Egalitatea de șanse în contextul învățării la distanță (Studiu de caz)

Atunci când vorbim despre egalitatea de șanse în educație, ne gândim imediat la elevi, dar eu consider că în acest context dificil pe care îl traversăm începând cu data de 11 martie, ar trebui să luăm în considerare și diverse situații de… inegalitate de șanse apărute în rândul cadrelor didactice. Mă refer aici atât la dificultăți de ordin tehnic cât, mai ales, la diferențe notabile în ceea ce privește așa numita “digital literacy” sau alfabetizarea digitală, adică acea capacitate a unei persoane de a găsi, evalua și compune informații prin scriere și alte suporturi de pe diverse platforme digitale.

O dublă provocare, deci: pe de o parte profesorul a fost pus brusc în situația de a crea conținut digital, pe de altă parte în situația de a-l transmite prompt și eficient elevilor care, la rândul lor, nu au beneficiat de aceleași condiții din punct de vedere al accesului la tehnologie, al sprijinului familiei, etc., căci echipele câștigătoare în această perioadă au fost cele în care au conlucrat profesori, elevi, familie, echipele manageriale,consilierul școlar, inginerul de sistem și personalul didactic auxiliar.

Revenind la cadrele didactice, aș dori să enumăr câteva aspecte ale activității instructiv-educative pe care a trebuit să o desfășoare în această perioadă:

1. Primii… pași, în majoritatea cazurilor, au fost făcuți cu ajutorul telefonului, mai precis a unor aplicații sau a unor rețele de socializare : Instagram, WhatsApp, Facebook. Din punct de vedere practic, a fost nevoie de o conexiune bună, de data mobile nelimitate, de un gadget performant; S-au creat grupuri, grupulețe, s-au trimis mesaje mult prea multe, derutante uneori, teme, ordine de ministru.  Evident, nu toate cadrele didactice au dispus de toate acestea, prin urmare a fost mai greu să ia legătura cu elevii. În plus, profesorii care nu erau adepții acestor căi de comunicare, s-au văzut nevoiți să se adapteze, să creeze conturi, să ceară ajutor, chiar să își cumpere un alt telefon.

2. În unele școli, continuitatea pedagogică la distanță a fost facilitată de faptul că exista deja o platformă pe care lucrau toți profesorii; dar aceste cazuri au fost rare și, probabil, mai ales în școlile private. În școlile de stat, reunirea pe o platformă comună s-a produs prin luna aprilie, după ce profesorii au experimentat  Zoom, Discord, Webex, Kinderpedia sau Google classroom. Au fost situații fericite în care cadrele didactice au beneficiat de sprijin și îndrumare din partea colegilor care predau informatica sau/și a inginerului de sistem, dar și cazuri în care profesorii au avut doar sprijinul familiei și al unor tutoriale de pe youtube. Pentru unele cadre didactice cu norma în mai multe școli, s-a întâmplat să lucreze pe două platforme diferite, ceea ce a presupus un efort de acomodare sporit.

3. În ceea ce privește programul de lucru,  au existat, de asemenea, diferențe de la o școală la alta, în sensul că în unele dintre ele a fost respectat orarul de dinainte de suspendarea cursurilor, în timp ce în altele a fost generat un alt orar care să îi țină mai puțin timp pe elevi în fața ecranelor. Au fost profesori care au lucrat în schimburi, deci activitatea s-a întins pe parcursul întregii zile, precum și profesori cu norma în mai multe școli care s-au confruntat cu suprapuneri destul de greu de gestionat, în contextul în care conceperea unui curs la distanță, a instrumentelor de evaluare și corectarea lucrărilor cer mult mai mult timp decât în cazul învățării face to face.  Din acest punct de vedere, profesorii de limba franceză au beneficiat de multiple resurse puse la dispoziție de editurile prestigioase : Clé International, Hachette, Maison de Langues, precum și de TV5, secțiunea Apprendre avec TV5. Astfel, ei s-au putut concentra pe transmiterea conținuturilor, iar elevii au avut și ei la dispoziție un instrument de lucru accesibil printr-un singur click, cu activități și exerciții multiple și diverse, vizând progresul pentru cele cinci competențe CECRL, cu posibilitatea de înregistrare a progresului și de autoevaluare.

4. De un real folos pentru profesorii care și-au dorit să se familiarizeze cât mai repede și aprofundat cu tehnicile și posibilitățile învățământului la distanță, au fost webinarele organizate de diferiți furnizori de formare : Editura Didactică și Pedagogică, Fundația Voiculescu, Ministerul Educației și Cercetării, Case al Corpului Didactic. Din nou, profesorii de franceză au avut acces la formări nenumărate și gratuite oferite de Espace virtuel/ Français dans le Monde, Alianțele franceze, Clé International, CREFECO, Cavilam, Editura Litera.

Datorită acestui generos elan de solidaritate, profesorii au avut șansa să devină din ce în ce mai autonomi, mai siguri pe ei în folosirea instrumentelor informatice și în organizarea cursurilor, conferindu-le acestora interacțiune, atractivitate și dinamism, pe lângă un feed-back esențial.

În concluzie, consider că egalitatea de șanse a elevilor în acest context a depins foarte mult de modul în care  diferiți actori ai învățământului au reușit să se mobilizeze și să colaboreze la realizarea claselor virtuale, alegerea resurselor și, nu în ultimul rând, transmiterea entuziasmului, a motivației și a încrederii în sine. O colaborare reușită creează încredere reciprocă și sentimentul de apartenență la un proiect comun. Se impune continuarea în această direcție, prin cursuri de formare și schimburi de bune practici astfel încât, elevi și profesori să fie pregătiți pentru eventuale provocări ale vieții care ne-ar aduce din nou în situația de a practica învățarea hibridă și/sau la distanță.

Sitografie
edweek.org/ew/articles/2016/11/09/what-is-digital-literacy.html

 

prof. Marcela Barbu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/marcela.barbu

Articole asemănătoare