Succesul oricărei organizații depinde de modul în care membrii săi pun în practică obiectivele acesteia. De aceea, capacitățile și calitatea resurselor umane sunt definitorii pentru rezultatele obținute. Lucrul cu oamenii presupune să ținem cont de sensibilitățile și de caracteristicile emoționale ale fiecărui individ. Oamenii au ambiții și năzuințe, au nevoie de o măsură a rezultatelor lor și au o complexitate de nevoi.
Legătura între teoria motivării şi practica managerială este absolut vitală pentru reuşita în management. Oamenii sunt cea mai importantă categorie de active de care se poate folosi o organizație. De fapt, nicio organizaţie nu poate exista fără resursele umane care o alcătuiesc. Paradoxal însă, oamenii sunt totodată şi singurul activ care poate acţiona împotriva scopurilor organizaţiei. Astfel, numai printr-un efort de colaborare pot ajunge oamenii să găsească în slujirea organizaţiei un debuşeu al energiei şi creativităţii lor latente.
Grădinița, asemenea oricărei alte instituții, are nevoie un „dirijor”, un leader care să ia decizii și să acționeze pe măsura acestora, să apere interesele celor din „orchestră”, să mențină echilibrul și buna funcționare a instituției, să fie un creator de valoare și să se hrănească din valoarea pe care ceilalți o oferă.În grădiniță, unde zâmbetele copiilor se împletesc cu puritatea vârstei, unde curiozitatea este hrănită prin joc, puterea exemplului este esențială pentru dezvoltarea preșcolarilor. Revenind la metafora orchestrei, observăm că dirijorul este managerul, instrumentiștii sunt cadrele didactice, instrumentele muzicale sunt copiii, iar spectatorii sunt nimeni alții decât părinții și societatea.
Cunoașterea teoriilor motivaționale și integrarea acestora în activitatea managerului permite o mai largă înțelegere a profilului motivațional al angajaților, cu impact în îmbunătățirea activității profesionale. Motivația pentru realizare corelează puternic cu dezvoltarea economică, iar motivația pentru afiliere este în strânsă legătură cu resursa umană a unei societăți moderne aflate în continuă mișcare. Motivația pentru putere reprezintă unul dintre instrumentele cu care poate acționa managerul de instituție școlară. Dacă directorul va realiza optim distribuirea sarcinilor, și va da încredere educatoarei pentru activitățile pe care le desfășoară, atunci educatoarea va căpăta siguranță în forțele proprii și va avea independență decizională în aria ei de responsabilitate.
Un alt factor important în cariera didactică este motivația pentru realizare. Dacă educatoarea va fi încurajată pentru a se dezvolta profesional și va fi recompensată pentru efortul său de a acumula cunoștințe pe care le va aplica în grădiniță, cu siguranță ea va fi motivată de ideea de a se dezvolta, de a fi expert în domeniu. Din toată această analogie, un plus valoare va fi adus atât actului instructiv-educativ cât mai ales preșcolarului. În ceea ce privește relaționarea, aceasta este o altă dominantă motivațională aflată la cârma managementului instituțional.
Dorința cadrului didactic de a manifesta relații de prietenie și de a lucra într-un colectiv plăcut, pot fi hrănite prin variate mijloace, de aceea orice prilej formal sau nonformal de întâlnire a întregului colectiv de cadre didactice este binevenit.Ceea ce un manager de instituție școlară trebuie să facă pentru a motiva colegii este să le ofere încredere și să le valorifice potențialul, scoțând la iveală tot ce au ei mai bun. Scopurile organizaţiilor pot fi realizate doar prin efortul comun al resurselor umane.
Una dintre condiţiile pentru care unele organizaţii sunt mai eficiente şi productive decât altele, este dată de calitatea şi cantitatea eforturilor depuse de angajaţii ei, eforturi care sunt legate de motivaţie. Pentru a lucra bine, oamenii trebuie să fie implicaţi în munca lor şi dornici să-şi atingă anumite scopuri, de la cele mai simple până la cele mai complexe şi utile organizaţiei.
Bibliografie
Bogathy, Z., 2004, „Manual de psihologia muncii și organizațională”, Editura Polirom, Iași;
Bogathy, Z. , 2007, „Manual de tehnici și metode în Psihologia muncii și organizațională”, Editura Polirom, Iași;
Caluschi, M., 2003, ”Managerul inventator o nouă profesie?”, Editura Performantica, Iași;