Educația interculturală și dezvoltarea unor medii de învățare incluzive. Proiectul Erasmus+ „S.P.E.R., Speranță pentru educația românească”

Educaţia incluzivă încearcă să se adreseze nevoilor de învăţare ale tuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor, concentrându-se în special asupra nevoilor celor vulnerabili la marginalizare şi excludere. Necesitatea şi importanţa educaţiei interculturale şi incluzive  a fost subliniată şi în cadrul unui curs Europass la care am participat în acest an, desfășurat în Nafplio, Grecia.

Inter-culturalismul presupune două niveluri principale de acţiune:

  •  primul, la nivel internaţional presupune conlucrarea intre diferite culturi, diferite ţări, pentru cooperare internaţională;
  • al doilea nivel priveşte colaborarea dintre diferitele segmente culturale si etnice ale unor comunităţi în vederea formării tuturor membrilor, indiferent de etnie (respectarea si valorificarea specificităţii etnice şi culturale a minorităţilor).

Educaţia interculturală acţionează pentru:

  • promovarea unor atitudini tolerante, deschise, de acceptare si înţelegere firească a raportului eu – celalalt si a noţiunii de străin;
  • recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni şi nu prin aplicarea polarităţii superior – inferior;
  • promovarea unor politici şcolare care să promoveze egalizarea şanselor în educaţie;
  • strategii de valorificare a diferenţelor culturale pentru a le transforma în resurse pedagogice.

J. A. Banks distinge, în cartea sa Introducere în educaţia multiculturală (1999), următoarele caracteristici întâlnite în şcolile multiculturale:

1. Cadrele didactice si inspectorii şcolari au aşteptări mari faţă de toţi elevii si o atitudine pozitivă faţă de fiecare dintre ei. De asemenea, vor răspunde elevilor cu o atitudine pozitivă şi caldă.
2. Curriculumul reflectă experienţele, culturile şi perspectivele diferite ale tuturor grupurilor etnice si culturale, dar şi ale sexelor.
3. Stilurile de predare utilizate de cadrele didactice corespund stilurilor de învăţare, culturilor, motivaţiilor diferite ale elevilor.
4. Cadrele didactice şi inspectorii şcolari tratează cu respect limbile materne si dialectele diferite ale elevilor.
5. Materialele şcolare reflectă evenimente, situaţii si concepte din punctul de vedere al mai multor grupuri etnice, culturale si rasiale.
6. Procedurile de evaluare şi examinare aplicate în şcoala ţin cont de identităţi culturale diferite din şcoala si se concretizează prin reprezentarea, în mod proporţional, a copiilor de culoare sau altă etnie în clasele pentru copiii talentaţi si aflaţi la un nivel avansat.
7. Mediul cultural din şcoală si curriculum-ul la decizia şcolii reflectă diversitatea etnică şi culturală.
8. Consilierii şcolari au aşteptări mari faţă de toţi elevii, indiferent de rasă, etnie sau limbă si ajută pe fiecare elev să  ţintească spre o carieră ţi să o atingă.

În contextul educaţiei incluzive „…şcolile trebuie să primească toţi copiii, fără nicio deosebire privind condiţiile lor fizice, intelectuale, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură.  Acestea se referă şi la copiii cu dizabilităţi sau talentaţi, copiii străzii şi copiii care muncesc, copii din populaţii îndepărtate sau nomade, copiii aparţinând minorităţilor lingvistice, etnice sau culturale şi copiilor din alte zone sau grupuri dezavantajate sau marginalizate.” (Declaraţia de la Salamanca si Cadrul General de Acţiune al Nevoilor Speciale în Educaţie, paragraful 3).

Declaraţia de la Salamanca precizează că: „Principiul fundamental al şcolii incluzive este acela că toţi copiii trebuie să inveţe împreună, oriunde este posibil acest lucru, iar diferenţele care pot exista între ei sau dificultăţile în care se pot afla să nu mai aibă nicio importanţă.  De asemenea, cu ajutorul unui curriculum adecvat, al unei bune organizari, al unor tehnici de predare, al folosirii resurselor si al unor parteneriate cu comunităţile lor se va crea un sistem de învățământ de calitate. Trebuie să existe o susţinere continuă şi servicii necesare satisfacerii nevoilor speciale prezente in fiecare şcoală.”

În şcoala noastră se desfăşoară  în această perioadă Proiectul Erasmus+, cu titlul S.P.E.R , Speranţă pentru educaţia românească, având numărul de referinţă 2018-1-RO01- KA 101-047947. Am avut bucuria de fi selectată la una dintre mobilităţile pentru profesori, un curs de formare pentru profesorii diriginţi. Mobilitatea a avut loc în Nafplio, în Grecia, în perioada 26-31 august 2019, tema cursului fiind: „Soluţii pentru managementul clasei; noi metodologii, strategii concrete de motivare a elevilor, cooperare şi evaluare”. Doamna  formator Europass a fost Foteini Tsoutia, cursul desfăşurându-se la Galeria Naţională din Nafplio.Temele puse în discuţie au fost:
• Definirea managementului clasei
• Metode folosite în managementul clasei
• Învățarea centrată pe elev
• Cadru general pentru proiectarea învățării care ne poate ajuta să susținem nevoile diverse ale elevilor
• Proiectare universală pentru  Învățare (UDL) ca a  instrument crucial în portofoliul de instrumente necesar pentru incluziune.

A fost o experienţă interculturală, deoarece la curs am întâlnit profesori din alte ţări: Anglia, Italia, Spania. Am avut ocazia să lucrăm în echipe, să discutăm despre sistemele de învăţământ, să schimbăm impresii, să legăm prietenii. A fost un curs interesant, prin care mi-am îmbogăţit  atât experienţa pedagogică cât şi pe  cea culturală şi lingvistică.

Bibliografie:
1. Cucoş, Constantin(2000), Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom,Iaşi
2.Cucoş, Constantin( 2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi
3. Declaraţia de la Salamanca şi direcţiile de acţiune în domeniul educaţiei speciale, UNICEF- romnia, Bucureşti
4. Ungureanu, Dorel, 2000, Educaţia integrată şi şcoala inclusivă, Editura de Vest Timişoara

 

prof. Luminița Prahanca

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/luminita.prahanca

Articole asemănătoare