În contextul actual al reformei curriculare din sistemul de învățământ românesc, accentul este pus tot mai mult pe personalizarea învățării, pe dezvoltarea competențelor-cheie și pe asigurarea unui sistem educațional echitabil și incluziv. Integrarea elevilor cu tulburări din spectrul autist în învățământul primar se înscrie direct în obiectivele reformei curriculare la nivel național și județean, care urmăresc adaptarea curriculumului la diversitatea nevoilor elevilor și promovarea egalității de șanse în educație. Prezentul studiu își propune să analizeze modalitățile de integrare a elevului cu autism în ciclul primar, evidențiind rolul adaptărilor curriculare, al strategiilor didactice moderne și al colaborării dintre cadrele didactice, specialiști și familie. Prin abordarea acestor aspecte, studiul contribuie la susținerea procesului de implementare a reformei curriculare, oferind repere teoretice și practice pentru aplicarea principiilor educației incluzive în școala românească.
Integrarea elevului cu autism și reforma curriculară
Reforma curriculară la nivel național vizează trecerea de la un curriculum centrat exclusiv pe conținuturi la unul centrat pe competențe, flexibilitate și adaptabilitate. În acest context, integrarea elevului cu autism reprezintă un exemplu concret de aplicare a principiilor curriculare moderne, prin adaptarea obiectivelor de învățare, a metodelor didactice și a modalităților de evaluare în funcție de particularitățile individuale ale elevului. La nivel județean, implementarea reformei curriculare presupune sprijinirea unităților de învățământ în dezvoltarea unor practici educaționale incluzive, formarea continuă a cadrelor didactice și crearea de rețele de colaborare între școli și centrele de resurse educaționale.
Studiul de față evidențiază faptul că integrarea elevului cu autism nu este doar o obligație legală, ci și o oportunitate de modernizare a procesului educațional, în concordanță cu direcțiile strategice stabilite de politicile educaționale actuale.
Adaptările curriculare ca instrument al reformei
Adaptările curriculare reprezintă un element central al reformei curriculare contemporane, având rolul de a transforma curriculumul național dintr-un cadru rigid, uniform, într-un instrument flexibil, capabil să răspundă diversității nevoilor educaționale ale elevilor. În cazul elevilor cu tulburări din spectrul autist integrați în învățământul primar, adaptările curriculare devin nu doar o necesitate pedagogică, ci și o expresie concretă a principiilor promovate de reforma curriculară la nivel național și județean, precum individualizarea învățării, centrarea pe elev și egalitatea de șanse. În contextul reformei curriculare, adaptările curriculare nu presupun diminuarea standardelor educaționale, ci reorganizarea și restructurarea conținuturilor, metodelor și strategiilor de evaluare astfel încât acestea să devină accesibile și relevante pentru fiecare elev.
Curriculumul național stabilește competențele generale și specifice care trebuie formate, însă lasă cadrului didactic libertatea de a adapta parcursul didactic în funcție de particularitățile individuale ale elevilor. Astfel, adaptările curriculare pentru elevul cu autism reflectă direct principiul flexibilității curriculare, promovat intens în documentele de politică educațională actuale.
La nivelul învățământului primar, adaptările curriculare pot viza mai multe dimensiuni ale procesului educațional. În primul rând, adaptarea conținuturilor de învățare presupune selectarea și prioritizarea achizițiilor esențiale, în concordanță cu nivelul de dezvoltare cognitivă și socio-emoțională al elevului. Pentru elevul cu autism, acest proces implică simplificarea limbajului, structurarea logică a informațiilor și utilizarea suporturilor vizuale, fără a elimina obiectivele fundamentale ale disciplinei. Această abordare susține ideea reformei curriculare conform căreia calitatea învățării este mai importantă decât cantitatea informațiilor transmise.
În al doilea rând, adaptările curriculare vizează metodele și strategiile de predare-învățare. Reforma curriculară promovează utilizarea metodelor active, interactive și centrate pe elev, iar integrarea elevului cu autism oferă un cadru practic pentru aplicarea acestor principii. Metodele bazate pe învățarea prin descoperire ghidată, pe utilizarea materialelor concrete și pe activități structurate contribuie la facilitarea înțelegerii și la creșterea gradului de implicare a elevului. În acest sens, adaptările curriculare nu sunt benefice doar elevului cu cerințe educaționale speciale, ci influențează pozitiv întregul colectiv de elevi, conducând la diversificarea practicilor didactice.
Un alt aspect esențial al adaptărilor curriculare îl constituie evaluarea progresului școlar. Reforma curriculară subliniază importanța evaluării formative, continue, orientate spre progres și dezvoltare, mai degrabă decât spre sancționare. În cazul elevului cu autism, evaluarea trebuie adaptată astfel încât să reflecte evoluția individuală, raportată la obiectivele stabilite în Planul Educațional Individualizat. Utilizarea portofoliului educațional, a observației sistematice și a feedback-ului personalizat reprezintă instrumente moderne de evaluare, aliniate cu direcțiile reformei curriculare.
La nivel județean, adaptările curriculare constituie un indicator al gradului de implementare a reformei curriculare în unitățile de învățământ. Inspectoratele școlare și centrele de resurse educaționale au rolul de a sprijini cadrele didactice în aplicarea adaptărilor, prin formare continuă, consiliere metodică și diseminarea bunelor practici.
