Școala online: De la agonie la extaz

Așa aș numi perioada de când ni s-a cerut să facem școală online!
Fiind ceva nou, acest sistem de învățare-predare a stârnit multe comentarii pro și contra. Este foarte normal ca lumea școlii să sufere un șoc. Între timp cadrele didactice au prins curaj, au început să se obișnuiască cu ideea și au trecut la fapte.

Dacă nu ar fi făcut trecerea de la neîncredere la încredere în acest fel de educație, nu s-ar numi cadre didactice și făuritori de CETĂȚENI ai planetei! Noul sperie, dar ne obligă să ne mobilizăm și, ceea ce este mai frumos, ne face să scoatem din adâncul ființei noastre acele calități de care nu mai eram conștienți.

Da, se poate face educație online!

Din lecturile mele am aflat că, în țari precum Australia, Canada, SUA s-a practicat acest sistem din anii ʼ50 ai secolului trecut. Doar tehnologia era mai puțin avansată, radioul și radioemisia erau căile de comunicare, între elevi și cadrele didactice aflate în școli fixe, aflate la sute de kilometri. De ce ne-am speriat? Pentru că trecerea la școala online s-a impus ca urmare a apariției unei boli contagioase. La fel ar fi fost și în cazul unui atac armat sau bacteriologic împotriva țării.

Contrar așteptărilor, copiii s-au aliniat repede acestei idei, deși recunosc că le este mai bine împreună cu colegii și profesorii. Lucrul care deranjează pe foarte multă lume este, mai degrabă, obligativitatea purtării măștii, în schimb ne place să ne curățăm mâinile la fiecare aparat pus special în acest scop.

Deja am realizat ore online, ocazie cu care am constatat că tehnologie este fragilă! Când vrei să folosești laptopurile, ba nu este semnal suficient, camera este orientată cu susul în jos, lipsește un cablu etc. În astfel de situații, noi cadrele didactice trebuie să ne regândim maniera de lucru și să facem lecțiile planificate.

Ideal ar fi ca acest învățământ online să fie organizat astfel: profesorii să meargă la școală, să aibă toată logistica necesară, table interactive, materiale didactice actualizate, elevii să stea acasă, fiecare cu tableta sau laptopul personal. Actul predării-învățării să fie adevărat interactiv. Profesorii să se bucure de atenția necesară din partea elevilor.

Da, școala online este doar pentru situații de urgență!

Elevii mici au nevoie de sufletul învățătoarei ca să înțeleagă de ce trebuie să învețe, au nevoie de privirea blândă și calmă, de încurajare, nu poate privi la „televizor” și să înțeleagă, să răspundă așa cum ar trebui.

O altă problemă este ideea „cadrele didactice nu se pricep să lucreze cu tehnologia”, respectiv laptopuri, tablete. Fals! Nu te numești sau nu ești cadru didactic, dacă nu ești toată viața dornic de nou și schimbare, adică de progres. Totuși școala online este comparabilă cu dragostea mărturisită prin Chat! Viața reală este mai frumoasă!

 

prof. Livia Armanu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/livia.armanu

Articole asemănătoare