Exploring the Role of Interaction on Student Completion Rate in Online Courses
Rezumat: As many researchers argue (Moore, 1989; Swan, 2001; Thurmond, 2003; Su, Bonk, Magjuka, Liu și Lee, 2005; Nagel și Kotzé, 2009; Dixon, 2010; York și Richardson, 2010) interaction is an important factor for online learners` success. This paper explores the influence of interaction on student completion rate in an online course taught in English on Moodle platform. During the implementation of the course, the observation research method has been used and an observation rubric has been created as research instrument in order to connect interaction and grades data for each item and each student. There were 65 students, from five European countries, enrolled in the course. Due to the complexity of the rubric, the observation was applied only for the first module of the online course. In particular, this module was created according to the conectivism learning theory. As a consequence, the learning activities were based on forum discussion and connected content. The data related to interaction and grades were extracted from reports and grades sections directly from course platform. The research finding was that a higher level of interaction may increase completion rate. In addition, has been observed a higher level of interaction on forum activities than on related content which may be the influence of conectivism learning theory applied.
Rezumat: Așa cum foarte mulți cercetători argumentează (Moore, 1989; Swan, 2001; Thurmond, 2003; Su, Bonk, Magjuka, Liu și Lee, 2005; Nagel și Kotzé, 2009; Dixon, 2010; York și Richardson, 2010), interacțiunea este un factor important al cursantului online de succes. Acest articol explorează influența interacțiunii asupra ratei de promovare a cursanților în cadrul unui curs online oferit în limba engleză pe platforma Moodle. Pe durata implementării cursului, s-a folosit metoda observației ca metodă de cercetare, iar ca instrument al cercetării a fost creată o grilă de observare pentru a conecta datele privind interacțiunea și rezultatele pentru fiecare element al cursului și pentru fiecare elev. Au fost înrolați la curs 65 elevi din cinci țări europene diferite. Din motive de complexitate a grilei de observație, metoda de cercetare a fost aplicată doar pentru primul modul al cursului. În particular, acest modul a fost dezvoltat pe baza teoriei învățării conectiviste. Datele privind interacțiunea și rezultatele au fost extrase direct de pe platforma cursului din cadrul secțiunilor rapoarte respectiv rezultate. Cercetarea a evidențiat o tendință de creștere a ratei de promovare la niveluri mai înalte ale interacțiunii. Mai mult decât atât, s-a observat un nivel de interacțiune mai mare în cadrul activităților de tip forum comparativ cu interacțiunea referitoare la conținuturile educaționale conectate, care ar putea fi influența aplicării teoriei conectiviste a învățării în cadrul modulului observat.
Cuvinte cheie: curs online, interacțiune, rata de promovare.
Interacțiunea în cadrul unui curs online – revizuirea literaturii din domeniu
Interacțiunea, în forma cea mai simplă este situația creată sau întâmplător apărută în care doi sau mai mulți oameni comunică între ei sau reacționează la lucruri cu care sunt puși în contact. Fără interacțiune, procesul de învățare în fapt nu există, atâta timp cât învățarea presupune cel puțin una, dar cel mai frecvent toate cele trei categorii de interacțiune și anume conținut, colegi, profesor. În clasa tradițională, față în față, interacțiunea este natural existentă și se bazează pe discuțiile create în clasă, activități și modul de expunere al celui care învață la conținuturi precum și pe feedback-ul oferit pe durata lecției, fără a se limita la aceste elemente.
Nevoia analizei interacțiunii în cazul învățării într-un mediu online la distanță derivă din simplul fapt că elevii sau studenții sunt aparent angajați în experiențe de învățare izolate atâta timp cât ei se află în locații diferite, iar în fața lor nu se află decât un computer conectat la internet. Interacțiunea a fost identificată ca fiind o componentă esențială, critică, a unui mediu activ de învățare și decisivă pentru crearea și dezvoltarea unei comunități de învățare în mediul online (Swan, 2002).
