Importanța aplicațiilor practice și a excursiilor școlare în consolidarea cunoștințelor de geografie

Învățământul modern a adoptat în ultimul timp o metodologie bazată pe acțiune, pe promovarea metodelor interactive care să solicite inteligența, imaginația şi creativitatea individului. Activ va fi elevul care efectuează o acțiune mintală de căutare, de cercetare și de redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe. „Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material „activismului interior”, psihic, mental, să devină purtător al acestuia (Ioan Cerghit, 1997).

Societatea actuală se află într-un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să țină pasul cu evoluția sa rapidă și cu numeroasele provocări. Și în învățământ au loc transformări rapide care pot eficientiza tehnicile de învățare și de muncă intelectuală ale elevilor sau le pot bloca, încetini, fie din lipsa banilor, a dotărilor, fie din dezinteresul sau inadaptarea unor cadre didactice.

Predarea geografiei formează diferite deprinderi de mare aplicabilitate practică cum sunt: orientarea, observarea, analiza, citirea și interpretarea datelor, executarea de grafice, desene și hărți. Informațiile științifice și modalitățile de operare cu ele trebuie să fie adaptate la nivelul de dezvoltare al elevilor față de informațiile asimilate anterior și față de capacitățile lor cognitive sau psihice.

1. Aplicațiile practice

De o mare importanță sunt aplicațiile practice datorită concretizării numeroaselor noțiuni geografice însușite în mod temeinic la clasă. În acest sens ,multiple posibilități le oferă orizontul local, aflat la dispoziția tuturor elevilor, aici profesorul are posibilitatea de a forma și consolida la elevi o serie de noțiuni fizico-geografice, de a explica și exemplifica desfășurarea variatelor fenomene care au loc în natură. De exemplu, fenomenele meteorologice sunt tratate în clasa a 9-a într-un capitol aparte, „Atmosfera”, unde elevii vor fi puși în fața unor noțiuni fundamentale privind elementele climatice și meteorologice: structura atmosferei, tipurile de climă, vremea și prevederea ei, importanța climei pentru economie și sănătate.

Pentru însușirea temeinică a acestor noțiuni. am căutat să explic mai întâi cauzele producerii acestor fenomene, variabilitatea lor geografică, apelând și la cunoștințele dobândite anterior la geografie. De asemenea, am apelat la unele observații directe pe care elevii le pot face în mod independent precum și discutarea teoretică a modului în care se fac observații si măsurători meteorologice la stația meteorologică Strehareț-Slatina, urmând ca aceste cunoștințe sa fie aprofundate la aplicația făcută la aceasta stație. O atenție deosebită am dat-o citirii și interpretării hărților sinoptice în vederea elaborării analizelor și a prognozelor meteorologice.

Observatiile asupra fenomenelor meteorologice organizate de profesorul de geografie cu elevii pot fi: observații vizuale și observații instrumentale. Aceste observații asigură însușirea corectă de către elevi a principalelor noțiuni climatice. Aceste observații pot fi făcute în mod independent de către elevi (nebulozitate, brumă, îngheț) sau pot fi organizate sistematic pe platforma meteorologică sau la stația meteorologică. Principalele observații meteorologice vizează regimul termic, durata de strălucire a soarelui, regimul pluviometric, umezeala aerului, nebulozitatea, frecvența și intensitatea vântului. Vor fi utilizate instrumente și aparate de măsură specifice, elevii învățând modul de manevrare și citire al acestora. Pentru studierea principalelor elemente meteorologice acestea pot fi grupate în: observatii privind temperatura aerului, vântul, umiditatea aerului, precipitațiile atmosferice; observații privind fenomenele meteorologice de iarnă, (înghețul la sol, bruma, ninsoarea, viscolul); observatii privind fenomenele meteorologice de vară (insolație, evapotranspirație, suhovei, rouă) observatii privind fenomenele de uscăciune și secetă. Aceste observații pot fi consemnate într-un jurnal de observații utilizat în cadrul cercului de geografie, iar datele obținute se concretizează în cadrul unor sesiuni științifice cu elevii.

