„Până nu demult, omul a fost considerat o ființă rațională, iar emoțiile nu trebuiau exprimate în public, deoarece însemnau un act de imaturitate din partea acelei persoane. Prin cercetare, specialiștii au ajuns la concluzia că, de fapt, omul este o ființă emoțională, și dacă aceste emoții sunt educate, beneficiile obținute în urma acestui proces sunt enorme.” (Elias et al., 2002)
Persoanele care își arătau emoțiile erau considerate persoane slabe, vulnerabile, ușor de citit, drept urmare era de dorit ca emoțiile să nu fie vizibile. Erau apreciate persoanele puternice, care puteau face față oricăror împrejurări, condiții, contexte. Latura emoțională era considerată o slăbiciune, lucru despre care nu se discuta, nu se dorea a se vorbi despre acest subiect, deoarece societatea dorea să construiască oameni „puternici”.
Sunt trei abilități importante care compun inteligența emoțională și care pot fi educate încă din copilăria timpurie – înțelegerea emoțiilor, exprimarea emoțională, autoreglarea emoțională.
Încă de la grădiniță, de la grupa mică, se pune accent pe dezvoltarea emoțională, pe recunoașterea emoțiilor. În acest sens, se desfășoară activități de dezvoltare personală, activități cuprinse în cadrul opționalelor, activități desfășurate în cadrul domeniului om și societate și în cadrul domeniului limbă și comunicare.
Inteligența emoțională trebuie dezvoltată încă de la cele mai fragede vârste. Există mai multe jocuri și exerciții pentru dezvoltarea acestei laturi.
Inteligența emoțională reprezintă:
- auto-cunoaștere, înțelegerea propriilor emoții
- auto-control, gestionarea cât mai eficientă a propriilor emoții
- empatie și conștiință socială, observarea emoțiilor altor persoane
- gestionarea cu succes a relațiilor cu ceilalți, folosindu-ne de ceea ce știm despre emoții
Prin modul în care părinții reacționează la emoțiile celor din jur și la diverse situații de viată, aceștia oferă copiilor lor modele comportamentale, mai mult sau mai puțin eficiente, pe care copiii le vor aplica la situațiile lor de viață ulterioare.
Exemple de jocuri:
– Reinventarea de către copil a finalului unei povești pe care o știe deja. Copilul va da poveștii finalul pe care el îl dorește, ceea ce îi oferă controlul asupra emoțiilor.
– Joc de potrivire – Ce simte maimuțica: Acest joc cu maimuțica îi va ajuta pe copii să identifice și să își exprime diferite emoții: fericire, supărare, furie, surprindere și frică. Copilul observă chipul maimuțicii și trebuie să găsească motive pentru care maimuțica se simte așa. De asemenea jetoanele cu imagini îi încurajează pe copii să se gândească la anumite situații și la emoțiile pe care le-au avut la acel moment.
– Joc Interactiv Emoții: Un joc care îi va ajuta pe cei mici să învețe să își exprime emoțiile și sentimentele într-o manieră interactivă. Jucătorii trebuie să găsească 4 jetoane de aceeași culoare cu emoții diferite sau 4 jetoane cu aceeași emoție în culori diferite.
– Roata emoțiilor: dintr-un carton se va confecționa o roata în care vor fi realizate 13 cadrane. Pe fiecare cadran va fi trecută una din următoarele emoții: furios, agitat, trist, nemulțumit, agresiv, supărat, fericit, frustrat, nervos, singur, tulburat, speriat și îngrijorat. Fiecare participant va avea de descris o stare și de prezentat o situație. Scopul este de a ajuta copiii să exprime ceea ce simt, precum și de a înțelege corect emoțiile.
O altă modalitate de a își exprima emoțiile, de a da frâu liber creativității și de a se simți liber este participarea la activitățile de desen, pictură, modelaj, abilități practice, activitățile muzicale. Copilul are posibilitatea de a intra în contact cu materiale diverse, de a se exprima liber, fără a fi criticat sau judecat. Imaginația copilului este liberă, de unde și satisfacția creării unui produs finit la sfârșitul activității. Prin artă copilul își exprimă liber emoțiile, deoarece redă printr-o lucrare starea lui interioară.
„Perioada optimă de învățare a abilităților emoționale, și deci de dezvoltare a inteligenței emoționale, este dată chiar de primi ani din viața copilului; astfel, perioada preșcolarității este esențială, deoarece atunci învață copiii vocabularul emoțiilor, asocierea dintre emoții și contextele de viață, exprimarea facială a emoțiilor (de pildă, învață să decodifice o frunte încruntată ca fiind semn de îngrijorare sau supărare, un zâmbet ca semn al bucuriei etc.), modalități de reacție la emoțiile celor din jur.” (Goleman, 2001)
În concluzie, este de dorit să fim blânzi cu copiii, să îi ascultăm, să ne spună ceea ce simt, să comunice cu adultul chiar și în momentele mai puțin plăcute, atunci când sunt supărați, triști, furioși. Numai prin comunicare copiii vor învăța să își conștientizeze emoțiile, să le trăiască și apoi, să depășească momentul problema.
Bibliografie
1. Anne Băcuș – Jocuri pentru copii de la o zi la șase ani, Editura Teora, 2008;
2. Daniel Goleman – Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2001;
3. M. Elias, S. Tobias, B. Friedlander – Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura Curtea Veche, București, 2002.