Studiul integrării elevului cu autism evidențiază necesitatea unei abordări unitare și coerente, care să transforme adaptările curriculare din inițiative izolate în practici educaționale asumate instituțional. Așadar, adaptările curriculare realizate pentru elevii cu autism integrați în învățământul primar reprezintă un instrument fundamental al reformei curriculare. Acestea reflectă tranziția de la un curriculum centrat pe uniformitate la unul centrat pe diversitate și incluziune. Prin aplicarea adaptărilor curriculare, școala contribuie activ la modernizarea procesului educațional, la creșterea calității actului didactic și la implementarea eficientă a reformei curriculare la nivel național și județean.
Impactul studiului asupra practicii educaționale
Prezentul studiu are un impact semnificativ asupra practicii educaționale, întrucât oferă un cadru teoretic și aplicativ pentru integrarea elevului cu tulburare din spectrul autist în învățământul primar, în concordanță cu direcțiile actuale ale reformei curriculare. Prin analiza detaliată a strategiilor de integrare, a adaptărilor curriculare și a rolului actorilor educaționali implicați, studiul contribuie la optimizarea procesului de predare-învățare și la dezvoltarea unei practici educaționale centrate pe nevoile reale ale elevilor.
Un prim impact al studiului se reflectă în sprijinirea cadrelor didactice în demersul de aplicare a curriculumului național într-o manieră flexibilă și diferențiată. Studiul oferă exemple concrete de adaptare a conținuturilor, metodelor și modalităților de evaluare, facilitând transpunerea principiilor teoretice ale reformei curriculare în activitatea didactică zilnică. În acest mod, cadrul didactic este susținut în rolul său de facilitator al învățării, capabil să răspundă diversității din clasă fără a compromite obiectivele curriculare generale.
La nivelul unității de învățământ, rezultatele studiului pot contribui la dezvoltarea unei culturi organizaționale orientate spre incluziune și colaborare interdisciplinară. Integrarea elevului cu autism presupune implicarea coordonată a învățătorului, a profesorului de sprijin, a consilierului școlar și a altor specialiști, ceea ce favorizează schimbul de bune practici și consolidarea muncii în echipă. Astfel, studiul sprijină implementarea reformei curriculare nu doar la nivel individual, ci și la nivel instituțional, prin promovarea unor practici educaționale coerente și unitare.
Impactul studiului se manifestă și în planul evaluării educaționale. Prin promovarea evaluării formative, continue și personalizate, studiul contribuie la schimbarea perspectivei tradiționale asupra evaluării, în acord cu orientările reformei curriculare. Accentul este mutat de la evaluarea exclusivă a performanței academice la evaluarea progresului individual, a competențelor funcționale și a dezvoltării socio-emoționale. Această abordare permite o monitorizare mai fidelă a evoluției elevului cu autism și sprijină luarea unor decizii educaționale fundamentate. La nivel județean, studiul poate constitui un instrument de referință pentru inspectoratele școlare și centrele de resurse educaționale în elaborarea strategiilor de implementare a reformei curriculare.
Concluziile și recomandările formulate pot fi valorificate în programele de formare continuă a cadrelor didactice, în activitățile de consiliere metodică și în proiectele educaționale dedicate educației incluzive. Prin diseminarea rezultatelor studiului, se poate contribui la uniformizarea practicilor educaționale și la creșterea calității actului educațional la nivel județean.
De asemenea, impactul studiului se reflectă în consolidarea relației școală–familie. Prin evidențierea rolului esențial al părinților în procesul de integrare, studiul încurajează dezvoltarea unor parteneriate educaționale durabile, bazate pe comunicare și colaborare. Această dimensiune este în deplină concordanță cu principiile reformei curriculare, care promovează implicarea comunității în susținerea procesului educațional.
Deci, impactul prezentului studiu asupra practicii educaționale constă în oferirea unor repere clare pentru aplicarea educației incluzive în învățământul primar și pentru implementarea eficientă a reformei curriculare la nivel național și județean. Studiul contribuie la modernizarea practicilor didactice, la creșterea gradului de profesionalizare a cadrelor didactice și la dezvoltarea unui sistem educațional flexibil, echitabil și orientat spre nevoile fiecărui elev.
În concluzie, integrarea elevului cu autism în învățământul primar reprezintă nu doar un demers educațional necesar, ci și o componentă esențială a procesului de implementare a reformei curriculare. Prin adaptări curriculare eficiente, strategii didactice centrate pe elev și colaborare interdisciplinară, școala poate răspunde cerințelor actuale ale sistemului educațional și poate asigura un mediu de învățare incluziv și echitabil. Astfel, prezentul studiu se constituie într-un instrument de sprijin pentru cadrele didactice și instituțiile educaționale, contribuind la aplicarea coerentă a reformei curriculare la nivel național și județean și la dezvoltarea unei educații moderne, orientate spre nevoile reale ale elevilor.
Bibliografie
Gherguț, A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerințe educaționale speciale. Iași: Editura Polirom
Vrășmaș, T. (2015). Copiii cu cerințe educaționale speciale. București: Editura Didactică și Pedagogică.