Dezvoltarea psihomotorie a preșcolarului

Creșterea, maturizarea au ca bază influențe multiple stimulatorii din ambianță, precum și condițiile sanogene, cele alimentare și cele de antrenare în activități și în achiziționarea de conduite educate. Se știe că toate condițiile externe acționează prin intermediul celor interne, prin caracteristicile potențialului psihomotric  disponibil la un moment dat.

Între 3-6/7 ani are loc o creștere statuară de la 92 cm (la 3 ani) la aproximativ 116 cm și o creștere de la 14 kg la 19 kg sau în jurul acestei cifre pe plan ponderal. Acest proces de creștere implică o lungire a oaselor, a mușchilor și o adaptare generală a mușchilor la noile dimensiuni ale corpului.  Odată cu creșterea în lungime, are loc și o modificare a a proporțiilor dintre cap, trunchi și membre (mai ales cele inferioare). La 3 ani, capul este ceva mai mic decât a patra parte din lungimea totală a corpului. După această vârstă, are loc o creștere mai intensă a trunchiului, dar mai ales a membrelor inferioare și superioare, fapt ce dă o altă formă întregului corp. Creștere greutatea creierului da la aproximativ 1,112g la 3 ani la aproximativ 1,355 la 5 ani. Creșterea acestei greutăți este diferită relativ  la fetițe și băieți. Mai important este însă faptul  că are loc o foarte intensă dezvoltare a activității nervoase superioare care constituie suportul funcțional al activității și al formării comportamentelor. Se dezvoltă zonele motorii și cele verbale ale creierului.

În mod concret, după 3 ani copilul urcă și coboară scările, se urcă pe scaune și coboară lăsându-și  greutatea în picioare pe care le întinde spre podea, fapt ce presupune, pe lângă o evidentă creștere a  coordonării mișcărilor și utilizarea de strategii motorii mai sigure și mai eficiente. Viteza în deplasare crește , poziția  și echilibrul de asemenea. La vârsta de 3-4 ani, atunci când copilul fuge, crește viteza chiar dacă situațiile de accidentare sunt încă numeroase. După această vârstă, ele încep să devină accidentale, și copilul plânge tot mai rar  după o cădere soldată chiar cu julituri, fapt ce indică o implicație discretă de responsabilități în actul căderii. Copilul începe să meargă cu tricicleta și treptat să facă mișcări de rotație cu opriri bruște (pe la 5-6 ani).

Procesul general de creștere și maturizare din întreaga copilărie se expune unor reguli ce se exprimă prin faptul că, deși aceste două aspecte se sincronizează, in diferite etape există o dominație relativă a unuia din  ele. În perioada preșcolară maturizarea e legată de dezvoltarea mișcărilor comportamentelor și formelor de comunicare și integrare în viața de fiecare zi ce se ajustează la caracteristicile creșterii, a a noilor proporții ale corpului. În urma creșterii în înălțime, copilul are în față un alt câmp vizual și auditiv, o altă cerință de investigare și adaptare la condițiile de mediu, o altă calitate a relaționărilor cu cei din jur, o altă independență de a dispune de ofertele atractive ale mediului și ale distanțelor din câmpul psihologic și social în care trăiește.

Orizontul de cunoaștere al copilului preșcolar crește foarte mult pe măsură ce se interiorizează, fapt ce face ca un copil de 5 ani să recunoască numeroase amănunte(repere)  privind mobilele din casă, organizarea spațiului educațional la grădiniță, conținutul sertarelor, dulapurilor. Cunoaște, de asemenea modul de folosire a robinetelor, cunoaște aspecte legate de membrii familiei, vecini, colegii de la grădiniță, va cunoaște drumul spre grădiniță și amănunte legate de el. Interiorizarea drumurilor ce intră în itinerariile obișnuite, dar și rutinele vieții din casă și de la grădiniță vor constitui materia primă a scenariului reproductiv și generativ al vieții interioare care va prinde viață și coerență chiar între 3-4 ani, când încep să se dezvolte intens jocurile de mișcare, de investigare, încărcate de mici scenarii de joc cu subiect.
Progrese mari au loc și în direcția mișcării mâinilor. La 3 ani copilul poate așeza imagini decupate, la 4-5 ani poate modela din plastilină figuri, poate aranja un scenariu din figurine mici, poate construi castele de nisip, poate juca domino, poate desena și copia după model desene simple, chiar litere și cifre.

Există o dezvoltare și modificări ale inteligenței, creativității și psihomotricității deosebit de alerte, mai ales în perioadele de creștere, care reproduc achizițiile psihomotorii de bază din timpul istoric și preistoric al constituirii omului ca specie. Caracterul acestei creșteri este sinuos, pentru că și condițiile existențiale de solicitarea a potențialului psihic sunt neliniare. Utilizarea mersului, a a mișcărilor corpului și mai ales a a mișcărilor mâinii și a a mișcărilor ei suple și tot mai fine are loc intens între 3-6 ani, adică în perioada preșcolară.

Bibliografie
Anca  Dragu; Sorin Cristea – Psihologie si pedagogie școlara, Editia a II-a, revazută și adăugită, Ovidius University Press, 2003, p. 31.
Ursula  Șchiopu; Emil Verza- Psihologia vârstelor, Editura Teora, 2007, p.97.
Anne  Bacuș- Copilul de la 3 la 6 ani, Editura Teora, 2007, p. 227.

 

prof. Nicoleta Mitroi

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/nicoleta.mitroi

Articole asemănătoare