În vederea realizării eseului, am apelat la lucrări sau citate preluate de la anumite personalități pe care le-am analizat din perspectivă personală, cu scopul de a trasa viziunea proprie, în ceea ce privește importanța și impactul valorilor etice, morale în societate.
Comenius, cunoscut ca părintele educației, a abordat în lucrarea sa, Didactica Magna, conceptul de didactică și l-a definit ca „arta universală de a învăța pe toți totul (…) în care tot tineretul, de ambele sexe, fără nici o deosebire, să fie instruit în științe, călăuzit spre moravuri bune și prin evlavie, iar în acest chip să fie îndrumat în anii tinereții spre toate cele necesare vieții prezente și celei viitoare, și aceasta concis, plăcut, temeinic. […]”. Potrivit lui, toți tinerii, fără excepție, ar trebui să fie instruiți în egală măsură, într-un mod plăcut și temeinic, atât în științe cât și în moravuri bune. Această instruire fiind primordială pentru pregătirea tânărului pentru viață. Fără această instruire tânărul ar rămâne un inadaptat social.
Prin moravuri bune, înțelegem conduită morală și decență în comportare.
Morala reprezintă sistemul regulilor, a normelor de bună conviețuire a oamenilor, în relațiile individuale sau în raport cu societatea. Termenul cel mai apropiat din punct de vedere semantic de morală este termenul etică. O conduită morală este cea care respectă reguli, precum: Să faci bine!; Să fii corect! Să fii cinstit! Să pui interesul public în fața celui individual!
Putem spune că ideologia lui Comenius a fost împărtășită și de poetul și academicianul Stefan Augustin Doinaș, care este de părere că „Baza oricărei formații intelectuale, civice, morale, trebuie pusă în anii școlii primare.”
Înțelegem de aici că instruirea orientată către formarea deprinderilor intelectuale, civice și morale rămâne piatra de temelie în creșterea noilor generații, iar eficiența acesteia este cu atât mai mare, cu cât bazele se pun de la vârste fragede, respectiv din școala primară. Potrivit percepției lui, vom deduce că fără un fundament solid construit încă de la vârste fragede nu vom obține rezultatul scontat.
Personal, consider că normele etice sunt cele care au făcut și încă fac diferența între oameni, tot ele fiind cele care ne dau statutul de OM (care ne diferențiază de mulțime/ lume). În menținerea acestei păreri mă bazez și pe viziunea lui Albert Einstein, care prezintă moralitatea ca pe o chestiune pur umană, precizând faptul că un comportament etic „ar trebui să se bazeze pe simpatie și educație”.
Dacă ne gândim la exemple de etică și morală din viața de zi cu zi care încep să se cultive în familie de la cele mai fragede vârste și care se continuă apoi în grădiniță și în școală amintim : spunem adevărul, nu trișa în timpul jocului, suntem generoși cu cei din jurul nostru, respectăm regulile casei, ce ție nu-ți place, altuia nu-i face, suntem respectuoși, toți suntem egali, ne asumăm responsabilitatea etc.
În cartea Neliniștiți vechi și noi, Andrei Pleșu susține idea potrivit căreia „Nu poate exista etică profesională fără etică morală” . Îi împărtășesc convingerea, deoarece o asociez argumentărilor anterioare și consider că este o concluzie realistă. Dacă în viața de zi cu zi, noi nu vom respecta reguli morale ale societății ne va fi imposibil ca la serviciu, să o putem face. Este adevărat ca în funcție de motivația pe care o avem pentru a profesa la job-ul respectiv, ne putem strădui o perioadă mai mica sau mai mare, dar lipsa fundației, despre care vorbeam anterior, va face să se dărâme orice am încerca să construim și ne va conduce către un eșec.
Educația ne pregătește pentru viață, iar lipsa unor cunoștințe, a unor deprinderi sau a anumitor atitudini cu privire la domeniul vizat ne va îngreuna parcursul personal, dar și profesional al vieții.
Urmărind evoluția istorică a idealului educațional, vom observa că încă din antichitate valorile morale au fost parte componenta a acestuia. Astfel, valori morale ca adevăr, bine, frumos, libertate, egalitate sau dreptate s-au concentrat în esență pe creionarea modelului de personalitate vizat de condițiile sociale ale unei perioade/ etape istorice. Sintagma ideal educational a avut dintotdeauna un caracter abstract, relevând însușirile considerate ca fiind esențiale omului de mâine.
În zilele noastre, în România, idealul educațional constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative. Eu consider că în zilele noastre asistăm la o degradare a valorilor morale în societatea românească, deoarece majoritatea oamenilor sunt prinși în iureșul grijilor și își ghidează acțiunile după principiul supraviețuirii, unde banul primează, nicidecum după o scară a valorilor morale.
Zilnic, auzim în mass-media că se solicită reforme în diferite domenii ca sănătate, educație, politică, dar nu se vorbește deloc despre necesitatea unei reforme pe plan moral a întregii societăți. Consider că aceasta ar fi necesară, deoarece dinamica societății ne face să ne întrebăm dacă gândirea, conduita și simțirea românilor sunt cele care ne definesc ca identitatea națională și cele care trasează particularitățile psihice și morale subliniate de poporul nostru și de elitele românești de-a lungul istoriei. Mă tot gândesc dacă astăzi mai suntem noi, ca popor, inteligenți, generoși, curajoși, credincioși, sufletiști și plini de încredere în viitor, cu spirit de sacrificiu, așa cum au fost strămoșii noștri, care au luptat cu prețul vieții lor pentru apărarea convingerilor morale și religioase.
Dacă am întreba un istoric dacă în prezent normele morale sunt mai bune sau mai rele decât în trecut, probabil că vom primi ca răspuns afirmația că este dificil să compari normele morale din perioade diferite. Este posibil să fie de părere că fiecare perioadă trebuie analizată în propriul context istoric, însă sentimentele patriotice care nutresc în sufletul meu de roman, mă îndeamnă să reflectez asupra evoluției valorilor morale ale neamului românesc de-a lungul mai multor perioade istorice, fără a ține seama de specificitățile acestora.
Consider că sistemul național al valorilor morale a avut de suferit, iar generația din care facem parte este datoare să ia atitudine, pentru a corecta derapajele produse in ultimele decenii.
Morala are ca scop principal realizarea binelui colectiv și, implicit, a celui individual. Astfel spus, morala, ca sistem de reguli interumane, are ca finalitate obținerea binelui și evitarea răului.
Percepția lui Socrate potrivit căreia „nimeni nu acționează de bună voie nedrept, ci numai din insuficiența științei” ne obligă să ne aplecăm cu mare atenție asupra valorilor etice și morale și să le oferim importanța cuvenită. Fie că discutăm de practicarea și dezvoltarea valorilor morale pentru propria persoană, fie că discutăm de statutul de părinte, care ne responsabilizează să insuflăm copiilor noștri valori morale sănătoase, fie că privim din perspectiva cadrului didactic, cu toții suntem datori să respectăm și să promovăm valorile morale, menite să îmblânzească societatea contemporană care este îndreptată spre autodistrugere, prin degradarea valorilor morale.
Prosperitatea și evoluția pozitivă societății din care facem parte sunt direct dependente de modul în care sistemul moral se armonizează cu cel juridic, cele două fiind într-o relație de interdependență.