Pentru a putea să trăiască și să se dezvolte într-o societate în care rolul tehnologiei a crescut exponențial, oamenii au nevoie de competențe pentru a putea face provocărilor digitale, dar și avantajelor pe care acestea le oferă. Astfel, în 2006, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Recomandarea privind competențele -cheie pentru învățarea pe parcursul întregii vieți (2006/962/EC). Aceste opt competențe-cheie, printre care se numără și competența digitală, constituie achiziții ale învățării care permit adaptarea rapidă si flxibilă la viața socio-profesională.
Competența digitală, așadar, reprezintă un „sistem integrat și dinamic de cunoștințe, abilități, deprinderi, atitudini și valori dobândite prin învățare si care poate fi mobilizat de individ pentru a soluționa diverse probleme care apar în procesul obținerii, păstrării, prelucrării și diseminării informației prin intermediul TIC”. (Albulescu, 2021, p.47)
Studiile în psihologie dezvăluie faptul că generațiile actuale, susținute de tehnologie care oferă rapid accesul la informații și la activități multiple, își dezvoltă mai repede și într-o mai mare măsura deprinderi noi cognitive: clasificare, abstractizare, recunoașterea de modele, transfer de cunoștințe etc. Totodată, termenul „nativ digital”, introdus în 2001 de către autorul american Marc Prensky cu referire la tinerii care cresc înconjurați de tehnologia digitală, nu încorporează automat și deținerea de către educabili a competențelor digitale pentru a utiliza tehnologia în siguranţă şi eficient, iar aptitudinile acestora dobândite în mod informal pot fi incomplete.
Dezvoltarea competențelor digitale ale elevilor a devenit mai importantă ca niciodată pentru activitatea de pe piaţa muncii şi pentru incluziunea socială. Dincolo de abilitățile de bază de operare cu calculatorul, elevii ar trebui învățați să gandeasca și la utilitatea și utilizarea tehnologiei. Aceștia ar trebui să fie familiarizați încă din școală cu instrumente specifice fiecărui domeniu de cunoaștere și de acțiune (hărți digitale, platforme online, laboratoare virtuale etc), dezvoltându-și nivele superioare de competențe digitale cum ar fi:
- analiza și sinteza informațiilor din surse diverse;
- evaluarea informațiilor și surselor prin analiza critică și comparație;
- crearea de noi produse și prezentarea lor creativă cu ajutorul diferitelor instrumente digitale (Pânișoară, Manolescu, 2019, vol 1, p. 603)
Competența digitală pentru profesori vine să sprijine și sa eficientizeze activitățile de predare-învățare, dar și dezvoltarea sa profesională și rezolvarea sarcinilor administrative zilnice de la clasă. A avea competențe digitale și capacitatea să folosești tehnologia critic, responsabil și în condiții de siguranță este important pentru profesori care acționează ca modele pentru elevii lor. Aceste competențe se ramifică atât în activitatea la clasă, cât și în comunicarea cu elevii, părinții și colegii și în crearea și schimbul de resurse și conținut.
Cadrele didactice au nevoie de experiență, dar și de expertiză inclusiv în utilizarea conținutului digital si al instrumentelor online astfel încât să poată să adapteze conținuturile și activitățile din curriculum, competențele sale digitale trebuind să includă (ibidem, p. 608):
- capacitatea de a hotărî de ce, când, cum, unde și care instrumente TIC ar trebui utilizate pentru atingerea obictivelor lecției și pentru stimularea învățării elevilor;
- selectarea metodelor de lucru și a instrumentelor digitale cele mai potrivite unui anumit conținut sau context de învățare;
- capacitatea de a evalua și de a selecta diverse softuri în funcție de nevoile clasei;
- abilitatea de a oferi suport elevilor în prelucrarea informației pe suport digital;
- utilizarea diverselor instrumente de comunicare cu elevi, părinți, colegi;
- capacitatea de a crea sau a îmbunătăți permanent resursele digitale.
În aceasta constă competența pedagogică digitală de care vorbește literatura de specialitate. Pentru ca profesorii să înțeleagă mai bine ce înseamnă să fii competent digital, în 2017 a fost elaborat de CE Cadrul European al competenței digitale pentru educatori: DigCompEdu care stabilește șase direcții de manifestare a competențelor digitale la profesori cu referire la (1) utilizarea responsabilă, eficientă și creativă a resurselor digitale pentru învățare, (2) folosirea acestor resurse pentru comunicarea la toate nivelele, (3) gestionarea instrumentelor digitale în predare-învățare, (4) strategii de evaluare, (5) strategii centrate pe elev, (6) facilitatea dezvoltării competentei digitale la elevi.
Concluzionând, într-o perioadă relativ scurtă, rolul și responsabilitățile profesorului au suferit schimbări majore. Pe de altă parte, adaptarea la cerințele tehnologice la nivelul școlilor a fost mai lentă, fapt care a explicat de multe ori tendințele profesorilor de a fi reticenți la schimbarea strategiilor didactice și de a utiliza tehnologia doar pentru a pregăti materialele didactice, nu pentru a lucra cu elevii la clasă, utilizând foarte puțin sau chiar deloc manualele digitale, softurile, simulările sau jocurile didactice digitale.
Totuși, studiile recente au arătat că aceste competențe digitale oferă profesorilor posibilitatea:
- de a accesa, distribui, crea, a modifica și a refolosi resursele digitale;
- de a utiliza conținutul multimedia pentru a susține învățarea-predarea-evaluarea;
- de a adapta stilurile de învățare ale elevilor prin utilizarea instrumentelor digitale variate;
- de a comunica și de a stabili relațiieficiente cu elevii;
- de a crește motivația elevilor pentru învățare. (Albulescu, Catalano, 2021, p. 60)
Bibliografie
1. Apostolache, Roxana, 2022, Competenţa pedagogică digitală, Editura Polirom, Iași;
2. Istrate, Olimpius; Velea, Simona, Ceobanu, Ciprian, 2025, Pedagogie digitală, Editura Polirom, Iași;
3. Pânișoară, Ion-Ovidiu; Manolescu, Marin (coordonatori), 2019, Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Editura Polirom, Iași;
4. Albulescu, Ion; Catalano, Horațiu, 2021, E-Didactica. Procesul de instruire în mediul on-line, Editura Didactica Publishing House, București