Dirigintele este un membru al colectivului pedagogic, desemnat în această funcție după anumite criterii: o vastă experiență educativă, o evidentă autoritate morală și profesională, activitate de predare la clasa respectivă etc. El este numit de către director și răspunde în fața conducerii de întreaga activitate educativă a clasei ce i s-a încredințat.
Elevii au nevoie de reguli și vor reguli. Ei vor să știe ce se așteaptă de la ei și de ce. Profesorii care încearcă să evite fixarea unor reguli și a unei structuri vor descoperi adesea că rezultatul este haosul.” – Kenneth Moore
Dirigintele reprezintă un model de conduită pentru elevi, demn de a fi urmat în activitatea și viața lor ulterioară. Fără a prelua sau a se suprapune sarcinilor celorlalți profesori, dirigintele are totuși funcții specifice și complementare față de toți ceilalți.
El este pentru clasa sa ceea ce este directorul pentru școală: organizatorul, îndrumătorul și coordonatorul întregii activități instructiv-educative și a vieții colectivului de care răspunde.
Răspunderile sale fiind atât de mari, el trebuie să aibă un profil moral deosebit și să dispună de alese calități psihice și pedagogice.
Ca principal educator al clasei, el orientează întreaga activitate a acesteia în așa fel, încât sarcinile școlii să fie realizate cu succes. În calitatea pe care o are, el trebuie să fie permanent preocupat de sistematizarea, adâncirea și sporirea eficienței influențelor exercitate de toți factorii educativi (profesori, familie, mass-media) asupra elevilor.
Personalitatea dirigintelui influențează, în mod semnificativ, succesul desfășurării procesului de învățământ; la fel de mult, personalitatea sa influențează formarea intelectuală și morală a elevilor cu care lucrează. Influența personală a dirigintelui nu poate fi înlocuită nici de manuale, nici de instrucțiuni, nici de pedepse și recompense, nici de noile tehnici moderne audiovizuale.
Dintre cele mai importante calități și trăsături ce caracterizează personalitatea dirigintelui pot fi luate în considerare următoarele:
- Dragostea și respectul față de copii și tineri, față de om în general. Dirigintele trebuie să iubească profund și sincer copiii, să se apropie cu simplitate de ei, să poarte de grijă fiecărui elev, să dovedească o mare răbdare cu aceștia. Dragostea față de copii este una din trăsăturile esențiale ale unui bun pedagog; dimpotrivă, acela care este închis în sine, pedant și distant în raporturile sale cu copiii nu poate desfășura o muncă instructiv-educativă cu bune rezultate. Adevărata dragoste este o dragoste exigentă, care oferă mult, dar și pretinde mult de la copii.
- Este, apoi, necesar ca dirigintele să fie pătruns de un înalt spirit de dreptate, să știe să aprecieze obiectiv și nepărtinitor sârguința la învățătură, purtarea disciplinată a elevului.
- Un bun diriginte este acela care își iubește profund munca sa de instruire și educare, care vede în aceasta rostul principal al existenței sale.
- Sentimentul de dragoste față de poporul căruia îi aparține, sentimentul prieteniei cu alte popoare, sentimentul demnității personale.
La acestea se adaugă calități de voință și trăsături de caracter, care se exprimă în energia, fermitatea și perseverența cu care se străduiește să-și îndeplinească sarcinile. Asemenea calități pot deveni trăsături de caracter statornice.
Dintre trăsăturile pozitive de caracter ce dau distincție personalității dirigintelui fac parte: spiritul de inițiativă, stăpânirea de sine, spiritul de disciplină, cinstea și modestia, dăruirea în muncă, exigența față de sine, o temeinică pregătire profesională psihopedagogică și didactico-metodică.
Un bun diriginte trebuie să dovedească un larg orizont cultural, să aibă cunoștințe bogate de literatură, artă, diverse domenii ale științei, să cunoască evenimentele sociopolitice, să stăpânească bine teoria instruirii și educației.
Există diferite tipologii ale personalității dirigintelui. Una dintre acestea identifică următoarele tipuri:
- Dirigintele responsabil.
- Dirigintele formalist.
- Dirigintele evazionist.
- Dirigintele neputincios.
- Dirigintele absent.
Adevărații diriginți sunt cei care devin prietenii, în mod egal, ai tuturor școlarilor, care știu să instaureze un climat de încredere și respect, cei care sunt în stare să-și lase toate necazurile la ușa clasei.
Dirigintele are un rol incontestabil, el este coordonatorul activităților instructiv-educative menite să completeze, să sintetizeze influențele educative asupra elevilor.
Dirigintele desfășoară activități de suport educațional, consiliere și orientare profesională pentru elevii clasei pe care o coordonează. Abordarea acestei teme are o largă complexitate și poate îmbrăca o multitudine de interpretări, dezbateri, completări.
