Filosoful și sociologul german Georg Simmel numește recunoștința „memoria morală a omenirii” pentru că ea încurajează nu numai atitudinea de apreciere a darurilor primite, dar și întoarcerea lor la un moment dat.
Robert Emmons, cercetător de marcă în domeniul recunoștinței, remarcă faptul că aceasta are două componente cheie, „în primul rând ea este o afirmare a bunătății. Prin recunoștință noi afirmăm că există lucruri bune în lume, lucruri minunate care vin spre noi. Apoi, noi recunoaștem că sursele acestei bunătăți sunt în afara noastră, recunoaștem că alți oameni ne oferă ceva pentru a ne ajuta să atingem binele în viețile noastre.” Așadar, recunoștința este și o «emoție întăritoare a relațiilor deoarece ea ne cere să vedem sprijinul și afirmarea noastră de către ceilalți oameni», spune Emmons.
La ora actuală, sute de studii pot dovedi beneficiile sociale, psihologice și chiar fiziologice ale recunoștinței. Aceste beneficii rămân chiar și pe parcursul marilor încercări ale vieții. Este cazul celor care se confruntă cu invaliditatea, femeilor bolnave de cancer etc. Iată doar câteva dintre beneficiile amintite în aceste studii:
- Practicarea recunoștinței crește sentimentul de fericire și satisfacție cu viața, optimismul, entuziasmul, bucuria intensificându-se, arată cercetările Sonjiei Lyubomirsky și ale lui Emmons;
- Recunoștința reduce anxietatea și depresia;
- Întărește sistemul imunitar, scade presiunea sângelui, reduce simptomele de boală și durere, arată câteva studii ale lui Emmons și Michael McCullough;
- Oamenii recunoscători dorm mai bine și se trezesc mult mai odihniți;
- Grăbește recuperarea celor care au suferit o traumă, precum veteranii de război cu stres posttraumatic;
- Întărește relațiile, crește sentimentul de apropiere și angajare față de familie, parteneri și colaboratori (Sonjia Lyubomirsky);
- Se asociază cu iertarea, întrajutorarea, compasiunea și atitudinea etică.
Emmons crede că recunoștința este mai ușoară pentru copii: „cu cât înaintăm în vârstă, acțiunea de a da și a lua este motivată de așteptările din jurul conceptului de reciprocitate. Copiii au, în schimb, o pornire naturală spre recunoștință. Uneori este mai mult de lucru cu adulții decât cu copiii acestora.”
Martin Seligman, părintele Psihologiei Pozitive, este convins că atât copiii, cât și tinerii posedă o semnătură a puterilor personale pe care profesorii și părinții lor îi pot ajuta să o descopere și să o folosească. Angajarea în activități prin prisma puterilor lor personale este piatra de temelie a învățării încununate de succes și fericire, consideră Seligman.
Un studiu din 2008, realizat pe 221 copii și publicat în Journal of School Psychology, a analizat elevi de clasa a VI-a și a VII-a cărora li s-a dat sarcina să scrie, în fiecare zi, timp de două săptămâni, cinci lucruri pentru care au fost recunoscători. Rezultatele au arătat că aceștia aveau, după 3 săptămâni, o mai bună percepție a școlii și o satisfacție cu viața lor mult mai mare față de copiii cărora li s-a dat să pună pe hârtie cinci neplăceri avute în fiecare zi.
Un alt studiu, publicat în numărul din 2010 al Journal of Happiness Studies, a investigat 1.035 elevi de liceu din zona învecinată New-York-ului. Rezultatele au concluzionat că cei care au înregistrat niveluri înalte de recunoștință, spre exemplu mulțumire pentru frumusețea naturii și apreciere puternică a altor oameni, au raportat medii generale mult mai mari, mult mai puține probleme în grup și o mai pozitivă vedere asupra lucrurilor decât elevii nerecunoscători.
În plus, adolescenții care au făcut o legătură puternică între cumpărarea și deținerea de lucruri și succesul și fericirea în viață, au înregistrat medii generale mai scăzute, mai multă tristețe și mânie, o mai negativă perspectivă asupra vieții. „Materialismul are exact efectele opuse recunostintei – aproape ca într-o oglindă”, spune J. Froh (2006).
Dr. Bono (2012), de la Universitatea de Stat din California, a arătat că recunoștința a putut prezice un nivel ridicat de sănătate și robustețe mentală în rândul adolescenților, incluzând niveluri măsurate de speranță, satisfacție în viață, fericire și mai multe atitudini pozitive. Variabila responsabilă de fiecare dată era conștientizarea binelui din viața personală. Dr. Bono a găsit, de asemenea, că recunoștința a corelat cu niveluri mai înalte ale cooperării, scopului, creativității și voinței raportate.
