Familia, ai cărei membri sunt reuniți prin drepturi și obligații comune, are ca funcție principală creșterea și educarea copiilor. Acestora, familia le asigură existența materială și climatul afectiv și moral necesar dezvoltării personalității. „Familia, ca matrice pentru adulți și copii, trebuie să aibă capacitatea de suport (emoțional și financiar), să asigure securitatea membrilor, să îi poată încuraja în inițiativele lor sau în situații limită.” (C. Ciofu, 1998, pag. 105)
Copilul are nu numai nevoia, ci și dreptul la dragoste și ocrotire, la disciplinare și obținerea treptată a independenței, la relații care să îi garanteze siguranța și dezvoltarea fizică, psihică și morală, la dezvoltarea personalității, la înțelegere și toleranță. Indiferent de vârstă, este foarte important ca părinții să-i ofere copilului modele pozitive, demne de urmat. E necesar ca ei să cunoască și să direcționeze domeniul de interese al copilului, să-i supravegheze activitățile, să îl îndrume în ceea ce face.
Parteneriatul școală-familie constă în integrarea deplină a școlii în comunitate. Între familie și școală se încheie un contract educațional, ca un sistem de obligații reciproce în cooperarea părinților cu cadrele didactice, implicarea părinților în activitățile școlare și extrașcolare etc. Una din însușirile caracteristice psihologiei părinților este năzuința de a-și vedea copiii mari, bine instruiți și bine formați pentru viață. Înțelegând rolul pe care îl joacă părinții în viața socială, dar și în viața de familie, finalitățile educaționale vor dobândi un grad mai mare de conștientizare.
Obiectivele educaționale realizabile în familie pentru etapa școlarității sunt:
1. asumarea de către părinți a rolului de colaborator activ al școlii;
2. cunoașterea cerințelor specifice ale școlii;
3. controlul îndeplinirii sarcinilor școlare;
4. controlul respectării programului zilnic;
5. crearea condițiilor necesare dezvoltării aptitudinilor artistice și sportive;
6. consolidarea deprinderilor moral-civice, a conduitei civilizate.
Aceste obiective pot fi realizate prin activități de tipul: ședințele cu părinții, consultații individuale, stabilirea disciplinelor din curriculumul la decizia școlii, activități extrașcolare, etc.
Orice activitate am desfășura împreună cu părinții și oricum ar fi denumită această activitate, scopul este atins, iar din colaborarea școală-familie-comunitate, cel care are de câștigat este, în primul rând, copilul.
Bibliografie
1. Bunescu, Gheorghe și alții, Educația părinților. Strategii în programe, București, EDP, 1997
2. Golu, M, Dinamica personalității, București, Editura Geneza, 1993
3. Nicola, I, Tratat de Pedagogie Școlară, București, Editura Aramis, 2004