Școala a avut întotdeauna sarcina dificilă a-l pregăti pe elev pentru ceva ce nu este încă, pentru un viitor mai mult sau mai puțin predictibil. De la mijlocul secolului XX, schimbările au fost din ce în ce mai rapide (în știință, tehnologie viața economică, piața muncii), antrenând modificări la nivelul întregii societăți. În secolul XXI, devine tot mai evidentă schimbarea de paradigmă: de la producerea de bunuri la oferirea de servicii. Muncile manuale sunt preluate tot mai mult de mașini, omului revenindu-i sarcina de a ști să creeze, să utilizeze și să valorifice noi tehnologii.
Schimbările sunt dinamice: dispar profesii consacrate, cunoscute și practicate de generații, fiind înlocuite de inteligența artificială. Apar profesii noi, la care nu ne-am fi gândit acum câțiva ani și care solicită cunoștințe și aptitudini diferite. Accentul se mută de la dimensiunea practică la cunoașterea teoretică, științifică. Schimbările din societate se reflectă și la schimbări de mentalitate, îndeosebi de valori axiologice
Reușita profesională, personală și socială a elevului de azi (adultul de mâine) cere alte aptitudini, alte competențe, așadar modul de pregătire a elevilor pentru „lumea reală” trebuie să se schimbe, iar schimbare este firesc să înceapă cu profesorii
În perioada 12- 17 octombrie 2022, am participat la cursul de formare profesională „Innovative Approches to Teaching”, desfășurat de ITC International training center, în cadrul programului Erasmus+ KA1, la Praga, Cehia. Deși titlu său cuprinde atributul „inovativ”, prin obiectivele propuse și prin viziunea asupra educației, ambele exprimate explicit și implicit, regăsim principii cu rădăcini în studiile lui Rousseau.
Este nevoie ca individul să fie educat în cultivarea întregii personalități, ceea ce atrage necesitatea de a utiliza metode, strategii , tehnici care să dezvolte competențe necesare învățării de a lungul întregii vieți. Crearea de soluții tehnice, valorificarea eficientă a acestora și gestionarea problemelor sociale generate de noile fenomen (migrația, schimbările climatice globalizarea) cer competențe noi precum: creativitate, rezolvarea de probleme în colaborare, competență de comunicare interpersonală și interculturală; competența metacognitivă, abilități de luare a deciziilor etice de informare. alfabetizare media și gândire critică. Fiecare dintre ele răspunde unor nevoi stringente ale omului actual, dar aș sublinia ca fiind de mare actualitate competetența metacognitivă, absolut necesară într-o societate a cunoașterii, de tip postindustrial.
Cursul la care am participat a urmărit sprijinirea profesorilor în efortul lor de a educa pentru viață, pentru dezvoltarea tuturor competențelor enumerate, cu accent asupra cunoștințelor și abilităților necesare învățării permanente.
În articolul de față, voi prezenta succint conceptul „competență metacognitivă”, care stă la baza formării educației pentru viață cu impact asupra reușitei holistice (acoperind domeniul academic, social, psihic) al unei persoane.
Justificare
Informația există și crește exponențial de la an la an, școala nu mai este unic furnizor, în condițiile în care Internetul oferă acces neîngrădit la ea. Ceea ce trebuie să-l învețe școala pe elev este cum să găsească informația, cum să o prelucreze și să o adapteze scopului urmărit. Actul învățării nu se poate lipsi de date cunoștințe/ informație, deoarece acestea stau la baza realizării de conexiuni fără de care nicio creație nu este posibilă. De aceea, elevul trebuie înzestrat cu instrumente (cunoștințe, strategii) care să-I permită reglarea propriilor procese cognitive, deoarece doar așa educabilul devine în mod real un participant activ la propria formare
De asemena, interesul pentru formarea competenței metacognitive vine în sprijinul eforturilor de a preveni/reduce analfabetismul funcțional, de a crește motivația pentru învățare și de a dezvolta competențe socio-civice
Definirea conceptului: Ce este metacogniția?
Metacogniţia reprezintă ansamblul de cunoștințe, aptitudini, deprinderi, valori care se raportează la propriile procese cognitive (memorie analiză, sinteză etc) și la produsele lor, determinând eficiența învățării.
