Situaṭie problemǎ: dificultăţi legate de integrarea în colectivitate,violenṭă verbală, randament şcolar redus, cauzate de lipsa afecṭiunii părinṭilor biologici și a unui cămin unde să se simtă ȋn siguranṭă.
I.Părțile implicate : Eleva– Şcoală – Părinţi adoptivi
II.Cauze
1. Identificarea si descrierea problemei.
Tabloul familiei: P.R. este o adolescentă de 15 ani, provine dintr-o familie adoptivă, ȋn care a intrat destul de tarziu, la vârsta de 10 ani. Copilul este afectat de primii ani ai copilăriei, petrecuṭi fie ȋn centre de plasament, fie ȋn grija unei mătuși care nu ȋși doreste această responsabilitate. Părinṭii biologici au fost decăzuṭi din drepturi ȋn urma unei hotărâri judecătorești, mama ulterior a decedat, tatăl ȋnsă ȋncă o mai caută uneori, tulburând-o cu tot felul de propuneri de ordin material, care o atrag și o fac să ȋi desconsidere pe părinṭii adoptivi, care nu ȋi pot asigura tot ceea ce și-ar dori. Părinṭii adoptivi sunt persoane ȋn vârstă, pensionare, cu venituri modeste, ȋnsă foarte implicate ȋn creșterea și educaṭia copilului.
III.Manifestare
Tabloul copilului.
Eleva P.R. a venit la noi ȋn şcoală în clasa a IX-a. La începutul anului școlar nu am aflat despre situaṭia ei familială, părinṭii adoptivi prezentându-se ca fiind bunicii elevei.Aceasta era destul de impulsivă, hiperactivă, cu dorinṭa de a fi ȋn centrul atenṭiei. Se manifesta ca fiind foarte nerăbdătoare, întâmpina dificultăţi în a aştepta, iar uneori avea acţiuni bruşte şi fără premeditare. Manifestă ȋn același timp o violenṭă ȋn vocabular, adesea jignindu-i pe cei din jur, inclusiv pe părinṭi.
De cele mai multe ori răspunde înainte ca întrebarea să-i fie adresată, întrerupe şi îi deranjează pe colegi provocând probleme în clasă sau în grupul de copii în timpul pauzelor. Din cauza dorinṭei de a fi ȋn atenṭia grupului se apucă de fumat pentru a avea motiv să stea ȋn fiecare pauză ȋn cercul de elevi din curtea școlii. Este observată ȋn apropierea unei „găști” de cartier, din care făceau parte și persoane adulte, aflate sub observaṭia poliṭiei locale. Toate acestea au dus la apariṭia unor noi conflicte cu părinṭii care cu greu fac faṭă cheltuielilor, acum mărite de cheltuielile cu noul viciu- fumatul.
În ceea ce priveşte sarcinile şcolare, acestea eleva P.R. le ȋndeplinește parṭial, plictisindu-se repede. Problemele apar în general în activităţile impuse de alţii, comparativ cu cele pe care le alege singură. Ea oscilează frecvent între activităţi, pierzându-şi repede interesul faţă de activitatea în desfăşurare şi dedicându-se alteia. Face deseori greşeli din neatenţie, deși este evidentă inteligenṭa cu care este dotată. Munca acesteia este dezordonată şi superficială. Din cauza manifestǎrilor ei de a ieși in evidenṭă , colegii ȋncep să o evite şi frecventează din ce ȋn ce mai mult anturajul nepotrivit din cartierul unde este școala, unde se simte apreciată.
IV. Soluții
2. Stabilirea echipei care participă la soluţionarea problemei
-Profesorul diriginte
-Profesorii clasei
-Psihologul şcolar
– Pǎrinṭii adoptivi
3. Stabilirea obiectivelor
A. Obiective pe termen lung:
-Îmbunătăţirea capacităţii de concentrare;
– Îmbunătăţirea productivităţii şi a performanţelor şcolare;
– Îmbunătăţirea relaţiilor sociale, acceptarea ei de către colegii de clasă;
– Îmbunătăţirea interacţiunii profesori-elev;
– ȋndepărtarea elevei de anturajul nepotrivit și atragerea acesteia către studiu.
B. Obiective pe termen scurt:
– Să îşi menţină atenţia concentrată pentru mai mult timp;
– Să poată rezolva sarcinile date de profesori, finalizându-le;
– Să ia parte la activităţile de învăţare în grup;
– Să participe la discuţii în mici grupuri informale;
– Să scadă numărul comportamentelor impulsive la şcoală şi în familie.
4. Stabilirea locului de desfăşurare
– Sala de clasă , cabinetul psihologului şcolar
V. Monitorizare
Alegerea modalităților specifice:
Metode:
-Observaţia copilului, analiza cazului,discuṭii permanente, jocul de rol.
