Educație fizică și sport: Factorii determinanți ai rezistenței

O sinteză a punctelor de vedere ale diferiților specialiști prezintă următorii factori determinanți ai rezistenței: stabilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, în sensul menţinerii unui raport constant între acestea, dar în favoarea excitaţiei, pe un timp cât mai lung; calitatea sistemelor şi funcţiilor organismului uman, mai ales pe planurile cardiovascular şi respirator; culoarea fibrelor musculare implicate în efort (cele roşii sunt lente, deci favorabile efortului de rezistenţă); resursele sinergetice ale organismului (glicogen, mai ales), calitatea metabolismului şi mecanismele hormonale de reglare; calitatea proceselor volitive (mai ales perseverenţa şi dârzenia), determinate motivaţional.

Într-o altă sinteză a diferitelor păreri, se relevă următorii factori care determină dezvoltarea rezistenţei: resursele de energie, volumul, randamentul celulei musculare, capilarizarea şi reglarea periferică, compoziţia biochimică a sângelui, capacitatea pulmonară, factorii psihici și stabilitatea proceselor nervoase fundamentale (excitația şi inhibiţia).

Pentru a se acţiona în dezvoltarea rezistenţei, este necesar să se aibă în vedere suportul morfologic (organele și sistemele) şi modalitățile de funcţionare ale lor, întrucât rezistenţa solicită funcţii circulaţia, respiraţia şi procese metabolice complexe. Astfel, rezistenţa aerobă este condiţionată de factori morfologici (tipul de fibre musculare – fibrele lente (roşii) prezintă un potenţial metabolic oxidativ crescut; cantitatea de mioglobină; numărul de mitocondrii); factori fiziologici (capilarizarea şi reglarea periferică; capacitatea cardiovasculară (V02 maxim, debit cardiac, debit sistolic) şi pulmonară; coordonarea intra şi intermusculară; factori metabolici (rezervele energetice (pentru metabolismul aerob, rezervele de baza sunt reprezentate de glicogen şi lipide); factori psihici: voinţa, motivaţia.

Rezistenţa anaerobă este determinată de: tipul fibrelor rnusculare – fibrele aloe (fazice); rezervele energetice – ATP, CP, glicogenul muscular; rezistența la acidoză, respectiv la acidul lactic acumulat intracelular şi în sânge. Unii autori precizează că, la aceşti factori, în cazul ambelor tipuri de rezistenţă, se adaugă stabilitatea proceselor nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia), în sensul menţinerii unui raport constant, în favoarea excitaţiei, un timp cât mai îndelungat.

Alți factori mentionati ar fi: tipul fibrelor musculare cuprinse în activitate, sursele de energie, activitatea enzimatică şi mecanismele hormonale şi de reglare, capacitatea cardio-vasculară, capilarizarea şi reglarea periferică, compoziţia sângelui, capacitatea pulmonară şi factorii psihici. Ulterior, Dragnea A. și colaboratorii, au jalonat altfel factorii de condiţionare ai rezistenţei, cu condiţia cunoaşterii factorilor care condiţionează manifestarea rezistenţei, deosebit de importantă pentru procesul instruirii, în condiţiile în care există mai multe tipuri de rezistenţă. În opinia acestora şi considerând criteriul surselor energetice care stau la baza manifestării ei, rezistenţa poate fi de două feluri: aerobă şi anaerobă.

Punct de vedere oarecum asemănător, în privinţa factorilor care influenţează rezistenţa o are şi Bompa T.O., în opinia căruia rezistenţa este condiţionată de: scăderea capacităţii de lucru a sistemului nervos central; puterea de voinţă; capacitatea aerobă; capacitatea anaerobă şi rezerva de viteză.

Bibliografie
1. Bompa, O.,T. (2001). Dezvoltarea calităţilor biomotrice. București: Editura Ex Ponto.
2. Cârstea, Ghe. (1993). Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: Editura Universul.
3. Dragnea, A. (1991). Teoria şi metodica dezvoltării calităţilor motrice – compendiu. București: M.T.S.
4. Dragnea, A., Teodorescu,-Mate, S. (2002). Teoria sportului. București: Editura Fest.
5. Dragnea, A. şi colaboratorii. (2006). Educaţie fizică şi sport – teorie şi didactică. București: Editura FEST.
6. Tudor, V. (1999). Capacităţile condiţionale, coordinative şi intermediare – componente ale capacităţii motrice. București: Editura R.A.I.

 

prof. Antoniu Pop

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/antoniu.pop

Articole asemănătoare