Interacțiunea existentă în într-o clasă online nu se regăsește în mod natural, motiv pentru care este necesar ca aceasta să fie analizată și proiectată încă din etapa de creare a cursului. De exemplu, comunicarea privită ca formă a interacțiunii poate apărea în mod spontan și este simplu accesibilă în mediul de învățare tradițional comparativ cu mediul online în care aceasta este mediată de tehnologii digitale. Mai mult decât atât, în mediul online de învățare, comunicarea poate fi cel mai adesea asincronă adică nu are loc în același timp pentru toți participanții la conversație, tocmai pentru a asigura flexibilitate de timp membrilor comunității de învățare.
Din perspectiva unei componente esențiale a procesului educațional, interacțiunea a fost analizată de mulți specialiști sau experți în educație de-a lungul timpului, valoarea ei păstrându-se indiferent de modul în care a fost definită, descrisă sau analizată. O importantă descriere a interacțiunii oferită de Moore (1989) evidențiază cele trei tipuri de interacțiuni prezente într-un proces de instruire la distanță și anume: interacțiunea dintre cel care învață și conținut, interacțiunea dintre acesta și profesor sau instructor, precum și interacțiunea dintre cei care învață în cadrul comunității de învățare. Ulterior, din perspectiva învățării online, Thurmond (2003) a introdus în plus un al patrulea tip de interacțiune și anume interacțiunea celui care învață cu interfața mediului online de instruire.
Thurmond, V. A. (2003) definește interacțiunea în mediul online de învățare astfel:
Interacțiunea reprezintă angajarea celui care învață cu conținutul cursului, cu alți colegi, cu instructorul și cu mediul tehnologic utilizat în curs. Adevăratele interacțiuni cu alți colegi, cu instructorul și cu tehnologia au ca rezultat schimbul reciproc de informații. Schimbul de informații are ca scop dezvoltarea de cunoștințe în mediul de învățare (p.4).
Aceste definiții și descrieri induc necesitatea de a analiza fiecare tip de interacțiune și modul în care acestea influențează procesul efectiv de instruire în primul rând din perspectiva facilitării participării și finalizării cursului și în al doilea rând din perspectiva producerii învățării sau a obținerii performanței de către curanți. Din motiv că cele două categorii de interacțiuni, cea dintre profesor și elevi sau studenți, respectiv cea dintre elevi sau studenți, fac referire la interacțiuni de tip interpersonal, acestea vor fi analizate împreună.
1.1 Interacțiunea celui care învață cu conținuturile
Interacțiunea cursantului cu conținuturile educaționale este una dintre cele mai importante forme de interacțiune. Așa cum este descrisă de M. G. Moore (1989), ”aceasta este caracteristica definitorie a educației. Fără ea nu există educație atâta timp cât reprezintă procesul de interacțiune intelectuală cu conținutul ce produce schimbări în înțelegerea, perspectiva sau structurile cognitive din mintea celui care învață” (p. 2). Așa cum este dedus din această caracterizare, interacțiunea elevului și/sau studentului cu conținuturile în cadrul unui curs online influențează direct măsura în care acesta învață, fiind cea care, de fapt, creează premisele schimbărilor cognitive și implicit dezvoltarea competențelor specifice în acord cu problematica prezentată în diverse forme. Într-o abordare mai simplistă, interacțiunea celui care învață cu conținuturile se referă la timpul pe care cursantul îl petrece cu conținuturile indiferent de forma în care acestea sunt prezentate (Su, Bonk, Magjuka, Liu și Lee, 2005).
Conectată cu această interacțiune este interacțiunea celui care învață cu sine. Interacțiunea cu sine se referă în principal la reflexii și dialog interior ce are loc în mintea celui care învață, având un rol important în procesul de învățare online. Acest tip de interacțiune este privit ca parte a interacțiunii celui care învață cu conținuturile și practic se referă la reacția cursantului aflat în contact cu conținutul de învățat (Zimmerman, 2012).