Vom încerca să punctăm cele trei tipuri de activități pe care le desfășoară dirigintele, activități ce pot fi planificate în timpul orelor de dirigenție, al întâlnirilor nonformale cu elevii și cu părinții:
1. Activități de suport educațional, consiliere și orientare profesională cu teme stabilite pe baza programelor școlare pentru aria curriculară Consiliere și orientare, la care se adaugă activități care cuprind și teme privind educația rutieră, educația și pregătirea antiinfracțională a elevilor, protecția civilă, activități de prevenire a traficului de droguri, activități de prevenire a traficului de persoane, precum și alte activități desfășurate în urma încheierii protocoalelor între Ministerul Educației și alte ministere, instituții și organizații.
Dirigintele are responsabilități diferite față de ceilalți profesori ai clasei, este cel care organizează și coordonează activitatea instructiv-educativă, cât și întreaga viață a colectivului clasei. În cadrul activităților, dirigintele încearcă să le cultive elevilor:
- crearea unei imagini de sine pozitive;
- sporirea responsabilității personale față de sine, față de societate;
- creșterea capacității de luare a deciziilor (independența alegerilor personale);
- păstrarea echilibrului în situații de succes și eșec;
- creșterea rezistenței la frustrare, marginalizare, critică;
- autoevaluarea realistă a propriului potențial;
- cunoașterea clară a calităților personale și a punctelor slabe;
- asumarea de obiective realiste, realizabile;
- capacitatea de analiză a propriilor erori, greșeli, eșecuri;
- asumarea riscurilor, stăpânirea situațiilor de incertitudine, anticiparea consecințelor;
- adoptarea unei atitudini active față de cariera personală;
- elaborarea de soluții alternative.
Funcția de diriginte îi sporește profesorului responsabilitatea, îi amplifică rolul hotărâtor pe care îl are în colectivul clasei pe care o îndrumă. Acestuia îi revine sarcina de a urmări climatul de muncă al clasei, interesul elevilor pentru învățătură, stilul de muncă, progresul fiecăruia în parte la fiecare obiect de învățământ, identificarea și rezolvarea unor posibile probleme.
Între diriginte și elevii clasei pot lua naștere relații speciale, situații în care dirigintele devine foarte apropiat de elevii săi și ajunge să cunoască mai multe informații despre copii decât familiile acestora.
Astfel, rolul dirigintelui nu se reduce doar la educația la catedră sau în clasă, ci presupune o activitate mai complexă; are și o poziție specială, deoarece lucrează cu individualități psihice umane, aflate în plin proces de formare, de unde rezultă necesitatea unei responsabilități în ceea ce privește comportamentul și intervențiile sale educative.
2. Activități educative extrașcolare organizate cu și pentru elevii clasei, stabilite după consultarea elevilor, sunt organizate sub forma unui program de activități educative pe clasă. Activitățile se derulează cel puțin o dată pe lună și au rolul de a remedia o problemă a clasei respective sau de a dezvolta activități care să-i pună în valoare pe elevi.
Activitatea extrașcolară vine să lămurească și să adâncească unele preocupări ale clasei și ale școlii, consolidând cunoștințele, priceperile și deprinderile elevilor. Activitățile pot fi organizate sub formă de proiecte educative: întâlniri și discuții cu personalități culturale și științifice; dezbaterea unor fapte de viață; participarea la acțiuni și evenimente importante care să consolideze deprinderi de muncă și opțiuni școlare și profesionale; dezbateri; cafenele publice; vizite cu scop educativ; voluntariat.
În urma aplicării unor chestionare referitoare la desfășurarea orelor de dirigenție, se poate observa construirea imaginii unui diriginte ce poate fi descris ca o persoană calmă, empatică, înțelegătoare. Există însă și cazuri când responsabilitățile unui diriginte se reduc la motivarea unor absențe, rezolvarea unor probleme sau efectuarea unei alte ore cu alt specific.
3. Planificarea activităților dirigintelui va conține și o oră pe săptămână în care dirigintele va fi la dispoziția părinților, pentru desfășurarea activităților de suport educațional și consiliere pentru părinți. Activitățile cu părinții pot cuprinde consiliere nonformală și lectorate.
În perioada actuală, elevii ajung să petreacă mai mult la școală decât acasă, de aceea profesorul, în primul rând dirigintele, devine responsabil pentru calitatea procesului educațional.
La ora de dirigenție/consiliere, profesorul-diriginte va urmări ca elevii să învețe lecțiile esențiale ale vieții. Astfel, alfabetizarea emoțională și socială a tinerilor trebuie urmărită cu consecvență în astfel de ore. Aceasta presupune ca, în afara programelor specifice, dirigintele să le ofere elevilor oportunități de a depăși momentele de criză personală. De aceea, în orele de dirigenție/consiliere este necesar ca activitățile să provoace experiențele personale ale elevilor și reflecția asupra acestora.
Bibliografie
1. Călugăru, D. (2004). Dirigenția și consilierea. Editura Gheorghe Alexandru.
2. Constantinescu, E. (2000). Managementul activității explicit educative. Editura Scorpion 7.