Pentru completarea acestor date sunt necesare aplicatii la stația meteorologică Steharet-Slatina unde elevilor (mai ales celor din clasa a 9-a) li se va explica modul în care se fac observații meteorologice complete și unde sunt instrumente de măsură corespunzătore. Observatiile privind precipitațiile atmosferice se pot face vizual în orizontul local cât și instrumental pe terenul școlar sau la stația meteorologică. Observațiile vizuale urmăresc descrierea si consemnarea fenomenului,data cand s-a produs, caracterul ploii, directia din care bate ploaia, durata ploii. Vara, când ploaia este însoțită de grindină, se fac observații privind dimensiunile boabelor, suprafața pe care aceasta a cazut, pagubele provocate. Cu ajutorul pluviometrului, elevii stabilesc cantitatea de apă cazută in timpul ploii, intensitatea medie și maximă pe minut, durata ploii.

Pe baza datelor obtinute, elevii sunt învațați să calculeze, fie la scoală fie în timpul aplicatiilor la stația meteorologică, cantitatea, frecvența ploilor torențiale sau de lungă durată. Fenomenele meteorologice caracteristice perioadei reci a anului se pot studia în timpul sezonului rece prin observații pe platforma statiei meteorologice sau pe terenul școlar. Astfel de observații pot fi efectuate simultan în diferite condiții locale din împrejurimile școlii sau pe diferite itinerarii pe care elevii se deplasează.

2. Excursiile și drumețiile

Un rol deosebit în achiziționarea și fixarea concretă de noi cunostințe îl are metoda observării independente dirijate. De mare importanță în acest sens sunt excursiile sau drumețiile școlare care pot să-și propună atingerea unor obiective diverse precum:

A. Informative:

  • Dezvoltarea orizontului de cunoaștere prin îmbinarea noțiunilor de geografie, biologie, istorie, literatura, religie, muzică, sculptură cu specificul cadrului natural și cu specificul etnografic al regiunilor străbătute.

B. Educative:

  • Cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri asupra frumuseților fizice, economice, religioase ale teritoriului țării și împletirea cu elemente istorie privind trecutul și prezentul poporului român.
  • Formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor ecologice, de poluare a mediului și stimulare a deprinderilor de educatie ecologică.
  • Dezvoltarea simțului pentru frumos, a dragostei de neam, a mândriei naționale în rândul tinerei generații.
  • Stimularea atașamentului față de natură, a responsabilității pe care o avem cu toții față de noi și față de generațiile viitoare privind bogățiile naturale și mediul de viață.

În teoriile moderne, profesorul are rol de ghid sau de facilitator al proceselor de învăţare, ce favorizează valorizarea şi dezvoltarea potenţialului fiecărui copil. Există multe metode prin care copiii pot învăţa sau exersa concepte, priceperi şi deprinderi, sau pot exersa formarea de competențe. În acest sens, este foarte important demersul pe care cadrul didactic îl poate elabora în vedera stimulării interesului cognitiv al copilului, dorinţei de a căuta informaţia necesară, interesului pentru rezolvarea de probleme. Regândirea educaţiei formale se impune din ce în ce mai mult în sistemul educaţional şi ne obligă să schimbăm relaţia cu elevii şi între elevii unei clase, să promovăm sprijinul reciproc, dialogurile constructive, față în față sau online. Efortul elevilor trebuie să fie unul intelectual, dar și pragmatic, să vizeze exersarea proceselor psihice şi cognitive, să aplice o parte din lucrurile învățate pentru a le și aplica eficient. În prezent, se impun din ce în ce mai mult metodele interactive prin care elevii îşi asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii, elaborează sinteze în grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile obţinute de membrii grupului respectiv sunt atât mai valoroase cu cât au încărcătură afectivă.

Geografia, prin specificul său de știință aflată la interferența dintre științele naturii, științele exacte și științele sociale, are un rol decisiv în formarea gândirii logice, a viziunii generale asupra evoluției societății în corelație cu evoluția planetei Pământ.

Bibliografie
1. Allport, G. „Structura şi dezvoltarea personalitătii”, Bucureşti, Editura Didactică si Pedagogică, 2001.
2. Cerghit I. „Teoria şi metodologia instruirii” . Note de curs, 2001.
3. Noveanu E. „Metodologia cercetării în educaţie. Note de curs”. Universitatea din Bucureşti, 1994.
4. Vrăşmaş, T. „Şcoala şi educaţia pentru toţi”. Bucureşti, Ed. Miniped, 2004.

 

prof. Angela Liță

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/angela.lita

Articole asemănătoare