Cu ajutorul desenului, al jocului și al vorbirii, copiii se exprimă. Cercetătorii, psihologi și pedagogi, au făcut diverse studii pentru interpretarea desenelor copiilor, pe care le putem consulta pentru a descoperi o metodă complementară de estimare a universului cognitiv și afectiv, așteptărilor, dorințelor copiilor. Încă din primele zile de grădiniță, cadru didactic fiind, am nevoie să descopăr, cu rapiditate, cât mai mult din personalitatea fiecărui copil. Acest lucru mă ajută să îmi calibrez metodele de abordare, în funcție de nevoile fiecăruia.
Am învățat că, analizând desenele copiilor, pot afla informații despre dezvoltarea socială, emoțională, fizică și intelectuală a fiecărui copil. Cu ajutorul desenului, preșcolarii transmit speranțele lor, punctele de vedere și interpretările experiențelor lor, temerile cele mai profunde, pe care în cuvinte nu le pot exprima sau de care nici măcar nu sunt conștienți.
Desenul poate să fie un instrument de comunicare. Unii copii care nu se pot exprima suficient prin vorbire se exprimă cu ajutorul desenului. Unii copii nu desenează, iar acest lucru poate să reflecte o traumă.
Atunci când observăm progres în modul în care un copil desenează, acest lucru ne arată că există o creștere și o dezvoltare semnificativă a preșcolarului.
Atunci când încep să deseneze, preșcolarii nu aleg materialele la întâmplare. Dacă pot alege ei vor alege o anume hârtie, sau anume instrumente de colorat, creioane, carioci, cretă. Aceste alegeri ne dezvăluie câte ceva din personalitatea sau starea de spirit a fiecăruia. Astfel, o coală mai mare ne arată că preșcolarul dorește să ocupe un spațiu mai mare în viața celor din jur și vrea să se evidențieze. O coală mai mică arată că el are o bună concentrare.
Un creion mai gros arată o fire bine determinată, un creion mai subțire arată o personalitate cu probleme în afirmare și în exprimare. Obiecte mari, imens desenate pot indica agresivitate și hiperactivitate. Desenele cu personaje foarte mici arată depresie, teamă, rușine.
Când un copil desenează un personaj cu un cap mic, iar după o vreme începe să deseneze personajul cu un cap foarte mare arată că, preșcolarului i-a crescut stima de sine, încrederea în forțele proprii.
Cei care desenează gura mare cu dinți mari sunt cei care vorbesc mult și sunt agresivi, la fel și pentru nas. Ochii mici desenați, indică dorința de a nu se amesteca cu ceilalți. Un gât lung arată dificultăți în atingerea dorințelor sale și satisfacerea lor. Copiii cu probleme elimină complet gâtul.
Mâinile ridicate simbolizează dorința de a-i ajuta pe alții sau de a se conecta cu ei. Unii copii cu CES nu desenează mâinile.
Desenul apăsat nervos arată un copil anxios. Liniile subțiri indică rușine.
Trebuie totuși să privim cu precauție această manieră de interpretare – ne poate da indicii, însă pentru concluzii ferme avem nevoie de sfatul unui specialist și de concursul mai multor metode.
După Grünwald-Koch, pentru a putea analiza desenul, împarți imaginar, foaia în patru părți. Partea de jos este legată de viața de zi cu zi şi exprimă, concretul, activitățile. Partea de sus, visele. Părţile din stânga şi din dreapta vorbesc depre el şi ceilalţi, despre comunicare, despre relaţii. Partea stângă – trecutul, ezitările şi relaţia sa cu mama. Partea dreaptă – viitor şi necunoscut, și relaţia cu tatăl, modul în care se raportează copilul la autoritate.
Astfel, au apărut mai multe teste care au la bază desenul: testul casa, testul arborelui, testul persoanei (familiei) (HTP: house-tree-person).
La 3-4 ani, desenul presupune un număr mic de elemente, neorganizate într-un ansamblu şi se face cu una, două culori. Spre 5-6 ani, creşte numărul elementelor, apar detaliile, începe să fie sugerată mişcarea. Cel mai des întâlnite sunt următoarele elemente: omul, casa, cerul, soarele, plantele, animalele ele sunt şi simboluri de securitate paternă şi maternă. Sunt utilizate mai multe culori.
Interpretăm culorile alese, formele și detaliile. Alegerea culorii pare a fi semnificativă:
- albastru este popular pentru copii care au o latura grijulie și se bucură de companie;
- negru și violet sugerează dominarea și pot fi utilizate de un copil care este relativ pretențios;
- roșu este culoarea excitării;
- galbenul demonstrează inteligența;
- roz arată o nevoie de iubire și de apreciere și este preferat de fete;
- verdele este culoarea celor cărora le place să fie diferiți.
Vom utiliza desenul pentru a ajuta copilul să-și exprime sentimente puternice.
La finalul lucrării, așezăm la vedere desenul. Astfel, copilul o să știe că munca sa este apreciată.