Educația timpurie și rolul în dezvoltarea personalității copilului și obținerea succesului școlar

Disciplina Dezvoltare personală are rolul de a dezvolta personalitatea elevului, de a forma competențe necesare obţinerii succesului şcolar, în carieră şi în viaţă. Contribuie la dezvoltarea emoţională, socială şi pentru carieră a elevului. Există o raportare permanentă la ceea ce gândesc şi simt, precum şi la modul în care se comportă elevii.

Conceptul numit „dezvoltare personală” este despre ceea ce faci, ceea ce simți și, mai ales, despre ceea ce ești.

Pornind de la aceste trei direcții, pot afirma că studierea disciplinei DP încă de la o vârstă timpurie are un rol foarte important deoarece „plantează” în personalitatea fiecărui copil „sămânța” a ceea ce trebuie să facă, să simtă și mai ales să se cunoască pe sine, toate acestea ajutând în formarea viitorului adult.

Viziunea

  • formularea de întrebări de clarificare și utilizarea unor metode simple de a învăța și a activa cunoștințe anterioare;
  • manifestarea curiozităţii în abordarea de sarcini noi şi neobişnuite de învăţare, fără teama de a greşi, asumarea unor sarcini simple cu hotărâre, angajament, iniţiativă, creativitate, cooperare cu ceilalţi, identificarea utilităţii unor meserii/ profesii;
  • manifestarea interesului pentru autocunoaştere și punerea în practică a unor norme elementare de conduită în contexte cotidiene.

Misiunea

  • manifestarea interesului pentru autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi;
  • exprimarea adecvată a emoţiilor în interacţiunea cu copii şi adulţi cunoscuţi;
  • utilizarea abilităţilor şi a atitudinilor specifice învăţării în context şcolar.

Metodele și tehnicile de lucru se desfășoară în mare parte prin joc și răspund în primul rând nevoii acestuia de mișcare, diversitate și de cunoaștere, de descoperire a lor și a ceea ce gravitează în jurul lor. Desenul și pictura, folosirea culorilor și a formelor, fantezia, jocul cu lutul sau plastilina, poveștile și poezia, jocul cu marionete și punerea în scenă a spectacolelor, experiența senzorială prin dezvoltarea simțurilor precum văzul, auzul sau mirosul, precum și explorarea emoțiilor și a sentimentelor, mișcarea corporală sunt câteva din tehnicile creative în terapia cu copii. Astfel ei învață cum să facă față diferitelor situații din viață, să trăiască stări afective pozitive, să comunice, să aparțină unui grup, să devină conștienți de propriile resurse și ale celorlalți, să descopere lucruri valoroase despre sine și despre ceilalți.

Consider că cele mai eficiente metode  activ-participative specifice  disciplinei  Dezvoltare personală sunt: jocul de rol, problematizarea, explozia stelară, brainstorming, conversația euristică, dezbaterea,  discuții de grup și tehnici ale gândirii critice.

La disciplina DP, clasa pregătitoare, aplic diverse jocuri, cum ar fi:

Bagheta vorbitoare

Copiii spun câte ceva pe rând. Pentru a ști când le vine rândul să vorbească, se poate folosi „bagheta vorbitoare”. Copiii pot vorbi doar dacă „bagheta vorbitoare” se află în mâinile lor (orice alt obiect poate înlocui bagheta).

Variante de joc:

Numele meu este… și îmi place (se poate numi o categorie, spre exemplu: fructe, animale etc.)
Numele meu este Antonia cea Atentă (copiii se gândesc la un cuvânt care să înceapă cu același sunet ca numele lor și care să îi caracterizeze).
Animalul meu preferat este… pentru că…
Copiii trebuie să rețină o informație despre vecinul din dreapta/din stânga și trebuie să spună acest lucru cu voce tare, când le vine rândul. Se poate alege o temă generală (de exemplu, mâncarea preferată).

Vrăjitoarea face cu ochiul

Acesta este un joc perfect pentru a exersa contactul vizual. Toți participanții stau în cerc, cu fața unii la alții, privindu-se în ochi, fără a-și schimba privirea. Învățătorul alege un copil care să fie „vrăjitoarea” fără ca ceilalți să observe.
Vrăjitoarea aruncă o vrajă asupra unui alt copil clipind din ochi sau făcându-i cu ochiul. Copilul se preface că adoarme.
Restul grupului încearcă să își dea seama cine a fost vrăjitoarea.

Rostogolește mingea

Unii copii simt că un obiect care face gălăgie sau luminează când este mișcat îi poate ajuta să se concentreze la joc și să le stimuleze gândirea. Acest joc poate fi jucat cu un singur copil sau cu grupuri mici de elevi. În acest joc, membri grupului trebuie să îl privească pe cel care rostogolește mingea.

Variante de joc:

Mingea poate fi rostogolită de la un copil la altul pentru a marca cine este vorbitorul;
Copilul care dă mingea mai departe specifică numele unui coleg „Rostogolesc mingea spre…”;
Copilul care primește mingea poate să își spună numele și un hobby; sau trebuie să spună numele unui animal, al unui tip de mâncare, al unui cuvânt care începe cu un anumit sunet;
Profesorul poate numi criterii pe baza cărora mingea să fie rostogolită: „Rostogolește mingea spre cineva care e îmbrăcat în albastru.

 

prof. Violeta Gîsculescu-Angheliu

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/violeta.gisculescu

Articole asemănătoare