva trăsături ale personajului (n. a.: am propus opt fragmente).
5. Dă răspunsuri scurte la următoarele întrebări. Cu aceste răspunsuri vei completa floarea de lotus: a. Ce modalitate de caracterizare este utilizată în secvența: a. „În mijloc Iona, în picioare, cu mâinile dibuind, năuc.”; b. Care este principala modalitate indirectă de caracterizare a personajului?; c. Care sunt cele două procedee moderne utilizate în construirea personajului?; d. Ce semnificație are numele personajului Iona?; e. Cum ai caracteriza conflictul având în vedere faptul că textul nu reliefează o acţiune, ci urmăreşte evoluţia unor stări sufleteşti?; f. Pentru a surprinde complexitatea personajului, Marin Sorescu îmbină tendințe și genuri diferite, care sunt acestea?; g. În ce tip de relație se înscrie Iona în raport cu celelalte personaje ale piesei?; h. Cum ai descrie gesturile personajului?
6. Citește fragmentele de mai jos și descoperă ipostazele lui Iona:â (n. a.: am propus opt fragmente)
7. Personaj – simbol/idee. Recunoaște avatarurile personajului Iona ca personaj simbol/idee.
8. Iona – Intertextualitate. Completează spațiile libere cu răspunsul corect (cuvânt sau expresie). Cu aceste răspunsuri vei completa floarea alăturată: a. Personajul de la care Marin Sorescu preia numele protagonistului este………; b. Prezența morii de vânt, dar și caracterul idealist al personajului, trimite la personajul lui Cervantes, numit………..; c. Personajul din mitologie care este pedepsit după moarte să facă în Infern o muncă veşnică, dar zadarnică se numește ……………..; d. Recunoaște personajul din descrierea: „avea uneori obiceiul (semn de bătrânețe sau poate nevoia de a se convinge că și cele mai întortocheate gânduri pot căpăta glas) de a se retrage pe undeva prin grădină și de a vorbi singur…………..; e. Identifică personajul care se pedepsește singur pentru faptul că și-a ucis tatăl și s-a căsătorit incestuos cu mama sa, gestul său semănând cu gestul final al lui Iona……..Numele său este……….; f. Numește un roman al lui Kafka, în care personajele se învârt într-un cerc, la fel cum Iona se află într-un spațiu al limitelor, al monotoniei……………..; g. Numește un personaj din romanul Căderea de A. Camus care reclamă, ca Iona, reeditarea existenței: „mai naște-mă o dată…”…………; Numește personajul cu care Iona se aseamănă prin drumul parcurs în burta peștilor………
Fiecare sarcină rezolvată a fost înscrisă într-o floare de lotus.
Concluzii. Ca orice strategie didactică, organizatorii grafici ‒ în cazul nostru, lotusul ‒, prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje. Printre avantaje menționez faptul că realizarea diagramei finale le-a permis elevilor să vizualizeze grafic toate informațiile importante despre textul analizat, să facă analogii cu alte texte literare, să lucreze în grupe stimulând astfel, munca colaborativă şi efortul creativ al fiecărui membru al grupului în soluţionarea sarcinii date.
Consider potrivită această tehnică, întrucât facilitează demersul instructiv-educativ, făcându-i pe elevi conştienţi de „cum?“ şi „de ce?“ trebuie să acumuleze, să prelucreze, să memoreze diferite tipuri de cunoştinţe.
Dezavantajele ţin mai mult de faptul că este consumatoare de timp și de faptul că fiind repartizaţi în grupuri mici necesită profesorului un efort mai mare în îndrumare.
Note
1 Sursa: Crenguța – Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, 2006.
Tehnica lotusului presupune deducerea de conexiuni intre idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determina cele opt idei secundare care se construiesc in jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr. Cele opt idei secundare sunt grupate în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale, pentru alte opt flori de nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi opt idei secundare. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi si noi concepte.
Mod de lucru: 1. Construirea diagramei; 2. Scrierea temei centrale in centrul diagramei; 3. Elevii se gândesc la ideile legate de tema centrală și le trec în cele opt „petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, în sensul acelor de ceasornic; 4. Folosirea celor opt idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte opt cadrane. („flori de lotus”); 5. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele opt noi teme centrale și consemnarea lor în diagramă. 6. Etapa evaluării ideilor: se analizează diagramele și se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ si cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicații și teme de studiu în lectiile viitoare.