Relevanța, calitatea și adaptarea conținuturilor educaționale la vârsta sau gradul de dezvoltare intelectuală a celui care învață, pot semnificativ influența gradul de angajare activă al cursantului în procesul de învățare, lucruri analizate în psihologia învățării și identificate în practica predării și învățării. În primul rând, un conținut nerelevant nevoilor celui care învață nu poate declanșa sau menține interesul și motivația cursantului, elemente ce influențează direct gradul de angajare activă a cursantului în procesul de învățare. Mai mult decât atât, un conținut educațional de calitate slabă poate substanțial reduce capacitatea de concentrare sau de urmărire a informației prezentate și implicit influențează negativ producerea învățării. De exemplu, un tutorial video în care imaginea sau sunetul nu au claritate îngreunează urmărirea și înțelegerea celor prezentate.
Cu privire la adaptarea conținuturilor la vârsta sau particularitățile cursanților, aceasta influențează atât gradul de angajare cât și nivelul de reușită al cursantului. Conținuturi neadaptate vârstei sau gradului de dezvoltare intelectuală a celui care învață pot genera lipsa de interes și renunțarea ce pot să apară pe fond de plictiseală dacă cursantului i se oferă conținuturi simple care nu-l solicită intelectual, sau insatisfacție dacă acestuia i se oferă conținuturi ce depășesc cu mult nivelul lui/ei de înțelegere.
1.2 Interacțiunea interpersonală
Interacțiunea cursanților cu instructorul într-o clasă online împreună cu interacțiunea dintre colegii comunității de învățare intră în categoria interacțiunilor interpersonale. Totodată, aceste două categorii de interacțiune sunt direct corelate cu noțiunea de ”prezență socială” (York și Richardson, 2010. p. 84) care este considerată de anumiți autori ca fiind unul dintre cei mai importanți factori ce contribuie la creșterea eficacității procesului de instruire online.
Interacțiunea dintre instructor și elev sau student în cazul unui curs online, este identificată de mai mulți autori ca fiind un factor important atât în ceea ce privește participarea activă cât și performanțele cursanților. În primul rând, profesorul sau instructorul este cel facilitează dialogul și sprijină elevii să înlăture sentimentul de izolare ce predomină în cazul cursurilor online (Nagel și Kotze, 2009), sprijinind dezvoltarea comunității de învățare. În al doilea rând, interacțiunea instructorului cu elevul sau studentul este cea care creează premisele învățării eficiente, iar modalitatea principală este crearea de discuții conectate cu obiectivele cursului, cu conținuturile specifice și activitățile de învățare capabile să stimuleze participarea elevilor, aceasta constituind un factor critic cu impact direct în menținerea motivației cursanților de a învăța (York și Richardson, 2010).
Modalitățile practice de a crea interacțiunea dintre profesor și elevi sau studenți pot îmbrăca mai multe forme în contextul cursurilor online. Așa cum Dixon (2010) evidențiază, modalitățile de interacțiune ale studenților sau elevilor cu instructorul includ ”email-ul, chat-ul, forumurile de discuții sau de știri, prezentări ale unor secvențe de învățare în format video de către profesor precum și feedback-ul primit la temele sau sarcinile realizate” (p. 5). Fiecare dintre acestea este folosit cu scopul de a sprijini elevii sau studenții ori de câte ori aceștia au nevoie sau pur și simplu pentru a-i motiva să învețe și/sau să rămână activi pe întreaga durată a cursului.
Cercetarea influenței interacțiunii asupra ratei de promovare într-un curs online
Cercetarea a fost realizată în cadrul unui curs online care a fost dezvoltat în contextul implementării proiectului de parteneriat strategic între școli ”ICT for Minimizing Dropout” cu nr. 2016-1- LV-01- KA219-02265_2, finanțat prin programul Erasmus+, proiect ce are ca scop reducerea abandonului școlar prin utilizarea eficientă a Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor. Cursul online ”Consilierea Carierei în Contextul Pieței Unice Europene” se adresează în principal elevilor celor cinci școli partenere din România, Letonia, Lituania, Italia și Turcia, însă fiind o resursă educațională deschisă poate fi adaptat și utilizat în alte contexte educaționale.
