Importanța educației ecologice în grădiniță

Mediul înconjurător ne asigură conditiile necesare vietii, însa depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente eseţiale în mod util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre.

Ca orice fiinţă vie, omul depinde de natură, care-i oferă aer, apă şi hrană. Omul a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al naturii, dar tot el, mânat de dorinţa de a o domina, este cel mai mare duşman al ei, pregătind, cu propria-i nesăbuire, stingerea vieţii pe planeta noastră. Degradarea continuuă a mediului datorită influenţei nefaste a omului, ne obligă să luăm atitudine pentru puritate, candoare, frumuseţe căci, unica speranţă a omenirii rămâne natura.

În ultimul timp, asistăm tot mai des la fenomene extreme care se întâmplă pe planetă, fenomene care par a avea legătură cu tranformările pe care omul le-a produs în natură. Judecând după aceste marile schimbări climatice prognozate, care deja îşi arată prezenţa,  apare o întrebare îngrijorătoare:copii sau nepoţii noştri, vor mai avea norocul să găsească ceea ce noi am distrus cu atâta uşurinţă; o natură ospitalieră? Pentru ca omul să iubească natura și să învețe să o ocrotească este nevoie să îl învățăm , să-i insuflăm aceste setimente încă de la grădiniță. Astfel, asa cum ne ocupăm de educaţia intelectuală, morală şi estetică, este timpul să ne ocupăm şi de educaţia ecologică şi să-i învăţăm pe copii de ce şi cum trebuie protejetă natura.

Curiozitatea copilului de a cunoaşte tot ceea ce-l înconjoară, de a afla cât mai multe despre natură, se manifestă prin întrebari ca de ce?, cum?. Şi asta datorită faptului că sub ochii lor se întâmplă fenomene contrar celor spuse despre cum ar trebui să ocrotim natura.
Suntem chemaţi să facem transferul de dragoste şi respect faţă de tot ceea ce ne înconjoară, de la noi, adulţii, spre cei mici şi foarte mici, atunci când începe drumul cunoaşterii.

Scopul educației ecologice este de a dezvolta capacitatea de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător prin stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia în vederea formării unor atitudini pozitive, active, de toleranţă, solidaritate, protecţie şi responsabilitate în relaţionarea cu mediul înconjurător, precum şi  conştientizarea raportului direct dintre mediu şi sănătatea individului şi cultivarea atitudinilor responsabile implicate în protejarea mediului.

Vârsta preșcolară este propice pentru a descoperi frumusețile naturii.  Dorinţa copiilor de a explora şi de a descoperi noi orizonturi este pe deplin satisfăcută de  activităţile de cunoasterea mediului desfăşurate prin mai multe mijloace de realizare: observare,  povestire, experiment, lectură după imagini etc. Pe lângă activitățile desfășurate în clasă o modalitate atractivă de educație ecologică a copiilor o reprezintă și excursiile didactice, vizitele  și drumețiile. Am organizat cu copiii excursii în pădure, unde ei au înțeles mai bine importanța pădurii, au simțit diferența dintre aerul expirat în oraș și aerul curat din pădure. Atunci când copilul admiră frumusețea unui colț de pădure, unde florile se întrec în a-și etala culorile, unde gândăceii mișună prin ierburi și fluturii dansează pe trilurile zglobii ale păsărilor ce concentrează pe crengile copacilor, fără discuție că devine prietenul fidel al naturii al naturii și protectorul ei.

La vârstele mici, cel mai bun mijloc de educație ecologică este jocul cu imagini sau jocul de imitație, prin care el găsește noi că de comunicare interioară a cunoștințelor sale despre mediul înconjurător (comunică, ghicește, se distrează, descoperă, reconstituie, compară, clasifică).
Scopul nostru, al educatoarelor este de a-l face pe copil să respecte natura, orice om este prieten cu natura dacă o respectă.  În ultimii ani am desfășurat cu preșcolarii și un proiect de parteneriat împreună cu Agenția de Protecție a Mediului prin care ne-am propus să formăm o atitudine de respect al copilului față de mediu, am reușit să creștem dorința de a ocroti, respecta și proteja natura prin implicarea copiilor în activități cu caracter demonstrativ și experimental, să implicăm părinții, comunitatea locală în crearea unui mediu sănătos şi sigur pentru copii. Am avut acțiuni de colectare a materialelor reciclabile, materiale ce au fost duse la un centru de colectare, dar și activități de realizare a obiectelor și costumelor din materiale reciclabile.  Copiii au reținut că prin reciclare se poate stopa creșterea depozitelor de deșeuri care poluează excesiv, care creează o imagine dezolantă în orașe și că materialele și produsele uzate sau învechite se pot reutiliza prin crearea altora.

Prin orice tip de activitate cu caracter ecologic, fiecare cadru didactic trebuie să insufle în sufletele copiilor grija pentru păstrarea curățeniei în grădiniță, în parcuri, în grădini, păduri, pe stradă, grija pentru menținerea integrității arborilor și plantelor, preocuparea pentru plantarea de pomi, flori și îngrijirea plantelor și animalelor.

Bibliografie:
Lazăr, Viorel, Educație – Om – Natură, Ed. Genesa, Craiova, 2003.
Ciubotaru, Melania, Educația ecologică în grădiniță, Editura CD Press, 2005.

 

prof. Daniela Vasile

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/daniela.vasile

Articole asemănătoare