Centrul de Știință GGSC de la Berkley a testat un curriculum al recunoștinței care a urmărit predarea a trei principii elevilor: 1) Observă intențiile bune ale celorlalți; 2) Apreciază costul implicat în oferirea darului și 3) Recunoaște valoarea beneficiilor tale. Aceste principii și activitățile asociate lor au putut fi ușor legate de o multitudine de standarde academice astfel încât să poată fi ușor integrate în curriculum general.
Patru activități pentru dezvoltarea recunoștinței au funcționat cel mai bine cu toți elevii, mai ales cu adolescenții.
1. Cutia recunoștinței – elevii creează o cutie și pregătesc fâșii de hârtie. In fiecare zi, fiecare elev scrie pe o fâșie un gând, un cuvânt sau o faptă de recunoștință, punând-o apoi în cutie. La finalul unei săptămâni, informația este adunată și citită anonim.
2. Colectarea de bani – există infinite activități caritabile pe care elevii le pot sprijini strângând bani. Ei pot să cumpere, de exemplu, un scaun mobil pentru un copil invalid sau un obiect necesar unui bătrân fabricând și vânzând diferite lucruri.
3. Muzica&Arta – spre exemplu, crearea unui perete pictat, dedicat recunoștinței, pe holul școlii. Se poate realiza un logo, un slogan al recunoștinței și o campanie marketing pe youtube pentru recunoștință.
4. Proiecte de recunoștință – crearea unui centru de cercetare și training, scrierea zilnică într-un jurnal al recunoștinței, planificarea unei săptămâni sau luni a „bunătății spontane” sau încurajarea elevilor să ofere o felicitare din inimă cu un mesaj de recunoștință pentru 3 persoane: cineva care este diferit de ei, cineva pe care nu îl cunosc prea bine și o persoană pe care nu o plac prea mult.
Iată mai jos cele mai eficiente modalități de a cultiva recunoștința care pot fi incluse în orice activitate educațională:
Jurnalul recunoștinței. Copiii, tinerii înregistrează 3-5 lucruri pentru care sunt recunoscători în fiecare zi. Este important felul în care țin jurnalul: cât de des scriu în el și câtă valoare îi dau.
Scrisoarea de recunoștință adresată unei persoane care a avut un impact în viața copilului/tânărului. Cercetările privind această metodă arată că scrisoarea de recunoștință a dus la ridicări masive și de durată ale nivelului fericirii și stării de bine, mai ales când aceasta a fost oferită personal. Sonjia Lyubomirsky recomandă participanților la cercetările sale să se concentreze mai mult pe conținut și mai puțin pe formă, cele mai importante două aspecte în scrisoare fiind 1) descrierea în detaliu a motivelor pentru care ești recunoscător acelei persoane și 2) descrierea a ce faci acum și cât de des îți amintești eforturile ei. Recomandarea, în primul rând din punct de vedere terapeutic, referitor la adulți, este ca persoana să scrie o astfel de scrisoare o dată pe săptămână timp de 6 săptămâni.
Meditația asupra binelui și frumosului din viața personală. Rick Hanson, colaborator al GGSC Berkley, și-a dezvoltat chiar propria metodă de savurare a emoțiilor și experiențelor pozitive, metodă denumită „Păstrează ce este bun”.
Focalizarea pe intenții. Atunci când un dar a fost primit sau când ceva bun s-a întâmplat în viața unei persoane, este bine ca aceasta să reflecteze asupra felului în care cineva a încercat, cu scop, să îi aducă acel bine în viață. Cercetările arată că această focalizare pe intenții duce la cultivarea unei “atitudini de recunoștință” la copii și adulți.
Recunoașterea pozitivului. Foarte mulți psihologi care lucrează în domeniu își îndeamnă proprii copii să vorbească în fiecare zi despre 3 lucruri bune care li s-au întâmplat – o modalitate de a aprecia ‘darurile’ mici sau mari care vin spre ei.
Referințe bibliografice
Bono, G. (2012). Searching for the developmental role of gratitude: A 4-year longitudinal analysis. Orlando, FL: American Psychological Association (APA).
Robert Emmons în greatergood.berkeley.edu/expandinggratitude
greatergood.berkeley.edu/article/item/why_gratitude_is_good
sonjalyubomirsky.com/files/2012/09/Layous-Lyubomirsky-2014.pdf
emmons.faculty.ucdavis.edu/gratitude-and-well-being/
greatergood.berkeley.edu/pdfs/GratitudePDFs/3Froh-BlessingsEarlyAdolescence.pdf
people.hofstra.edu/jeffrey_j_froh/spring%202010%20web/10.1007_s10902-010-9195-9%5B1%5D.pdf
* * *
Articol publicat în cartea Știința Fericirii. Aplicații ale Psihologiei Pozitive în educație și consiliere. Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2017, și republicat în blogul personal consiliereliceuionminulescu.wordpress.com/blog cu titlul, Miracolul Recunoștinței.