Despre învățarea drepturilor copilului la preșcolari

Este bine cunoscut faptul că drepturile omului au fost consemnate pentru prima dată într-un document oficial, în secolul al XVIII-lea, în timpul revoluției franceze, când a apărut Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului (1789). Drepturile omului consemnate în această Declarație se regăsesc, la distanță de aproape două secole, în Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), apărută la inițiativa O.N.U. după terminarea celui de-al doilea război mondial.

În documentele amintite se regăsesc drepturi fundamentale și garantate care privesc aspecte civile, politice, economice, procedurale și sociale. Pornind de la aceste drepturi ale omului, au fost elaborate drepturi ale copilului înscrise mai întâi în Declarația Drepturilor Copilului (1959), iar mai apoi în Convenția asupra Drepturilor Copilului (1989).

Drepturile copilului enunțate în documentele de mai sus privesc aspecte diverse cum ar fi: stabilirea și păstrarea identității; apartenența la o familie; primirea unei educații; asigurarea sănătății și a serviciilor medicale; protecția împotriva exploatării sau a folosirii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope; asistența socială și asigurările sociale; îngrijirea specială pentru copiii cu handicap; protejarea imaginii publice și a vieții intime, private și familiale; libertatea de exprimare; libertatea de gândire, de conștiință și religie; libertatea de asociere; respectarea personalității și individualității; protecția împotriva oricăror forme de violență, neglijență, abuz sau rele tratamente.

Nu este suficient ca aceste drepturi să fie cunoscute doar de către adulți. Și copiii trebuie să fie familiarizați cu drepturile pe care le au și să se bucure de ele zi de zi. Nu este o vârstă anume de la care să putem spune că este potrivit pentru copii să înceapă să își cunoască drepturile. Adaptat nivelului de înțelegere și vârstei, drepturile copilului pot fi introduse în disciplinele de studiu, în lecții și/ sau activități încă din anii preșcolarității și până la terminarea liceului.

În ceea ce îi privește pe preșcolari, este recomandată realizarea activităților în cadrul cărora aceștia se pot familiariza cu noțiunea de drepturi ale copilului și cu cele mai importante drepturi și libertăți pe care le au – dreptul la viață, identitate, familie, asistență medicală, educație. Activitățile de învățare a drepturilor copilului organizate de educatori trebuie adaptate pentru a putea fi lesne înțelese, fiind prezentate sub formă de joc, poveste sau altă metodă atractivă pentru cei mici.

Învățarea drepturilor copilului trebuie să vină în paralel cu învățarea responsabilităților aferente acestor drepturi. Chiar dacă se află la grădiniță, iar vârsta lor nu depășește șase ani, preșcolarii trebuie să învețe că într-o societate oamenii nu au numai drepturi, ci și responsabilități. Asimilarea și conștientizarea drepturilor, libertăților, dar și a responsabilităților pe care le au îi pregătește pe copii pentru viitor, pentru când vor fi adulți, pentru momentul în care vor fi cei care iau decizii în calitatea lor de membri ai societății căreia îi aparțin.

BIBLIOGRAFIE
ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_Universal%C4%83_a_Drepturilor_Omului
ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_copilului

 

prof. Horia-Margarint Archip

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/horia.archip

Articole asemănătoare