Lucrez în grădiniță și una dintre abilitățile pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului a fost aceea de a observa… și am observat, am observat că în fiecare zi, pe la ora 10, copiii grupei mele încep să privească pe fereastră. Oricât încerc să le captez atenția, oricât de tentante sunt jocurile și jucăriile privirea lor zboară pe fereastră, e drept, ferestre mari generoase, curte cu copaci mari, verdeață multă, păsări care cântă…
E adevărat că Ministerul Educației a introdus în curriculum activitățile outdoor, e adevărat și că în ultima vreme cadrele didactice și-au îndreptat atenția către educația non formală outdoor dar chiar și fără aceste imbolduri aș fi început să practic acest tip de activități, pentru că am înțeles că acestea sunt cele care le lipsesc copiilor.
Poate că părinții sunt ocupați sau au joburi cu program prelungit sau poate că au alte motive dar, în multe zile, uită să îi scoată pe copii afară și atunci locul cel mai potrivit de a desfășura activități la grădiniță, este în aer liber.
Studiile arată că societate actuală prin modul în care a evoluat a creat omului câteva probleme:
- declinul condiției fizice
- limitarea imaginației
- limitarea creativității
- limitarea abilităților practice
- limitarea compasiunii interumane.
Astfel, educației îi revine sarcina de a revigora aspectele de mai sus intrate în declin. Desigur, nu poți face toate activitățile în aer liber. Există factori perturbatori, păsări, insecte, vânt, claxoane, câini care latră etc. Însă, după suficiente încercări de a duce la bun sfârșit o activitate, copiii încep să se obișnuiască, iar factorii perturbatori devin zgomote de fond, neperturbatoare.
Marele avantaj al nivelului preșcolar este faptul că la această vârstă copiii pot desfășura toate genurile de activități în aer liber, comparativ cu celelalte niveluri de vârstă, când lucrurile se schimbă.
Educația outdoor înseamnă tot ce se întâmplă afară din clădire: drumeții, excursii, parc, cartier, centru comercial, industrial și care respectă programa școlară. Ce dezvoltă/ produc copiilor activitățile outdoor:
• un corp sănătos
• curiozitate inovatoare
• spirit explorativ
• spirit de inițiativă
• voință invincibilă
• tenacitate în atingerea țelului
• compasiune
• autodeterminare
• spirit de decizie
• creștere cognitivă
• potențialul senzorial și volațional
• activității colaborative
• nouă instrumentalizare și perspectivă asupra învățării
• permisivitate ridicată pentru achiziția experiențială
• modul de învingere a greutăților
• relații mai strânse cu mediul înconjurător
Dacă ne uităm la aspectele enumerate, constatăm că acestea sunt exact reparațiile necesare evoluției, în urma problemelor create de evoluția societății și implicit a tehnologiei. Deci putem spune că educația nonformală, outdoor, poate să fie integrată în educația formală pentru a potența procesul învățării, de fapt corectă ar fi mixarea celor două în mod oficial pentru că încorporarea educației outdoor în educația formală deja se practică.
Încă un aspect care nu poate fi neglijat este modul în care activitățile outdoor își pun amprenta pe copiii cu nevoi speciale. Acest tip de activități le oferă un climat diferit ceea ce induce copiilor senzația de libertate, îi motivează.
Libertatea spațiului care se creează, contribuie la dezvoltarea personală a copiilor în general și a celor cu nevoi speciale în particular, le dezvoltă spiritul de echipă îi ajută să realizeze conexiuni diverse, multiple cu cadrele didactice, copiii, îi ajută să participe activ la activități și stimulează simțul civic, toleranța, bunătatea, diminuează stările conflictuale asigurând tuturor celor implicați – cadre didactice, copii, copii cu CES confort psiho-emoțional. Acesta, în special în cazul copiilor cu CES este cel care permite desfășurarea fără incidente a tuturor momentelor unei zile în grădiniță.
Această educație, pe lângă avantajele oferite copiilor, oferă și cadrelor didactice o îmbunătățire a multor aspecte ale dezvoltării, necesare atât profesional cât și personal:
• organizare
• coordonare
• evaluare
Pe parcursul observației mele, de-a lungul timpului am constatat cum generațiile de copii și-au acutizat câteva nevoi:
• nevoia de a fi respectat
• nevoia de a fi responsabil
• nevoia de a fi activ
• nevoia de a fi inclus social
• nevoia de a se simți în siguranță
Tocmai aceste nevoi am reușit să le satisfac desfășurându-mi activitățile outdoor. Desigur, la început m-am izbit de reticența unor părinți care nu aprobau aceste ieșiri sub diferite motive: „e prea frig, prea cald”, „stă să plouă”, „sunt insecte, țânțari, căpușe”, „bate vântul”, etc. Am insistat și am demonstrat că dezvoltarea copiilor a fost mai accentuată, că cei cu CES au obținut o relaxare și o detensionare a stărilor, am demonstrat că au reușit să se autoevalueze și prin abordare multidisciplinară a activităților nivelul lor de cunoștințe a crescut într-un timp record.
Astfel, observând, am putut să aplic, fără impunere, ceea ce mai nou tinde să devină o obligativitate, care pe bună dreptate nu ar trebui să lipsească din nicio unitate de învățământ, la orice nivel, ACTIVITATEA OUTDOOR!