Plan de intervenţie personalizat
Programul de intervenţie personalizat are la bază metode şi strategii centrate pe copil, în funcţie de particulǎrităţile lui, pentru a crea un mediu care să favorizeze şi să sprijine învăţarea, dar şi centrate pe familie, prin intermediul acestor demersuri dorindu-se modificarea acelor condiţii familiale care menţin simptomatologia copilului.
Terapia cognitiv-comportamentală
În intervenţia noastră am avut ca scop diminuarea tulburărilor de comportament ale copilului prin demersuri care includ asistenṭa psihologicǎ pentru ȋntreaga familie, care nu comunica constructiv, pǎrinṭii adoptivi , fiind vârstnici, neputând a se adapta necesităṭilor unui copil cu reale probleme emoṭionale.
Obiectivul central al trainingului de auto-educare este îmbunătăţirea capacităţilor de autoreglare şi a strategiilor reflexive de rezolvare de probleme. Terapia trebuie să ajute copilul să îşi menţină atenţia concentrată, să îşi controleze mai bine impulsurile şi să elaboreze planuri de acţiune, pentru a rezolva mai bine sarcinile.
Tehnicile de management al comportamentului sunt centrate pe respectarea anumitor reguli şi pe oferirea de aprecieri. Astfel, eleva a fost numită responsabilă pentru rândul de bănci pe care stătea, având responsabilitatea de a observa curăṭenia și de a verifica temele colegilor la anumite discipline, de comun acord cu profesorii respectivi. Aceasta astfel a simṭit că este utilă și că are un rol ȋn grupul acesta.
Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare
Eleva a fost implicată din ce ȋn ce mai mult ȋn acṭiuni de voluntariat cu copii defavorizaṭi, cu handicapuri de diferite tipuri , tocmai pentru a se simṭi utilă și responsabilă. Aceasta a descoperit că are lucruri comune cu aceștia și că ȋi poate ajuta , așa cum și pe ea au ajutat-o alṭi voluntari când era ȋn Centrul de plasament.
Consilierea familiei (Programul părinte-copil)
Scopul programului părinte-copil este acela de a induce modificări în interacţiunile părinte-copil, acestea constituind o premisă a reducerii problemelor comportamentale ale copilului în familie.
Punctele centrale ale programului sunt modul în care caracteristicile copilului, cele ale părinţilor şi problemele familiale influenţează:
- comportamentul copilului;
- percepţia comportamentului copilului de către părinţi;
- reacţiile părinţilor la comportamentul copilului.
Părinṭii adoptivi au fost implicaṭi ȋn ore de consiliere psihologică săptămânale pentru a facilita ȋnṭelegerea adolescenṭilor ȋmpreună cu eleva, dar și separat.
Realizarea evaluărilor
Pentru cunoaşterea obiectivă a profilului psihologic al copilului şi mai ales pentru adoptarea unor măsuri pedagogice adecvate particularităţilor individuale s-au folosit un set de teste psihologice care au permis identificarea unor particularităţi ale dezvoltării.
VI. Concluzii:
Programul de intervenţie personalizat presupune colaborarea în echipă, formatǎ din profesorul diriginte, psihologul şcolar, profesorii clasei, familie, toţi cei implicaţi în activitatea desfăşurată de P.R. zilnic, pentru a ajuta la integrarea acesteia în comunitate.
În urma intervenţiei educative am reuşit să realizăm un progres favorabil prin ameliorarea tulburărilor emoṭionale și afective. Activitatea noastră în şcoală s-a axat pe urmărirea evoluţiei adolescentei pe parcursul celor trei ani şi pe crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activităţile necesare, urmărind totodată dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Acest fapt l-am realizat prin aplicarea unor metode şi procedee eficiente pentru integrarea copilului în colectivul clasei, relaţionarea sa cu ceilalţi copii şi cu adulţii, formarea deprinderilor comportamentale și socio-afective.
În prezent, eleva este ȋn clasa a XII-a, stabilă emoṭional, a fost acceptată ȋn colectivul clasei și relaṭia cu părinṭii adoptivi este bună. Schimbarea comportamentului pot spune că a fost de-a dreptul spectaculoasă, considerând-o o reușită a ȋntregului colectiv de cadre didactice, dar și a părinṭilor adoptivi care au susṭinut permanent o colaborare strânsă cu școala. Simṭindu-se bine ȋn cadrul unei școli Montessori, ȋși dorește să continue colaborarea cu aceasta ca voluntar, iar ulterior, după terminarea studiilor de psihologie pe care dorește să le facă, dorește să fie profesor-psiholog.
Bibliografie:
Bocoş, Muşata, “Teoria cercetǎrii pedagogice”, Casa Cǎrṭii de ştiinṭǎ, Cluj-Napoca, 2007
Pǎcurari, O., “Învǎṭarea activǎ”, Ghid pentru formatori,, MEC-CNPP, 2001