Etica în educație

Etica este un subiect sensibil și, adesea, nu există răspunsuri unanime, experții înșiși au păreri contradictorii, iar cultura are și ea un impact puternic asupra modului în care sunt percepute aspectele etice.

„Managementul eticii poate fi implementat în instituțiile de învățământ, pentru a facilita soluționarea problemelor etice care pot apărea: tratamentul corect, libertatea academică, responsabilitatea pentru conținutul prezentat, plagiatul, relația profesor – student, discriminarea, conflictul de interese, folosirea abuzivă a resurselor instituției; practicile, financiare, falsificarea, frauda, mita, încasarea banilor pentru ore nelucrate efectiv” (Hardy, 2010).

Managerii publici trebuie să ia în considerare următoarele aspecte:

  • etica trebuie învățată, exersată și practicată, devenind normalitate, așa cum, în societățile corupte, și corupția devine o rutină. Pasivitatea celor care ajung să privească acțiunile imorale ca fiind normale pentru societatea în care trăiesc este mai rea decât comportamentul non-etic în sine, iar această mentalitate trebuie schimbată, în pofida rezistenței la schimbare.
  • implementarea unui cod de etică și diseminarea lui către membrii dintr-o organizație, pentru a-i sprijini în cazul confruntării cu o dilemă etică sau cu o anumită situație cu implicații etice.
  • organizarea unor traininguri etice pentru angajați pentru dezbaterea într-un cadru formalizat a problemelor etice cu care aceștia se confruntă sau se pot confrunta în activitatea lor.
  • evaluarea alternativelor și consecințelor unor decizii anterioare, cazuistică ce ar putea fi utilă pentru angajați.
  • implementarea anumitor modele decizionale pentru soluționarea dilemelor etice potențiale și discutarea lor cu angajații.

Codul de etică este unul dintre principalele instrumente ale managementului eticii, iar eficiența sa depinde de mai mulți factori:
1. conținutul său
2. diseminarea codului de etică
3. transparența codului de etică pentru toți stakeholderii
4. accesibilitatea codului de etică
5. dezbaterea asupra codului de etică
6. continua dezvoltare și adaptare a codurilor de etică la contextul instituției, legislației sau altor factori interni sau externi instituției

Când unul dintre acești factori este periclitat, eficiența codurilor de etică are de suferit. Un cod de etică deficitar în conținut, poate fi corectat după o intensă dezbatere cu toate părțile implicate. Pe de altă parte, un cod foarte bun este ineficient dacă nu este diseminat către persoanele interesate, nu există transparență, iar accesul este îngreunat.

Un cod de etică eficient și complet la un anumit moment poate oricând să se perimeze, motiv pentru care se impune o continuă reînnoire și actualizare a acestuia, în funcție de schimbările contextuale care apar.

Managerul unei instituții de învățământ sau alți factori decizionali din sistemul educațional trebuie să identifice soluții pentru creșterea accesului publicului la codul de etică, dar și a eficienței sale:
a. postarea codului de etică pe site-ul școlii
b. crearea unui cod de conduită intern, care să pornească de la codul de etică pentru învățământul preuniversitar, fără a se limita, însă, la acesta. Poate include și alte aspecte considerate importante sau o mai amplă detaliere a celor incluse în codul general.
c. actualizarea permanentă a codului de etică, adaptat contextului.
d. dezbateri publice asupra codului de etică, pentru a se asigură diseminarea eficientă.
e. traininguri pentru pregătirea personalului didactic și a celui auxiliar în legătură cu aspectele prevăzute în codul de etică, clarificarea anumitor probleme sau dileme etice.
f. organizarea unor workshop-uri sau conferințe care să abordeze codurile de etică și necesitatea cunoașterii și diseminării lor în comunitate.

Toate aceste măsuri au ca scop creșterea eficienței codurilor de etică în sistemul de învățământ.

Eficiența se poate măsura prin conținutul codului de etică, transparența acestuia, accesul la acesta, ușurința de a-l accesa, la diseminarea lui, actualizarea sa în funcție de nevoi și de opiniile celor implicați și interesați. Soluțiile pe care le întrevedem pentru creșterea nivelului etic în comunitate, dar și la nivelul instituțiilor publice sunt următoarele:

  • campanii de promovare a cadrului legislativ existent și dezbateri pe această temă, care să contribuie la creșterea nivelului de informare cu privire la aceste aspecte.
  • dezbateri publice sau într-un cadru restrâns, la nivel național, local, regional sau la nivel de entitate publică, pentru diseminarea informațiilor din legislația națională și europeană, dar și pentru identificarea posibilităților de ameliorare a cadrului legislativ și regulamentelor interne pe probleme de etică și managementul eticii.
  • organizarea unor conferințe, workshop-uri și chiar ateliere de lucru, în care persoanele din instituțiile publice să aibă posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere, pe o bază continuă și în dinamică. În același timp, acestea pot avea și o componentă practică, în care să prezinte diverse probleme și dileme etice, pentru a găsi soluții, dar și pentru identificarea unor lipsuri în cadrul legislativ, care, astfel, să poată fi acoperite.
  • traininguri etice pentru familiarizarea angajaților și managerilor din sistemul public cu problemele care țin de managementul eticii.
  • consolidarea unei culturi în spiritul respectării principiilor etice și, implicit, și a codurilor etice la nivelul fiecărei instituții.
  • crearea comisiilor etice pe principiul prevenției, ante-factum și nu numai post-factum. Acestea ar trebui să prevină, pentru a-și atinge obiectivul, nu doar să acționeze în scop punitiv, după ce s-au petrecut anumite acțiuni neconforme cu principiile eticii.
  • promovarea unei culturi instituționale, care încurajează luarea de atitudine și respectă drepturile avertizorilor de integritate.
  • promovarea legislației referitoare la drepturile avertizorilor de integritate (whistleblowers), pentru ca cei în cauză să poată să își ceară drepturile în instanță, dacă este cazul, fără a se teme de repercusiuni.
  • dezvoltarea unei culturi instituționale care pune accept pe dialog, comunicare, pe valori și principii morale, pe diseminarea informației, pe dezbateri, pe o atitudine pro-activă și nu reactivă.

Bibliografie
1. Hardy, D.E. (2010). Ethical Considerations Affecting Teaching in Community Colleges: An Abundance of Feelings and Limited Facts. Community College Journal of Research and Practice.
2. Mungiu-Pippidi, A. (2011). Civil Society and Control of Corruption: Assessing Governance of Romanian Public Universities. International Journal of Educational Development.

 

prof. Marilena-Violeta Grecu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/marilena.grecu

Articole asemănătoare