Jocurile specifice dezvoltării fizice a preșcolarilor contribuie la dezvoltarea coordonării motorii și a echilibrului, la îmbunătățirea rezistenței și a forței musculare, precum și la dezvoltarea abilităților de manipulare a obiectelor. Acestea pot fi desfășurate în spațiul interior al clasei sau în aer liber. Cu cât jocurile sunt mai variate, cu atât copiii vor avea mai multe oportunități de a-și dezvolta abilitățile motorii și de a se bucura de activitate fizică plăcută.
Unele exemple de jocuri și exerciții pentru dezvoltarea fizică a preșcolarilor pot include:
- Jocuri de alergare și sărituri: copiii pot fi încurajați să alerge în jurul unei piste sau să sară peste obstacole mici.
- Jocuri de echilibrare: copiii pot fi provocați să meargă pe o linie trasată pe sol fără să cadă, să meargă pe un traseu pus la pământ format din diferite obiecte pe care trebuie să le evite sau să le sari, sau să echilibreze obiecte pe cap.
- Jocuri de aruncare și prindere: copiii pot fi încurajați să arunce și să prindă mingi sau alte obiecte, precum jocuri de frisbee sau baschet.
FEREȘTE-TE SĂ NU CAZI ȊN APĂ
Temă: săritură cu deplasare înainte.
Copiii sunt împărţiţi în echipe de câte 6-8 și așezați în coloane de cȃte unul, pe echipe, înapoia unei linii de plecare. În fața fiecărei coloane se marchează în zigzag 6-8 cercuri mai mici, la distanţă de 0,50 cm, unul de altul. Cercurile reprezintă pietrele pe care urmează să sară.
La semnalul educatoarei, pornesc primii din fiecare coloană şi sar din piatră în piatră, atȃt la dus cȃt şi la întors, păzindu-se „să nu cadă în apă”.
Cȃştigă echipa cu cei mai mulţi copii care au trecut rȃul fără să cadă în apă
CULEGEM ȘI SEMǍNǍM CARTOFI
Tema: alergare combinată cu ghemuire.
Jucătorii sunt așezați în mai multe coloane de cȃte unul. Pe linia de plecare se aşază un coşuleţ sau se desenează un cerc în care se pun 4-6 cuburi sau alte obiecte mici.
La o distanţă de 2-3 paşi, se desenează 4-6 cercuri; cuiburile. La semnalul educatoarei, primul din fiecare coloană ia cȃte un cartof, fuge cu el şi-l aşază într-un cerc, se întoarce, ia alt obiect (cartof) şi îl pune în cercul (cuibul) celălalt. După ce a terminat cu semănatul, se întoarce şi îl atinge pe umăr pe următorul copil, care fuge să culeagă cartofi.
Observaţie: Se culege şi se seamănă doar cȃte un singur obiect.
Varianta l
Temă: alergare spre un punct indicat combinată cu ghemuire.
Ȋn faţa unei linii trasate pe terenul de joc, copiii stau așezați în două echipe, egale ca număr. Primul jucător din fiecare echipă primeşte doi cartofi, ţinȃndu-i unul într-o mȃnă şi altul în cealaltă. La semnalul educatoarei: „Semănăm cartofi”, copilul aleargă pe o distanţă fixată (4-5 m), aşază cartofii jos într-un cerc dinainte desenat şi se întoarce tot în pas alergător, atinge pe umăr următorul copil din echipă, care aleargă să culeagă cartofii. Se întoarce şi îi dă următorului, care pornește să-i semene. Copilul care urmează să intre în joc, trebuie să aștepte pȃnă ce este atins pe umăr sau pȃnă ce primește cartofii în mȃnă. Jocul se repetă. Cȃştigă echipa care a reuşit să semene” şi să culeagă” cartofii în timpul cel mai scurt.
SARI PESTE PȂRȂU
Temă: săritură cu avȃnt peste obstacol.
Pe sol se trasează două linii paralele la o distanţă de 0,50- 0,80 cm; ele reprezintă pȃrȃul. (Distanţa dintre linii este în funcție de vȃrsta copiilor care execută jocul.)
Dincolo de pȃrȃu” sunt aşezați copiii în (2-3) coloane de cȃte unul. La semnal încep să sară pȃrȃul cu avȃnt. Cei care nu reuşesc să sară, trec la sfȃrşitul coloanei din care fac parte şi vor mai sări odată cȃnd le vine rȃndul. Cȃştigă copilul care a sărit cel mai bine şi coloana care a terminat prima.
VULPEA ȘCHIOAPĂ
Temă: alergare combinată cu săritură.
Jocul se poate desfăşura cu un număr de 8-15 copii. Pe terenul de joc se desenează un cerc la o distanţă de 10 m faţă de jucători. În cerc (vizuină) se află vulpea, care stă la pȃndă. Ceilalți copii, iepuraşi, se apropie de vizuina vulpii și o provoacă. Ea sare să-i prindă. Poate prinde unul sau mai mulţi copii, dar are voie să alerge numai pȃnă la un semnal dinainte stabilit (fluier), cȃnd începe să sară într-un picior şi se întoarce acasă.
Copiii prinşi iau rolul vulpii şi trebuie să respecte aceleași reguli.
Copilul care pȃnă la urmă n-a fost prins este câștigătorul jocului.
Bibliografie
Silvia Dima; Elena Firea; Ileana Sima; Elena Bojin – Jocuri si exercitii pentru dezvoltarea fizica a preșcolarilor; Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1974