Astăzi, în România, criza educației este evidentă. Scriitorul Mihai Gheorghiu, vorbind despre starea nefastă în care se află învățământul românesc astăzi, a plasat-o în contextul unei crize mai largi a civilizației. În acest sens, autorul a subliniat că „marea tradiție a umanismului european a intrat în criză, pentru că există această tehnologizare și retehnologizare”.
Reforma învățământului românesc planificată de la începutul anilor 1990 a fost sistematizată și sistemică, provocând consecințe dintre cele mai îngrijorătoare. „Conform legii învățământului scopul este generarea de resursă umană pentru piața globală a muncii. S-au croit noile planuri cadru, noile programe, noile manuale, noile metode de examinare. Rezultatul? Analfabeți funcționali, abandon școlar, distrugerea învățământului profesional, reducerea corpului profesoral”. (Mircea Platon – „Deșcolarizarea României”)
Economistul Edmund Phelps, laureat al premiului Nobel, consideră că sistemul educațional și felul în care ne construim ca societate și ca indivizi poate să ne ajute să ieșim din Criză. Consideră că reforma educației e cel mai important lucru în societatea actuală. El propune o readucere în prim plan a modelului umanist pe care-l consideră motorul modernității. Suflul nou nu mai poate veni din obsesia pentru real, concret și aplicabil, ci din revenirea la idealuri și aspirații. Așadar, limbile clasice ar trebui să se miște într-o asemenea direcție, alături de celelalte domenii umaniste.
Școala noastră dă greș în toate domeniile pentru că nu te învață să gândești și încurajează mediocritatea prin acumulare de informații. Școala trebuie să te învețe să gândești, nu să stochezi informații, deci materiile ar trebui organizate astfel încât să se sprijine unele pe altele, să aibă sens.
Orice disciplină e bună pentru exercițiul minții și latina, chiar dacă e considerată limbă moartă, nu constituie o excepție. Învățarea latinei, a limbii-mamă a românei reprezintă un câștig cultural și estetic, e o Poartă către lumea Antichității, dar și către cea mai de seamă parte a Evului Mediu. De asemenea, latina trebuie să fie o punte către Occidentul contemporan, să insiste asupra influenței pe care a avut-o în lumea modernă: moștenirea culturală a civilizației europene.
La orele de limba latină ar putea fi puși în valoare Cezar, Cicero, Virgiliu, Lucrețiu ș.a. Dar și Dimitrie Cantemir, pe care pot să îl citească, Thomas Morus, Sf. Augustin, Dante cu De vulgari eloquentia (1305) – un text care să genereze o discuție despre limbile romanice. Sunt mii de texte latinești din care se poate alege și avem la dispoziție 2500 de ani și întreg spațiul Europei.
Latina face joncțiunea cu orele de limba română, limbi străine, literatura universală, istorie, filozofie ș.a. Ea nu va reuși dacă va fi singură.
Studiul limbii latine îi ajută pe elevi să identifice spontan neologismele provenite din latină.
În toamna anului 2020, Academia Română a luat act de recenta publicare a celor patru variante ale Planului-Cadru pentru învățământul gimnazial din România redactate de grupurile de lucru ale Ministerului Educației și Cercetării. Se constată cu surprindere și cu îngrijorare că orele de limba latină au fost eliminate complet. Și în februarie 2016, Academia Română, împreună cu 500 de membri ai comunității academice a făcut apel la Ministerul Educației să nu elimine limba latină și să nu reducă numărul de ore de istorie și de limba română din planurile cadru ale învățământului gimnazial.
Se consideră că reducerea numărului de ore de istorie și geografie și eliminarea limbii latine vor atenta grav la consolidarea în rândul elevilor a sentimentului identitar și a stimei de sine ca români și europeni. Fără conștiința rădăcinilor, a istoriei și a trunchiului lingvistic și civilizațional latin comun împărtășite de români cu celelalte națiuni europene, poporul nostru va fi lipsit nu doar de reperele care îi asigură stabilitatea națională, ci și de elementele care îi facilitează aderarea la Uniunea Europeană ca spațiu cultural și de civilizație. Cultura generală, aceea pe care școala are menirea să o formeze, nu este altceva decât cultura comună, împărtășită de către toți membrii unei anumite societăți, iar societatea românească are în comun cu multe alte societăți europene tocmai această întemeiere latină – istorică, civilizațională – a identității noastre.
Din anul 1978 se studiază la clasa a VIII-a o oră de limba latină, care a fost eliminată de puțin timp, studiindu-se la clasa a VII-a sub denumirea de Elemente de limbă latină și de cultură romanică. Se mai studiază doar la clasele de liceu cu profil umanist. Începând cu anul 2010, limba latină nu mai figurează printre disciplinele la care elevii puteau să susțină una dintre probele de bacalaureat (deși se susține teză).
În învățământul universitar, secția de Filologie Clasică a Facultății de Limbi și Literaturi Străine încearcă din răsputeri să reziste: puțini studenți, foști olimpici sau studenți la a doua facultate, care manifestă interes pentru cunoașterea celor două limbi.
În anul 1947 directivele NKVD au interzis să se studieze în școli latina și greaca veche, considerate „materii burgheze”, dar și filozofia și logica – de ce să-i înveți pe oameni să gândească singuri?
Reforma Murgulescu din 1956 redă limbii latine statutul meritat, studiindu-se la clasele umaniste ale liceului câte două ore pe săptămână în primii doi ani, câte patru ore pe săptămână în ultimii doi. După Revoluție, între anii 1991-1996, clasicele își reintră în drepturi datorită reformelor întreprinse de domnul Mihai Șora. Dar din 1996 lucrurile s-au schimbat în rău. Din 1996 zeci de memorii, audiențe, dezbateri aprinse și chiar presiuni, toate au rămas fără răspuns. Profesorii au fost nevoiți să se lase de meserie sau să-și găsească altă specializare. Limba latină a fost scoasă de un grup restrâns de persoane, fără consultarea mediului academic. Probabil se dorește desființarea claselor umaniste, motivându-se că nu mai e nimeni interesat. Cei care doresc să urmeze cursurile învățământului umanist o vor putea face nu în România, ci în străinătate.
Datoria noastră este să le oferim tinerilor mai multe căi. La 14-15 ani, ei nu știu ce vor face în viață și nu trebuie orientați doar spre zona de profit pe care o cere societatea. Pentru că este o disciplină umanistă, latina ajută la dezvoltarea personalității, la formarea intelectuală, spirituală. Ea îi ajută pe elevi să înțeleagă mai bine limba română.
Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că nu se poate ajunge la o poziție respectată fără acel nivel de cunoaștere, de comportare și de cultură firesc omului modern.
Șansa noastră e să ne repoziționăm: să ne orientăm spre deschidere, interdisciplinaritate, conexiune, flexibilitate.
Referințe
Mircea Platon, Deșcolarizarea României. Scopurile, cârtițele și arhitecții învățământului românesc, Editura Ideea Europeană, 2020
Mircea Vasilescu, ,,Limba latină îi ajută pe elevi să învețe mai bine limba română” – dialog cu prof. dr. Liviu Faranga, în Dilema veche, nr.621, 14-20 ianuarie 2016
Luminița Corneanu, În apărarea orei de latină, în Dilema veche, nr.854, 20-26 august 2020