Evenimentele din viața noastră pe care le percepem ca fiind stresante, generează atât reacții emoționale negative cât și comportamente dezadaptative. Emoțiile și comportamentele adulților pot fi ușor preluate de către copii, mai ales în condițiile în care petrecem atât timp împreună (work from home, școala on-line).
• Despre pandemie ca eveniment perturbator
Cu cât acordăm o importanță mai mare evenimentului, cu atât intensitatea emoțiilor noastre va fi mai mare; Cu cât credem mai mult că situația ne scapă de sub control, cu atât probabilitatea de a ne confrunta cu emoții negative este mai crescută; Este necesar să conștientizăm că, datorită faptului că nu deținem suficiente date in ceea ce privește acest virus, ajungem in situația să ne punem numeroase întrebări (legate de durata în timp a pandemiei, oare ce urmează să se întâmple? Mă protejează masca suficient? Sunt in siguranță dacă…? Cât de eficient este vaccinul? etc.
Acordând o mai mare importanță evenimentului cu care ne confruntăm riscăm să dezvoltăm și să perpetuăm comportamente dezadaptative (consum de alcool, droguri, tutun, mâncat compulsiv, utilizarea excesivă a internetului, expunerea îndelungată la ecrane, jocuri de noroc on – line, sedentarism).
• Cum putem gestiona?
Încurajând copiii să vorbească despre stările prin care trec; să le explicăm că și nouă, adulților, într-o oarecare măsură, ne este teamă sau suntem triști din cauza situației cu care ne confruntăm și datorită restricțiilor/ măsurilor impuse.
Limitând expunerea exagerată și neselectivă, la informațiile legate de pandemie, pentru a evita creșterea anxietății;
Monitorizând propriile gânduri și emoțiile negative. Atunci când nu gestionăm eficient emoțiile, acestea devin copleșitoare și dificil de controlat, la baza lor aflându-se de obicei gânduri problematice (neacceptarea realității, exagerarea sau chiar exagerarea consecințelor unui eveniment, gândul că nu-i vom putea face față).
Gânduri care ne pot afecta: neacceptarea realității („cred ca nu e adevărat ce se întâmplă”), exagerarea („este cumplit, insuportabil”), „catastrofarea” („este cel mai groaznic lucru care mi se poate întâmpla, este o catastrofă”)
• Ce putem face?
Putem să încercăm să modificăm gândurile pentru: a le diminua impactul emoțional, pentru a diminua anxietatea, depresia, frica, iritabilitatea, sentimente, stări pe care le transmitem fără să vrem celor din jur și mai ales copiilor.
Dacă aceste sentimente devin puternice și incontrolabile, discutăm cu cineva apropiat sau cu un specialist (vezi linia gratuita de telefon pentru consiliere!)
• Cu ce putem înlocui?
Neacceptarea realității (cred ca nu e adevărat ce se întâmplă) putem s-o înlocuim cu acceptarea realității – ce se întâmplă este adevărat, este important să mă informez ce am de făcut, să mă orientez.
Exagerarea (este cumplit, insuportabil) s-o înlocuim cu afirmații precum: ar fi fost preferabil ca pandemia să nu fie așa extinsă, dar dacă totuși este așa, nu înseamnă că nu pot face față.
„Catastrofarea” (este cel mai groaznic lucru care mi se poate întâmpla, este o catastrofă!) o putem înlocui cu: ar fi fost preferabil să nu apară această pandemie, dar dacă a apărut, pot suporta/ tolera acest lucru neplăcut și pot merge mai departe, bucurându-mă de viață, chiar dacă este mai greu la început sau este foarte rău că se întâmplă asta, dar nu e o catastrofă.
Cu toate că petrecem mai mult timp acasă, în familie, pandemia impune și distanțarea socială de familia extinsă sau de prieteni, ceea ce implică separarea prelungită și nedorită de cei dragi. Aceasta poate determina însingurarea, solitudinea, izolarea. Distanțarea de părinți, bunici, rude bolnave, poate crește nivelul de anxietate și apariția gândurilor negative.
