Scopul programelor de intervenție timpurie este de a sprijini dezvoltarea intelectuală, emoțională și socială a copiilor și de a promova formarea sustenabilă, pe termen lung. Este important să ne concentrăm pe educația timpurie și pe perioada preșcolară. Acest lucru se datorează faptului că copiii se dezvoltă rapid, iar neglijarea proceselor de dezvoltare în această perioadă face mult mai dificilă și mai costisitoare compensarea acestor pierderi mai târziu.
„Menirea firească a şcolii nu este să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale în mintea copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa.” – Ioan Slavici
Educația timpurie reprezintă totalitatea experiențelor personale și sociale existente sau organizate de care beneficiază un copil în primii ani de viață. Misiunea lor este să protejeze, să crească și să dezvolte ființele umane, echipându-le cu abilități și realizări fizice, mentale și culturale specifice care le conferă o identitate și demnitate unice. Educația timpurie pune bazele unei dezvoltări fizice, mentale și sociale sănătoase. Ceea ce învață copiii în primii ani de viață reprezintă mai mult de jumătate din ceea ce vor învăța mai târziu în viață.
Educația timpurie are loc ca educație formală în grădinițe, grădinițe și alte instituții de învățământ privative de libertate, ca educație informală în relațiile de familie, cartier și comunitate prin mass-media. Această educație garantează intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu (aproximativ în jurul vârstei de un an) ca prim pas în pregătirea pentru educația formală. 6 ani), formând astfel abilitățile de învățare. Învățarea timpurie facilitează oportunitățile de învățare ulterioară. Abilitățile și cunoștințele dobândite de la început facilitează creșterea ulterioară a altora, dar lipsa de cunoștințe și abilități poate duce la deficiențe și mai mari și oportunități de învățare ratate sau subutilizate în timp.
În România, de obicei vorbim despre educație timpurie de îndată ce copilul începe să meargă la grădiniță. În acest sens, grădinițele sunt avute în vedere să ofere un mediu care să țină cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, să asigure securitatea și sănătatea copiilor și să implice atât familia, cât și comunitatea în procesul de învățare.
Copilăria timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalității copilului, iar perioada de la naștere până la intrarea în școală necesită stimulare, important este parteneriatul educațional format. Joacă un rol în dezvoltarea, îngrijirea și educația copiilor.
Parteneriatul introduce un sistem de educație timpurie. Acest lucru necesită o cooperare și comunicare strânsă și continuă între Departamentul pentru Educație, Cercetare și Inovare și alte instituții (inclusiv Casa Educației) pentru a asigura coordonarea tuturor măsurilor privind drepturile.Este un proces complex și lung. , protecția copilului și dezvoltarea viitoare.
În cadrul acestor parteneriate, pot fi acoperite: furnizarea de informații despre ecologie, dobândirea de cunoștințe despre relația dintre oameni și mediu, educarea comportamentului și comportamentului civilizat, în diferite limbi Domenii de îmbogățire a vocabularului activ, considerație, atitudine de cercetare , etc.
O resursă și un sprijin de durată în educația și dezvoltarea copiilor este implicarea familiilor și a părinților ca parteneri în educație. Părinții sunt încurajați să participe la planificarea și implementarea programelor educaționale pentru copiii mici, ceea ce aduce o mai mare responsabilitate și eficiență.
Nivelul de ocupare al populației este în creștere în zonele urbane. Părinții nu au timp suficient pentru a supraveghea copiii în familiile lor, dar în mediul rural, părinții par să aibă mai mult timp pentru a supraveghea copiii în familiile lor, mai ales datorită naturii locurilor de muncă legate de agricultură. Modelul familiei extinse (părinți, copii, bunici), practicat mai ales în mediul rural, vorbește și despre creșterea copiilor în familie la această vârstă fragedă.
S-au stabilit parteneriate cu familiile, în special în cadrul unităților de învățământ în care lucrăm ca profesori, cu scopul de a dezvolta și implementa programe de formare pentru părinți, inclusiv instruire pentru creșterea implicării tatălui. În plus, această pregătire trebuie să-i facă pe părinți mai sensibili la problemele sociale și psihologice, precum și la tot felul de probleme din creșterea copiilor. Prin urmare, părinții au ocazia să-și cunoască mai bine copiii, modul în care aceștia se exprimă în viața de grup și pot înțelege mai bine rolul educațional al copiilor lor.
