Comunicarea Nonviolentă este o altfel de comunicare, însă alcătuită din elemente vechi de când lumea. Marshall Rosenberg, autorul conceptului de Comunicare Nonviolentă (CNV), spune că această CNV este un plus de conștientizare, ce duce la mai mult respect pentru sine și pentru umanitatea din celălalt.
Comunicarea Nonviolentă pornește de la premisa că ar trebui să comunicăm între noi cu compasiunea necesară pentru a-l vedea pe celălalt ca pe un alt „noi”.
Un element important este conștientizarea propriilor sentimente, pentru a nu aduce confuzie în comunicare. La fel de importantă este empatia: a te pune în pielea celuilalt și a-ți imagina ce simte și cum percepe ceea ce se întâmplă, a înțelege de ce acționează așa și nu altfel. Exercițiul empatiei folosește la perceperea și acceptarea diversității.
În acest tip de comunicare, se propune să nu mai folosim agresivitate când comunicăm, directă sau indirectă, agresivitatea referindu-se la absența compasiunii. Psihologul american consideră a fi agresive judecățile de valoare sau cele cu tentă morală, clasificările, generalizările, comparațiile, negarea responsabilității și învinovățirea altora sau orice limbaj care conține formulări imperative și insinuează obligații sau datorii. Opusul Comunicării Nonviolente este “comunicarea alienantă”, în care judecăm, învinovățim, pretindem și clasificăm oamenii.
Procesul Comunicării Nonviolente te învață să creezi o legătură între gândurile și sentimentele tale și nevoile sau valorile care se află la baza lor (ex. sprijin, protecție, iubire). De asemenea, înveți să identifici și să exprimi clar strategiile de împlinire a nevoilor respective.
Comunicarea Nonviolentă îți oferă instrumente concrete pentru crearea de relații bazate pe compasiune, înțelegere și respect reciproc:
1. Separarea observației de evaluare: a fi capabil să observi ceea ce se întâmplă fără să evaluezi sau să judeci lucrul respectiv, să specifici comportamentele și condițiile care te afectează.
2. Separarea sentimentelor de gânduri: a fi capabil să îți exprimi stările interioare într-un mod care nu implică judecarea, criticarea sau învinovățirea celuilalt.
3. Conectarea la nevoile umane universale, împlinite sau neîmplinite din tine.
4. Solicitarea a ceea ce dorești, într-un mod limpede și într-un limbaj concret și eliberat de ambiguități și noțiuni abstracte.
Prin intermediul acestor abilități, îți asumi răspunderea acțiunilor și alegerilor tale atunci când interacționezi cu ceilalți și contribui la crearea de relații bazate pe cooperare și colaborare.
Pornind de la aceste premise și având în vedere că în colectivul de elevi cu care lucrez există și un copil cu CES, am considerat că excursiile sunt o modalitate foarte bună de intercunoaștere și de dezvoltare a capacităților de comunicare nonviolentă.
Excursia didactică are ca scop: dezvoltarea spiritului de observație, formarea deprinderii de a utiliza instrumente necesare cercetării terenului, formarea deprinderii de a face scurte însemnări pe parcursul excursiei, formarea deprinderilor de a colecta, ambala și transporta materialul adunat în excursie, formarea deprinderilor de a imortaliza pe peliculă imagini semnificative, lărgirea orizontului didactic, realizând legătura dintre teorie și practică și, nu în ultimul rând, o foarte bună modalitate de a dezvolta deprinderi de comunicare relațională nonviolentă.
Excursiile au fost derulate la munte, în zona de deal, dar și în apropierea localității natale, pentru ca elevii să înțeleagă mai bine informațiile de ordin geografic aflate în cadrul orelor de curs. Totodată, aceste aspecte au fost împletite și cu informații privind istoria locală și națională. Au fost derulate mai multe ateliere tematice de pictură, împletit papură, pictură pe ceramică, în cadrul cărora elevii au lucrat și pe grupe, învățând să relaționeze, să colaboreze, pentru a obține obiectele dorite.
În același timp, excursiile au presupus și momente recreative, foarte multe jocuri, în care copiii au avut posibilitatea să accepte regulile jocurilor, că există câștigători și învinși, să învețe să relaționeze și să gestioneze situațiile ivite.
Colectivul de elevi, în urma acestor excursii, a devenit mult mai unit, deoarece elevii s-au cunoscut mai bine, au descoperit care sunt hobby-urile comune și care sunt calitățile fiecăruia dintre ei. De asemenea, au înțeles care sunt nevoile speciale ale colegului lor și au început să dezvolte anumite deprinderi sociale și umane, venind mereu în sprijinul acestuia. Îl ajută să rezolve sarcinile primite, îi strâng lucrurile, sunt mai permisivi atunci când are un comportament mai violent, pentru că el nu conștientizează efectele acțiunilor sale.
În urma derulării excursiilor, elevii au adunat multe materiale și informații, pe care le-au prezentat sub forma unor proiecte.