Întâlnesc tot mai des în rândul elevilor mei întrebări precum de ce ar trebui să mai citească, de ce este necesar să petreacă timp răsfoind cărți, ce au de câștigat dacă vor citi. Gândind la toate aceste întrebări, mi-am dat seama de un lucru: elevii nu caută un pretext să nu mai citească, ci caută o explicație logică de ce ar trebui să citească. Așa cum la începutul anului școlar stabilim un set de norme ale clasei, explicând de ce este indicat să le respecte, așa ar trebui să purtăm discuții cu elevii și despre importanța lecturării poveștilor, fără să mai punem accent pe eventualele alternative.
Poate că este mai interesantă vizionarea unui film pentru că este o activitate realizată într-un timp mai scurt, sau poate pentru că poate fi derulat în momentele „de umplutură”, însă accentul trebuie pus pe faptul că o carte ne pune să ne imaginăm cum ar trebui să arate un personaj, ne trimit într-o călătorie imaginară, astfel evadând din viața cotidiană, ne creăm o stare de bine.
Alte motive pentru care ar trebui să citim ar fi:
- Cititul ne ajută să „vizităm” orice țară, chiar dacă nu avem nici un ban;
- Practicând cititul, ajungem să citim mai repede, exersarea acestuia fiind ca mersul pe bicicletă;
- Cititul dezvoltă creativitatea; contactul cu alte lumi, culturi, timpuri fiind un exercițiu continuu de creativitate și imaginație;
- Cititul este relaxant, reducând stresul;
- Întărește legăturile dintre părinți și copii și dintre copii și prietenii lor, oferindu-le noi subiecte de discuție.
Cartea este precum un puzzle alcătuit din piese mai mici sau mai mari, după cum cărțile au mai multe sau mai puține pagini, prin îmbinarea cărora îi poți descoperi întreaga frumusețe și profunzime. Cartea este un izvor nesecat de cultură, formând cititorilor gustul pentru literatură, care se dezvoltă odată cu lecturarea regulată.
Poate fi un om omniprezent sau a toate știutor? Greu de crezut! Dar stă în puterea lui să învețe mereu, să încerce să folosească toate cunoștințele dobândite de înaintașii săi pentru a progresa. Fiecare carte devine astfel o treaptă pe scara cunoașterii. Cu fiecare carte, întâlnești oameni deosebiți, cu fiecare carte, lumea întreagă ți se dezvăluie, cu fiecare carte, orizonturi noi te cheamă.
De mii de ani, oamenii au gândit, au scris și au lăsat urmașilor învățătura dobândită în timp, fie că vorbim de desenele rupestre, de papirusuri sau de hârtie strânsă în biblioteci a căror faimă a traversat timpul. Ei au considerat necesar și important ca aceste cunoștințe să nu se piardă.
Cândva, învățătura, scrisul și cititul erau rezervate doar celor bogați, astăzi, deși teoretic este la îndemâna tuturor, din ce în ce mai puțini aleg să citească. Când intri în casa unei persoane înstărite, care este primul lucru care ne sare în ochi? Biblioteca. Cu cât persoanele sunt mai înstărite, cu atât există posibilitatea ca bibliotecile să fie mai dotate. Indiferent dacă este tipărită sau în format electronic, cartea trebuie să ne însoțească permanent. Îndemnul atât de viu din testamentul lui Tudor Arghezi este poate, ilustrarea cea mai bună a ceea ce ar trebui să fie aplecarea spre citit: „ Prin râpi și gropi adânci/ Suite de bătrânii mei pe brânci/ Și care tânăr să le urci te așteaptă/ Cartea mea-i, fiule, o treaptă./ Așaz-o cu credință căpătâi/ Ea e hrisovul vostru cel dintâi.”
Revenind la întrebarea „De ce ar trebui să mai citim?”, aș putea preciza faptul că mai înainte de toate, cititul este un mijloc de relaxare. Nimic nu poate fi mai plăcut decât să te lași cuprins de o altă realitate și să uiți de griji, pentru că atunci când citim găsim echilibrul dintre lumea noastră interioară și cea din jur. De cele mai multe ori cărțile ne sunt recomandate de prieteni sau de colegi. Pot spune din proprie experiență că e plăcut și interesant să discuți cu cineva o carte pe care ați citit-o amândoi pentru că fiecare găsește altceva, judecă personajele altfel, sau pentru fiecare sfârșitul unei cărți semnifică altceva.
Cărțile ne poartă spre alte lumi și prin intermediul lor putem călători în timp. Putem trece de la o epocă la alta, să înțelegem și să cunoaștem o societate prin intermediul personajelor care prind viață într-o carte. Tot prin cărți, putem călători în jurul lumii și astfel, descoperim noi culturi, noi obiceiuri sau noi povești de viață. Multe filme pe care le-am vizionat sunt inspirate din cărți și, de fiecare dată, cartea bate filmul. Cărțile îmi permit să îmi creez propriul scenariu și să dau contur personajelor. Spre deosebire de filme, cărțile îmi permit să trăiesc povestea așa cum vreau eu. Nu mai spun că, citind o carte, voi putea reveni asupra unor momente, fără să aștept să se „încarce pagina”. Citind o carte, nu voi fi niciodată întreruptă de publicitate.
Aș putea enumera și alte motive pentru care ar trebui să mai citim, pentru că fiecare carte este o poartă spre cunoaștere și cu fiecare carte găsim tot mai multe motive. S-a spus despre cărți că ar fi înrudite cu filmele şi că sunt, în felul lor, mai adevărate decât aceasta, dat fiind că o carte este constrânsă să se mărginească la ce s-a întâmplat, în timp ce un film bine ticluit istoriseşte ce ar trebui să se întâmple. S-a spus despre unele dintre ele că ne oferă un spaţiu de simulare, ca cel în care se antrenează astronauţii, în care să ne putem exersa liber capacitatea de a ne trăi propriile existenţe, că ne fac mai înţelegători şi mai toleranţi faţă de ceilalţi. S-a spus cam totul pe tema asta şi încă pare a fi insuficient. Știm că lectura are efecte profunde și de durată. Restul e o largă enumerare, o poveste la rândul ei.
„Găsesc televiziunea foarte educativă. De fiecare dată când cineva pornește televizorul, mă duc în camera cealaltă și citesc câte o carte.” (Grucho Marx)
Bibliografie
Stan, Liliana (2014). Pedagogia preșcolarității și școlarității mici. Iași: Editura Polirom.