Strategii de formare/ exersare a competenței metacognitive
Câteva dintre strategiile de lectură/ alfabetizare pentru formarea deprinderii de a înțelege și de a gândi corect prezentate și exersate la curs sunt, cu impact semnificativ asupra învățării:
– Folosirea metodei „gândirea cu voce tare” Profesorul arată „Eu am învățat asta așa… Pentru mine a fost dificil…;
– Folosirea proiectelor ca metodă de învățare-evaluare, activitățile prilejuite de realizare acestora, adesea în echipă, având puterea de le forma și perfecționa elevilor abilitățile de raționament și de investigare, de analiză reflexivă și de rezolvare de probleme. Metoda are beneficii și în plan axiologic, deoarece contribuie la flexibilitatea gândirii prin abordarea problemelor din mai multe unghiuri și prin exersarea negocierii de soluții.
– Metode ale gândirii critice (Tabelul cu predicții, Pălăriile gânditoare, Explozia stelară etc)
• Tehnici de memorizare și structurare a informațiile pentru a le face accesibile în funcție de gradul de expertiză al elevilor. Teoria încărcării cognitive arată că există diferențe între nevoile de învățare ale novicilor și cele ale experților. Novicii învață cel mai bine dacă au în față exemple gata lucrate, conținut limitat și bine structurat. Experții au schemele automate specifice încorporate în memoria pe termen lung, ceea ce îi ajută să rezolve probleme complexe .O strategie eficientă este ca „experții” să primească probleme care să îi provoace. Astfel de probleme însă l-ar putea copleși pe un novice care nu știe de unde să le apuce.
– Valorificare prerechizitelor în învățarea noilor concepte (acele idei ancoră pe care vor putea construi eșafodajul noilor construcții cognitive). Trebuie să devină o deprindere îndemnul „Folosește ceea ce deja știi, ca să afli mai multe!
• Lansarea de întrebări probleme-și învățarea elevilor de a căuta, a găsi probleme pe care apoi să încerce să l rezolve.
– Exersarea unor tehnici de lectură ( a unor texte literare sau nonliterare) prin sarcini de tipul „ Vizualizează ceea ce citești. Încearcă să-ți imaginezi, în detaliu, lucrurile despre care ai citit. Focalizează-ți atenția asupra cuvintelor cheie „Creează povești în care să fii protagonistul ce evoluează în lumea despre care trebuie să înveți.
Exemplu:
Învățarea la geografie se poate realiza printr-o călătoria imaginară în spațiu/ galaxie, în căutarea celei mai primitoare planete la care te-ai putea opri. Ghid îți vor fi manualele și alte cărți indicate de profesor sau identificate de tine.”
Impactul asupra elevilor
Strategiile folosite s-au bucurat de succes în rândul elevilor prin caracterul de noutate și absența repetitivității, a monotoniei. Pentru un impact real și de durată, este nevoie ca aceste tehnici să aibă fie folosite constant și să se aplice la toate disciplinele. Existența unui număr destul de mare de analfabeți funcțională arată că mulți dintre elevi se află în stadiul de novice în ceea ce privește competența metacognitivă.
Concluzii
Intervențiile care promovează strategiile metacognitive pot fi aplicate la orice disciplină. Mai mult, trebuie să fie trebuie predate explicit, ideal chiar în contextul în care învață pentru o anumită disciplină, deoarece fiecare disciplină are o structură specifică, cultivând predominant anumite procese cognitive.
Ele au impactul mare pentru învățare. Experiența și studiile arată că strategii care ajută elevii să planifice, să se monitorizeze și să se autoevalueze le vor permite să opereze transferul de cunoștințe în mod autonom şi să utilizeze achizițiile realizate în diferite contexte; să-şi conștientizeze atât punctele tari și slabe, adaptându-și comportamentul cognitive și nu doar.
Astăzi, elevii au la îndemână/ dispoziție o cantitate enormă de informații, situația care face pentru ei școala să-și piardă din relevanță ca furnizor de informații. Cursul a făcut transparentă nevoia de a învăța altceva decât informații. Ne-a invitat să reflectăm la nevoile reale, actuale ale elevilor, din perspectiva prezentului, dar și a viitorului.
Să-i învățăm pe copii unde și când să caute informații, cum să discearnă minciuna, manipularea de adevăr și bune intenții, să aibă spirit critic și să fie ei înșiși creatori.
Reușita unei persoane este generatoare de emoții pozitive, de creștere a gradului de reziliență ceea ce atrage o atitudine mult mai deschisă, mai tolerantă către ceilalți. Beneficiile individuale se transformă în beneficii sociale.
Bibliografie
What is 21st century education? youtube.com/watch?v=Ax5cNlutAys (apud Curs)
www.innovationunit.org/Into the Book Online Activities Summaries , reading.ecb.org/ (apud Curs)