Obiectivele pe care tinde să le atingă acest tip de parteneriat în dezvoltarea copilăriei timpurii includ: Eliminarea factorilor distructivi în comunicarea dintre grădinițe, școli și familii; creșterea nivelului de implicare a părinților în toate activitățile școlare și extrașcolare; schimbări în atitudinile nepotrivite ale unor părinți față de grădinițe și școli; cunoașterea părinților cu privire la potențialul și nevoile psihofizice ale copilului lor; învățarea de abilități și tehnici de lucru intelectuală sub formă de activități de colaborare între elevi, părinți și profesori. Efectul așteptat: Consolidarea abilităților de comunicare între părinți și profesori și îmbunătățirea situației școlare a copiilor. Acest tip de parteneriat creează o relație mai strânsă și mai deschisă între educatori și părinți, permițând părinților să se cunoască mai bine și să colaboreze mai ușor la deciziile importante pentru preșcolar.
Responsabilitatea principală pentru protecția, educația și dezvoltarea copiilor revine familiei, iar familiile au dreptul la toată protecția și sprijinul necesar. Prin urmare, se pune accent pe asigurarea faptului că părinții, familiile, tutorii legali, îngrijitorii și copiii înșiși au acces la informații și servicii complete, cu scopul de a sprijini educația timpurie a copilăriei. Dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, socială, emoțională, cognitivă și culturală a copiilor este o prioritate națională și globală.
Parteneriatele cu instituții care pot contribui în mod specific la dezvoltarea copilăriei timpurii includ (pe lângă familii) guverne locale, parlamentari, organizații neguvernamentale, sectorul privat și actori economici și lideri religioși, spirituali, culturali și comunitari. Aceasta poate include implicarea directă a oamenii și comunitățile locale. membru. Acest tip de parteneriat vizează stimularea mentală, antrenamentul fizic și dezvoltarea generală a abilităților copiilor prin diverse activități precum muzică, abilități manuale, muzică și manipulare.
Grădinițele și școlile ocupă o poziție centrală în comunitățile locale. Provocarea este de a crea viitori cetățeni, iar învățarea în cadrul activităților educaționale pentru societate nu este suficientă. Prin urmare, este necesară participarea la activități extracurriculare și la viața comunității. În acest fel, procesul educațional care începe în grădiniță se extinde la comunitate. Copiii au ocazia să-și recunoască propriile probleme, să acorde mai multă atenție la ceea ce se întâmplă în jurul lor, să caute soluții la probleme și să dezvolte un spirit întreprinzător.
Scopul unui proiect de colaborare educațională cu consiliile comunității locale și poliția este de a educa copiii preșcolari despre cetățenia democratică și de a-i dezvolta în cetățeni activi și responsabili. Prin acțiunile realizate în acest sens, copiii învață despre concepte importante precum libertatea, dreptatea, egalitatea și solidaritatea, cunoaște modul în care funcționează instituțiile democratice și învață despre diverse situații în care trebuie să respecte oamenii din jurul lor. aptitudini. Pentru a te proteja pe tine și pe ceilalți.
Stabilirea unui parteneriat între o grădiniță/ școală și comunitatea locală înseamnă că copiii devin participanți activi în mediul școlar și comunitar. Beneficiile participării elevilor la viața comunității se reflectă în dezvoltarea capacității lor de a colabora cu autoritățile locale (de ex. poliție) pentru a rezolva unele probleme.
Un alt aspect al educației sociale este educația religioasă, a cărei calitate poate fi îmbunătățită prin parteneriat cu reprezentanții bisericii. Acest lucru permite vizitarea obiectivelor turistice, conversații tematice, cântări, colinde de Crăciun, excursii la mănăstire etc. În general, educația este un proces (act) prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Educația este continuă. Începe din primul moment al vieții și se termină acolo.
Fiecare copil este unic și educația trebuie să țină cont de individualitatea fiecărui copil. În acest sens, rolul educatorilor este foarte important. Grădinița este un loc în care procesele de dezvoltare a personalității au loc ca parte a educației timpurii, astfel încât educatorii trebuie să ofere oportunități de dezvoltare pentru fiecare copil.
Așadar, formarea continuă a cadrelor didactice, asistenților sociali și a altor categorii de personal medical care trebuie să lucreze cu părinții în domeniul educației și îngrijirii copiilor este o psihopedagogie esențială pentru atingerea scopurilor propuse. Acesta este unul dintre elemente.
Bibliografie
• Culea, Laurenţia (2009). Curriculum pentru educarea timpurie – o provocare ? Editura Diana.
• Gutium I, Mămăligă M, Mumjiev G. (2000). Parteneriatul pas cu pas. Chișinău: Editura Fundaţia Internaţională pentru sisteme Electorale.
• Velea, Simona (coord.) şi colaboratorii (2006). Participarea elevilor în şcoală şi în comunitate. Ghid pentru profesori şi elevi. Botoșani: Editura Agata. Online: https://agata.ro/simona-velea-participarea-elevilor-in-scoala-si-in-comunitate-ghid-pentru-profesori-si-elevi
• Vlăsceanu, Lazăr (coord.) et al. (2002). Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact. Iași: Editura Polirom.