Scopul cursului a fost creșterea gradului de conștientizare privind oportunitățile pentru locuri de muncă și afaceri în contextul pieței unice europene pentru elevii celor cinci țări implicate în proiect. Totodată, cursul a oferit cursanților posibilitatea îmbunătățirii competențelor lingvistice în limba engleză și a celor digitale dat fiind faptul că acesta a fost dezvoltat și oferit în limba engleză pe platforma Moodle, iar participanții la curs nu au fost vorbitori nativi de limba engleză. Mai mult decât atât, prin crearea comunității online de învățare, cursul a contribuit la dezvoltarea atitudinii de acceptare reciprocă și cooperare între elevii din diverse țări membre ale Uniunii Europene.
Ipoteza cercetării: participanții cu un grad mai mare de interacțiune vor înregistra un procent de promovare mai mare decât cel al participanților cu grad redus de interacțiune.
Concluziile cercetării și măsurile de reglare a procesului de învățare
În principal, așa cum s-a observat din interpretarea datelor colectate s-a evidențiat tendința influenței pozitive a interacțiunii asupra rezultatelor și implicit asupra ratei de promovare.
În al doilea rând, acest studiu a permis identificarea cursanților aflați în risc de a nu finaliza cursul. Așa cum au fost interpretate, datele prezentate au permis identificarea clară, nominală, a cursanților total inactivi sau cu nivel extrem de redus de interacțiune și care, așa cum s-a observat, au intrat în categoria cursanților nepromovați. Mai mult decât atât, a fost posibilă identificarea cursanților care au finalizat toate activitățile și care implicit intră în categoria cursanților promovați, respectiv identificarea celor parțial promovați care nu au finalizat toate activitățile de învățare/evaluare. Această posibilitate de a identifica exact situația fiecărui cursant, a permis profesorului sau instructorului intervenții specifice pentru a sprijini elevii care au nevoie de suport adițional sau personalizat pentru a promova sau finaliza toate activitățile cursului.
Principalele măsuri întreprinse care s-au conturat în urma acestor concluzii au ținut în primul rând de comunicare. În primul rând, s-a recurs la transmiterea de mesaje personale de informare privind situația promovării primului modul al cursului către toți cursanții.
Cursanților care au finalizat cu succes li s-au trimis mesaje de apreciere, respectiv cursanților care au întâmpinat dificultăți doar cu anumite activități li s-au trimis mesaje specifice de informare și suport adițional.
Bibliografie
Chelcea, S. (2001). Tehnici de cercetare sociologică. Curs. București: SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Politice.
Dixon, M. D. (2010). Creating effective student engagement in online courses: What do students find engaging?. Journal of the Scholarship of Teaching and Learning, 10 (2), 1-13. Accesat în 01.02.2019 la https://www.iupui.edu/~josotl/
Kawulich, B. B. (2012) Doing social research: A global context, Chapter: Collecting data through observation, p. 150-160.
Moore, M. G. (1989). Three types of interaction. American Journal of Distance Education, 3, 1-7. Disponibil la https://doi.org/10.1080/
Nagel, L. și Kotzé, T.G., (2009). Supersizing e-learning: What a community of inquiry survey reveals about teaching presence in a large online class. Internet and Higher Education, 13 (1-2), 45-51. Disponibil la doi:10.1016/j.iheduc.2009.12.
Su, B., Bonk, C.J., Magjuka, R. J., Liu, X. și Lee, S-h. (2005). The importance of interaction in web-based education: A program-level case study of online MBA courses. Journal of Interactive Online Learning, 4 (1), 1-19.
Swan, K. (2002). Building learning communities in online courses: The importance of interaction. Education, Communication & Information, 2 (1), 23-49. Disponibil la https://doi.org/10.1080/
Thurmond, V. A. (2003). Examination of interaction variables as predictors of students’ satisfaction and willingness to enroll in future web-based courses while controlling for student characteristics. Ph.D Dissertation. University of Kansas. Accesat la adresa: http://www.bookpump.com/dps/
York, C. S. și Richardson, J. C. (2010). Interpersonal interaction in online learning: Experienced online instructors’ perceptions of influencing factors. Journal of Asynchronous Learning Networks, 16 (4), 83-98.
Zimmerman, T. D. (2012). Exploring Learner to Content Interaction as a Success Factor in Online Courses. The International Review of Research in Open and Distance Learning, 13 (4), 152-164. Accesat în 28.01.2019 la https://files.eric.ed.gov/