Este bine să facem diferența dintre singurătatea propriu-zisă și cea percepută, adică: Unii oameni nu se simt singuri nici măcar atunci când sunt departe fizic de alți oameni; Unii oameni se simt singuri chiar și atunci când sunt înconjurați de oameni. Să-i încurajăm pe cei dragi să ținem legătura cu ajutorul tehnologiei, care e de partea noastră, din fericire!
Distanțarea socială poate fi contracarată prin solidaritate. E drept că nu prea am avut multe ocazii să fim solidari, poate doar in cazuri rare de calamități (inundații, cutremur, incendii). Acum trăim oportunitatea de a fi solidari! Cum putem fi solidari? Oferind-ne sprijinul celor care au nevoie, acolo unde știm că e cazul. Cui? Oamenilor care și-au pierdut locul de muncă, celor care se confruntă cu dificultăți financiare, celor care nu se pot deplasa la cumpărături, la plata facturilor , celor care si-au pierdut pe cineva drag, vârstnicilor, oamenilor care au dificultăți in a lua legătura cu apropiații lor, oferindu-le suport tehnologic.
• Cum prevenim efectele psihologice negative ale pandemiei?
Prin stabilirea și urmarea unor rutine pentru întreaga familie;
Prin stabilirea unor obiective pentru fiecare zi și încurajarea copiilor să facă acest lucru;
Prin păstrarea rutinei și a programului de somn, atât pentru adulți cât și pentru copii. (chiar dacă școala e acasă nu înseamnă că ne culcăm târziu și ne trezim târziu!)
Adoptarea unui stil sănătos de alimentație (mâncare preparată în casă în defavoarea fast-food-ului), cât mai multe legume și fructe, alimente bogate în nutrienții necesari copiilor în creștere;
Susținerea unui program de exerciții fizice zilnice, atât adulții cât și copiii, separat sau împreună;
Petrecerea unei perioade de timp și în aer liber, respectând legislația în vigoare (distanță, mască). Stabilirea unor reguli după care să funcționăm, atât noi cât și copiii. Regulile ajută la reducerea anxietății prin faptul că respectându-le, avem sentimentul că noi deținem controlul asupra vieții noastre și nu contextul pandemic sau emoțiile noastre.
Atât la școală/ grădiniță cât și la locul de muncă, înainte de pandemie, respectăm un anumit regulament, un set de reguli. Regulile au dus la buna funcționare a grupului din care făceam parte. Stabilirea unor reguli de către noi și funcționarea după acestea și în prezent, ne va putea furniza un sentiment de control a ceea ce facem, contrar sentimentului de neajutorare care apare dacă trăim la” întâmplare”
Încercând să înțelegem că distanțarea fizică nu înseamnă distanțare emoțională;
Menținând legăturile emoționale strânse cu cei dragi;
Realizând o rețea socială de suport, în mediul virtual, incluzându-i pe cei care știm că suferă de singurătate;
Știind că atitudinile și comportamentele noastre au impact asupra celor din jur, in special asupra copiilor, vom încerca să ne gestionăm emoțiile negative și comportamentul nostru pentru a preveni efectele negative ale acestei situații pandemice.
• Să nu uităm lucrurile care ne plac!
Implicarea în activități plăcute, care ne oferă satisfacție și recompense.
Orientarea spre viitor, perseverența în proiectele personale, îndrăzneala de a ne face planuri! Nerenunțând la proiectele personale de dinaintea pandemiei vom neutraliza efectul prezentului. Să încercăm pe cât posibil, să facem ce făceam și înainte! (planuri de concediu, dobândirea unor competențe profesionale, amenajarea apartamentului, lecturarea unor cărți, învățarea a ceva nou.
Internetul ne pune la dispoziție o ofertă generoasă de cursuri on-line, tururi virtuale ale muzeelor celebre sau mai puțin cunoscute, ale orașelor!