EDICT

Managementul riscurilor în învățământ necesită analiză prealabilă, identificarea și evaluarea riscurilor semnificative, stabilirea toleranței, strategii de gestionare, și adoptarea unui stil proactiv. Un management eficace asigură un control intern solid și contribuie la atingerea obiectivelor, adaptându-se continuu la schimbare. Cunoașterea și gestionarea riscurilor în unitățile de învățământ nu doar preîntâmpină evenimente neprevăzute, ci conturează o direcție durabilă pentru viitorul educațional.

În era schimbărilor rapide și a complexității crescânde, gestionarea riscurilor în cadrul unităților de învățământ devine esențială pentru asigurarea unui mediu educațional stabil și eficient. De la analiza prealabilă a expunerilor la risc la stabilirea strategiilor și monitorizarea continuă, vom descoperi cum identificarea, evaluarea și gestionarea riscurilor contribuie la atingerea obiectivelor instituționale și la consolidarea controlului intern managerial. Prin examinarea conceptelor cheie, precum materializarea riscului, probabilitatea de materializare și toleranța la risc, vom contura un cadru comprehensiv pentru o abordare proactivă în anticiparea și tratarea riscurilor în cadrul entităților de învățământ. Realizarea unui management coerent al riscurilor implică:

•  „analiza prealabilă a tuturor expunerilor la risc, identificarea surselor de risc fiind fundamentală și determinantă în evaluarea corectă a riscurilor entității publice;
•  identificarea riscurilor semnificative/ strategice, care pot afecta eficacitatea și eficiența activităților aferente obiectivelor specifice, fără a ignora regulile și regulamentele; încrederea în informațiile financiare și în management; protejarea bunurilor; prevenirea și descoperirea fraudelor;
• definirea gradului de toleranță/ nivelul acceptabil de expunere la riscuri;
•  evaluarea probabilității ca riscul să se materializeze, stabilirea impactului și expunerea acestuia;
•  stabilirea strategiei (măsurilor de control) în vederea gestionării și monitorizării riscurilor” . (www.mdlpa.ro/userfiles/Metodologia-de-management-al-riscurilor-2018.pdf)

Nu trebuie să ne limităm la a trata, de fiecare dată, consecințele unor evenimente care s-au produs, deoarece acest lucru nu ameliorează cauzele. Prin urmare, trebuie adoptat un stil de management pro activ, ceea ce înseamnă că este necesară conceperea și implementarea unor măsuri axate pe identificarea riscurilor posibile, înainte ca  ele să se materializeze și să producă consecințe nefavorabile asupra obiectivelor stabilite. ((2018), Metodologia de management al riscurilor, sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2018/07/Metodologia-de-management-al-riscurilor-2018.pdf, p.10)

Există o legătură directă între planul de acțiune (asociat cu activitățile derulate pentru atingerea obiectivelor asumate de către entitatea publică) și planul de măsuri elaborat pentru gestionarea riscurilor. Managementul riscurilor presupune abordarea unui stil de management pro activ :

•  „un bun conducător trebuie să anticipeze eventualele probleme apărute înaintea materializării riscurilor;
•  un astfel de stil nu va permite materializarea riscurilor inerente și va limita efectele directe și indirecte generate de riscuri” (sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2018/07/Metodologia-de-management-al-riscurilor-2018.pdf).

Managementul riscurilor asigură un cadru organizațional eficient și eficace în atingerea obiectivelor unității de învățământ deoarece duce la identificarea și ierarhizarea amenințărilor și a riscurilor va determina o prioritizare în alocarea resurselor entității în urma unor analize „cost – beneficiu” sau mai general – „efort depus – rezultat obținut”; eforturile convergente pentru atingerea obiectivelor asumate de către unitatea de învățământ și analizarea sistematică a riscurilor identificate implică o realocare periodică a resurselor și modificarea unor priorități. ((2018), Întocmirea și actualizarea registrului de riscuri, www.isjcs.ro/SCIM/02%20-%20PS%20ISJ-10%20-%20Intocmirea%20si%20actualizarea%20registrului%20riscurilor.pdf, p.15)

Managementul riscurilor asigură premisele exercitării unui control intern managerial solid:

• managementul riscurilor este un mijloc important prin care se implementează la nivelul unității de învățământ un SCIM eficient și eficace; există o legătură directă între planul de acțiune (asociat cu activitățile derulate pentru atingerea obiectivelor asumate de către unitatea de învățământ) și planul de măsuri elaborat pentru gestionarea riscurilor.

