Educația formală-nonformală-informală

Diferențele dintre aceste trei forme ale educaţiei sunt teoretice; în fapt, acestea  funcţionează ca un complex, iar graniţele sunt dificil de stabilit.

a) Educaţia formală (denumită și oficială)

Educaţia formală reprezintă totalitatea acţiunilor sistematice şi organizate, proiectate şi desfăşurate în instituţii specializate și urmărește finalităţi explicite,având scopul formării şi dezvoltării personalităţii. Acest tip de educație formală se realizează prin procesul de învățământ, ceea ce semnifică respectarea actelor oficial. Educația oficială are următoarele atribute: organizată conştient, sistematică, instituţionalizată, reglementată, coordonată, dirijată, planificată, evaluată, așadar este expresie a unei politici educaţionale.

Educaţia formală ajută la o asimilare permanentă a cunoştinţelor şi uşurează dezvoltarea unor aptitudini și introducerea persoanei în societate. Un aspect esențial al educaţiei formale o constituie evaluarea, aceasta este de mare ajutor reuşitei şcolare.

Evaluarea formală are următoarele limite:
• lipsa de creativitatea,
• caracter de rutină,
• nu apare explicarea, de aceea cunoștințele transmise sunt pur informative;

b) Educaţia nonformală se desfăşoară în afara instituţiilor şcolare, adică în spații aflate în relaţie de parteneriat cu şcoala. De fapt, acest tip de educație se referă la acele întruniri organizate în mod sistematic în afara sistemului formal pentru a răspunde unei mari varietăţi de cerinţe de învăţare. Profesorului ce adoptă o variantă nonformală i se solicită mai multă flexibilitate și entuziasm, adaptabilitate în adoptarea stilurilor de conducere a activității, în funcție de nevoile și cerințele elevului.

Conținutul si obiectivele sunt prevăzute în documente special elaborate ce prezintă o  mare  flexibilitate și sunt diferite după vârstă, sex, categorii socio-profesionale, interesul  elevilor, aptitudinile lor. Activitățile nonformale se desfăsoară într-un cadru relaxat, calm si placut, de asemenea, proesorul ce prectică sau alege o astfel activitate trebuie să dispună de mijloace reprezentative care să atraga subiecții. Evaluarea unei activități nonformale este optională.

Educația nonformală încurajează următoarele principii pedagogice:

  • e centrată pe cel ce învață, pe procesul de învățare, nu pe cel de predare,
  • subiecții sunt solicitați diferit
  • curriculum e la alegere, flexibil și variat,
  • activitățile sunt diferite  și atractive (după interese, după aptitudini, după aspirații).

c) Educaţia informală reprezintă acele procese educative nesistematice, neorganizate, nesubordonate unor obiective şi finalităţi explicite, care au influență asupra individului. Aceasta poate reprezenta produsul experienţei de viaţă a subiectului.

Influenţele informale semnificative sunt cele din massmedia, din familie (exemplul părinţilor, atitudinile manifestate de ei), influenţele grupurilor de prieteni, colegi , dar, nu in ultimul rând, diferite instituţii culturale (muzee, teatre, biblioteci etc), religioase, politice ş.a.

Un exemplu de educație informală este atunci când copiii învață să vorbească. Ei reusesc acest lucru prin ascultare și imitare. Părinții corectează spontan greșelile de pronunție ale acestora, de multe ori silabisind fără intenție și încurajând vorbirea corectă. La fel se întâmplă când părintele sau educatorul analizează împreună cu copiii experiențele zilnice petrecute în viața acestuia.

Bibliografie:
Antonesei, L. (coordonator) (2009). Ghid pentru cercetarea educaţiei. Un „abecedar” pentru studenţi, masteranzi şi profesori, Ed. Polirom, Iaşi
Bocoş, M., (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, Ed. Paralela 45, Bucureşti
Cerkez M,  Costea, O(coord.),Sarivan, L(2009), Educaţia nonformală şi informală: realităţi şi perspective în şcoala românească , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Antonesei, L. (coordonator) (2009). Ghid pentru cercetarea educaţiei. Un „abecedar” pentru studenţi, masteranzi şi profesori, Ed. Polirom, Iaşi
Bocoş, M., (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, Ed. Paralela 45, Bucureşti
Cerkez M,  Costea, O(coord.),Sarivan, L(2009), Educaţia nonformală şi informală: realităţi şi perspective în şcoala românească , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Costea, O (coord.), Educaţia nonformală şi informală: realităţi şi perspective în şcoala românească , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009.

Accesări: 545

Articole asemănătoare