Meseria de cadru didactic este o meserie în continuă schimbare, deoarece și societatea contemporană se schimbă în mod constant și rapid: tehnologiile, cunoașterea, modul de acces la informație. Așteptările societății față de școală și față de cadre didactice evoluează de asemenea și sunt în același timp mai numeroase.
Pentru a deveni mai eficace, școala trebuie să facă față noilor provocări reconsiderându-și funcțiile pe care le are. În acest sens, André Peretti propune zece funcții ale școlii contemporane:
- Transmiterea și patrimoniul științific și cultural.
- Difuzarea cunoștințelor recente.
- Dezvoltarea autonomiei.
- Echilibrarea raporturilor dintre generații și împărtășirea reciprocă a experiențelor.
- Realizarea legăturii cu societatea și economia.
- Socializarea.
- Verificarea, orientarea și selecția.
- Formarea practică în domeniul tehnicii.
- Remedierea, compensarea.
- Formarea atitudinii responsabile față de muncă.
În contextul social actual, meseria de cadru didactic devine din ce în ce mai complexă mai dificilă. Rolurile sale sale se multiplică, ceea ce înseamnă formarea și dezvoltarea unei competențe care să-l facă apt să gestioneze o diversitate de situații.
Competența reprezintă capacitatea de a mobiliza diverse resurse cognitive (cunoștințe, abilități, atitudini) pentru a face față unei situații singulare. Dezvoltarea competențelor profesionale în învățământ depinde de cel puțin trei factori, unul mai puternic decât celălalt, într-o interacțiune permanentă:
- Marile schimbări sociale care pot afecta de o manieră sau de altă practica (mondializarea, emigrarea, resursele etc.);
- Evoluția rapidă a cunoașterii informațiilor, transmiterea lor pe diverse căi, înăuntru sau în afara spațiului școlii (școala nu este singurul loc în care se găsește informația, cadrul didactic nu este singura persoană care știe și care transmite celui care nu știe, el devine un ghid, un tutore care acompaniază elevul în accesul sau la cunoaștere);
- Schimbarea profundă a populației școlare și marea ei diversitate.
- Schimbările rapide la nivelul cadrului instituțional;
- Maturizarea profesională a fiecărui cadru didactic.
Cadrul didactic nu poate să posede încă de la debut toate cunoștințele și competențele, el va trebui să se formeze de-a lungul carierei sale, să continue să învețe, să-și păstreze apetitul pentru cunoaștere și curiozitatea intelectuală.
Competența de comunicare este definită drept capacitatea care permite producerea și interpretarea mesajelor, precum și negocierea sensului în contexte specifice, asimilate situației de comunicare. Competența de comunicare vizează aplicarea de către o persoană a competenței lingvistice proprii în actul comunicării personale și interactive. Componentele competenței de comunicare sunt în număr de șase în concepția lui C. Simard: componenta verbală, componenta cognitivă, componenta enciclopedică, componenta ideologică, componenta literară, componenta socioafectivă.
Bibliografie
1. Pedagogia diversității și dificultățile de învățare – suport de curs – Elena Hussar, Gabriel Stan. Editura Casa Corpukui Didactic, Bacău, 2013.