În contextul în care elevii de astăzi au acces nelimitat la informație, și întrebările lor sunt la fel de numeroase. Astfel, rolul profesorului devine mai important ca oricând în gestionarea găsirii răspunsurilor pentru acestea.
De ce să întrebe?
În momentul în care elevul este pus în postura de a formula o întrebare, în mintea lui se declanșează o activitate de investigare, de selecție în urma conexiunilor între noțiunile deja existente, proces mai complex decât găsirea unei soluții pentru situația dată. Scos din zona de confort pentru a adresa întrebări semnificative, elevul își depășește blocaje personale. Activitatea de interogare îl ajută să gândească critic, reușind astfel să dezvolte idei noi; potențialul său creativ este mult amplificat, elevul devenind mai sigur, mai conștient, mai echilibrat înainte de a ajunge la răspuns sau concluzie.
Se recomandă a se realiza o rutină în clasă în a sprijini, a îndruma și a încuraja elevul să întrebe, cu scopul de a-i oferi o șansă reală de adaptare într-o lume în permanentă schimbare.
Interacțiunea cu cei din jur, aspect ce a avut mult de suferit în ultima perioadă, are, de asemenea, de câștigat prin stabilirea unor relații de încredere și de colaborare prin activitatea de interogare dirijată; postura de a întreba trebuie asociată cu bucuria de a colabora în mod constructiv, de a se reconecta cu ceilalți. Când întrebările adresate sunt apreciate și solicită în mod real pe cei din jur să găsească răspunsurile cele mai potrivite, elevul își recapătă încrederea în sine, este motivat să întrebe ori de câte ori are nevoie de sprijin; în plus, el își asumă responsabilitatea propriei cercetări/ căutări prin direcția în care își orientează chestionarea.
Ce să întrebe?
Elevul este învățat să adreseze întrebări deschise. Întrebările închise nu îl ajută decât să i se confirme sau infirme ideile pe care deja le deține, nicidecum să și le dezvolte, să îl susțină în procesul de creștere personală. Câteva tipuri de întrebări care îl sprijină în mod real să progreseze sunt: De ce învăț aceste lucruri?, Cum funcționează acest obiect/ procedeu?, Ce legătură are cu ceea ce știu deja?, Ce am învățat din greșeala făcută?, Cum pot aplica în alte contexte ceea ce am învățat?, Ce alte resurse se pot utiliza pentru realizarea aceluiași produs?, Cum pot proceda altfel?, Ce a fost mai simplu/ complicat?, Ce mi-a plăcut mai mult?, Unde am mai întâlnit acestă idee/ soluție?, etc.
Profesorul își limitează în acest context numărul de întrebări adresate direct elevului, doar pentru a ghida activitatea predominant de tip elev – elev/ elev – elevi sau procesul de autochestionare, prin întrebări precum De ce crezi acest lucru?, Cum ai descrie ceea ce simți în legătură cu…?, etc. O altă preocupare constantă a profesorului vizează adresarea de întrebări-capcană, pentru care nu există răspunsuri corecte/ bune sau greșite/ rele, ci care invită elevul la reflecție, la cercetare, la acceptare de perspective diferite, la deschidere spre nou și incert. Se pot adresa întrebări-capcană precum: Cum se pot regrupa elementele date?, Cum se poate proceda altfel?, Ce este bucuria?, Crezi că este eficient/ ineficient să învățăm în spațiul școlii? etc.
Portretul elevului încurajat să întrebe:
Un elev deschis, sigur pe el, care a exersat obiceiul de a adresa întrebări pentru a-și îmbunătăți propriul proces de creștere, este spontan; reușește destul de repede să își găsească ideile, să facă noi legături între noțiuni; are curajul să adreseze orice întrebare, pentru că știe că aceasta are sens pentru el. Formulează în mod repetat a întrebărilor îl ajută și să-și depășească timiditatea, tracul, lipsa de încredere în sine, teama de a nu greși. Un elev încurajat să întrebe este deschis la nou, acceptă noi perspective, analizează cu deschidere punctele de vedere ale celorlalți.
Chestionarea utilizată atât în predare, cât și în evaluare, îl determină pe elev să fie activ, implicat, să interacționeze în mod pozitiv și constructiv cu ceilalți. Un elev care întreabă fără rezerve este mereu curios, motivat să-și găsească răspunsuri la nelămuriri, cu o atitudine pozitivă față de învățare; el ascultă activ, este interesat să-și manifeste propriile interese chiar în etapa de proiectare a învățării; este perseverent în găsirea soluțiilor pentru propriile probleme. Pentru că ceilalți reprezintă o cale de a-și clarifica preocupările, el îi va trata cu respect; va fi la rândul lui tolerant cu stângăciile colegilor.
Elevul convins că a întreba este sănătos are calea spre reușită în viață deschisă; acesta devine din ce în ce mai creativ, mai ingenios, chiar și numai prin simpla preocupare de a adresa întrebări cu sens pentru a primi răspunsurile dorite.
Rolul profesorului în contextul dat:
Bucuria elevului de a întreba apare chiar din prima zi de școală, deoarece orice mediu nou îi oferă cadrul propice de manifestare a curiozității. Profesorului îi revine sarcina de a gestiona climatul în care se primesc răspunsurile. La început, profesorul sprijină elevul în reformularea întrebărilor pentru ca acestea să fie clare, cu sens, deschise. De asemenea, direcționează atenția elevului atât spre propria chestionare/ proces de reflecție, cât și în interogarea celorlalți, cu scopul de a afla direcții noi de acțiune.
Cea mai importantă misiune a profesorului este sprijinirea elevului în etapa de ieșire din zona de confort, când poate foarte ușor să apară frustrarea; dacă acesta apare totuși, tot profesorul gestionează depășirea stării, care poate duce la refuzul de a se adresa celorlalți. Profesorul intermediază accesul la perspective diferite, de aceea elevul trebuie să rămână deschis.
Profesorul nu adresează întrebări directe, de verificare a elevului sau pentru care se cunosc deja răspunsurile, ci doar întrebări deschise ce reprezintă subiect de investigare, de descoperire, de manifestare a propriei opinii; în tot acest demers, profesorul nu-și impune propriile idei, convingeri, păreri.
Rolul profesorului este de a alege cadrul favorabil pentru dezvoltarea elevului, de a propune modalități de organizare a activităților în perechi sau în grupuri mici; metode moderne de predare, precum clasa-puzzle, Știu, Vreau să aflu, Am învățat…, RAI, SINELG, etc. sau aplicând Lista interogativă a lui A. Osborn, în contexte variate, reprezintă câteva soluții cu impact imediat. La fel de utile sunt și tehnicile de învățare prin chestionarea realității. Orice strategie se aplică, trebuie ca preocuparea elevului de a întreba să devină o consecvență în mediul școlar, atât în etapa de predare – învățare, cât și în cea de (auto)evaluare, cu posibilitatea de a fi extinsă și în cel familial.
În concluzie, elevul trebuie să-și formeze propriile direcții de acțiune, să ajungă la propriile idei/ păreri/ descoperiri, prin efort propriu, pe principiul: ce este adevărat astăzi, mâine poate fi combătut. Deschiderea la nou și curiozitatea elevului nu trebuie îngrădite.
Note bibliografice:
Lucas, B. (2020), Predarea gândirii creative, București, DPH;
Bolotă, E.-L. (2019), Metode didactice pentru dezvoltarea abilităților de comunicare, Iași, Ed. Demiurg.