În orice unitate de învățământ există o serie de documente manageriale care stau la baza identificării riscurile derivate din obiectivele generale ale instituției în concordanță cu misiunea entității în condiții de eficiență, economicitate dar și eficacitate. Pentru a se putea identifica și defini riscurile, conducătorii fiecărui compartiment elaborează sau actualizează anual lista de riscuri atașate activităților necesare realizării obiectivelor specifice propuse în concordanță cu alte trei standarde care duc la o bună funcționare, și anume: Standardul de calitate 2: Atribuții, funcții, sarcini, Standardului 6 – Planificarea și Standardului 8 – Managementul riscurilor din Instrucțiunea MEN nr. 1/2018 și prevederile OSGG 600/2018 pentru unitățile de învățământ preuniversitare. Identificarea riscurilor conform Standardului 8 „Managementul riscului”  presupune următoarele aspecte, după cum urmează :

• „identificarea riscurilor nu este întotdeauna o operațiune strict obiectivă, ci, în primul rând, este o problemă de percepție;
• riscul este o incertitudine, și nu ceva sigur. Atunci când se identifică un risc, trebuie analizat dacă nu este vorba cumva de o situație existentă, care are un impact asupra obiectivului. În acest caz, nu mai este vorba despre un risc, ci despre o problemă dificilă, care trebuie gestionată, sau despre o oportunitate care trebuie exploatată;
• a nu se ignora, pentru viitor, problemele dificile identificate. Acestea pot deveni riscuri, în situații repetitive din cadrul aceleiași entități publice, sau pentru alte entități, în care astfel de riscuri nu s-au materializat;
• identificarea riscurilor curente este necesară, dar nu și suficientă. Adaptarea la schimbare impune identificarea unor riscuri ce pot apărea în viitor, ca urmare a unor transformări previzibile;
• riscurile nu se definesc prin negarea obiectivelor;
• nu constituie riscuri probleme (situații, evenimente) a căror apariție este imposibilă;
• nu se identifică riscurile care nu afectează obiectivele. Nu există riscuri în mod absolut, ci numai riscuri corelate cu obiectivele;
• riscurile au o cauză de apariție și un efect asupra obiectivelor. Există o cauză pentru fiecare risc, iar dacă riscul se materializează, există și un efect;
• să nu se identifice, ca riscuri, probleme care vor apare cu siguranță. Acestea nu sunt riscuri, ci certitudini;
• riscul inerent este riscul specific ce ține de realizarea obiectivului, fără a se interveni prin măsuri de atenuare a riscurilor (controlul intern/managerial). Riscul rezidual este riscul ce rămâne după ce s-au pus în aplicare măsurile de atenuare a riscurilor inerente sau, cu alte cuvinte, riscurile remanente controlului intern/managerial;
• riscurile identificate trebuie grupate. Fiecare unitate școlară poate adopta propriul sistem de grupare a riscurilor, cu scopul de a le administra corespunzător”. ((2018), Metodologie de  management al riscurilor,  sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2018/07/ Metodologia-de-management-al-riscurilor-2018.pdf, p.13)

Strategia pentru riscurile identificate presupune acceptarea (tolerarea) riscului; monitorizarea permanentă a riscului; evitarea riscului; transferarea riscului; tratarea riscului consemnate în registrul de evidență a riscurilor adaptat dimensiunii, complexității și mediului specific fiecărei unități școlare. Un management eficace al riscurilor presupune faptul că identificarea riscurilor este un proces permanent, care permite racordarea entității la procesul de schimbare / adaptare.  De asemenea la nivelul unității școlare se pot face în cadrul unor ședințe de lucru următoarele activități cu scopul de a identifica riscurile din entitate, cum ar fi: interviuri individuale cu persoanele implicare în diferite compartimente, sesiuni de brainstorming în timpul unor ședințe de lucru etc.
Încheind această incursiune în managementul riscurilor în contextul unităților de învățământ, putem sublinia importanța unui proces bine structurat și a unei abordări proactive în fața provocărilor iminente sau potențiale. Gestionarea riscurilor în domeniul educației nu este doar o măsură de prevenire a situațiilor neprevăzute, ci și un instrument strategic pentru optimizarea resurselor, îmbunătățirea calității proceselor educaționale și asigurarea unui mediu sigur pentru elevi și personalul didactic. Prin definirea clară a responsabilităților, evaluarea riguroasă a riscurilor semnificative și implementarea unor strategii adaptate la specificul fiecărei instituții, managementul riscurilor devine un element-cheie în consolidarea unei culturi organizaționale rezilientă și orientată către succesul pe termen lung. Astfel, investiția într-un management coerent al riscurilor nu doar previne evenimentele neprevăzute, ci contribuie la conturarea unei direcții clare și durabile pentru viitorul educațional.

Bibliografie

(2018), Metodologie de  management al riscurilor,  sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2018/07/ Metodologia-de-management-al-riscurilor-2018.pdf, pp.10 -13
(2018), Întocmirea și actualizarea registrului de riscuri, www.isjcs.ro/SCIM/02%20-%20PS%20ISJ-10%20-%20Intocmirea%20si%20actualizarea%20registrului%20riscurilor.pdf, p.15
Dalotă, S.,(2000), „Analiza și evaluarea firmei”, editura Orizonturi Universitare, Timișoara, p.250