Imaginația socială reprezintă un element ce are rolul de a media interacțiunea socială și comunicarea socială. Prin această capacitate putem să anticipăm comportamentul altora, să înțelegem idei abstracte sau să ne imaginăm diverse situații de rutină zilnică.
În cazul copiilor cu TSA totul este diferit, deoarece acestora le este dificil să înțeleagă și să interpreteze emoțiile, gândurile, sentimentele și acțiunile celorlalți.
Ei nu pot să anticipeze ce se va întâmpla sau ce s-ar putea întâmpla într-o anumită succesiune de evenimente sau acțiuni, nu pot să distingă între ceea ce este real și ceea ce este pură ficțiune, înțelegând cu greu noțiunea de pericol. Rareori participă la jocuri și activități imaginative, manifestând o preferință pentru rutină, chiar și atunci când este vorba despre jocuri sau activități distractive. Au o gamă limitată de activități imaginative, ce sunt efectuate într-un mod repetitiv, rigid. Atunci când rutinele lor sunt schimbate, aceștia devin anxioși, având nevoie de un orar stabilit, care să le permită să observe și să anticipeze ce urmează pe parcursul acelei zile.
Există foarte multe situații în care copiii cu TSA reacționează la o serie de evenimente exterioare ce le provoacă o stare de anxietate. Unii dintre aceștia, manifestă semne de anxietate încă din primii ani de viață, deoarece se nasc cu un sistem nervos sensibil și ulterior devin agitați sau se interiorizează ușor. În anumite situații putem vorbi și de un precedent în familie, de părinți sau bunici care au suferit adesea de stări de anxietate. Copiii aceștia sunt, de obicei, mai nervoși sau mai irascibili, au atacuri de panică, temându-se de orice. Uneori aceste temeri sunt reale, însă de cele mai multe ori temerile lor sunt imaginare. Întrucât somnul constituie o problemă, copiii cu anxietate sunt deseori obosiți și se plâng că nu se pot concentra. Unele dintre aceste temeri pot fi exprimate, exteriorizate de către acești copii prin intermediul terapiei bazate pe joc. Schimbarea modului de gândire al acestora asupra unor probleme reprezintă o strategie importantă de a diminua anxietatea.
Problemele, carențele de comunicare pe care le au copiii cu TSA se răsfrâng adesea și asupra tonalității, volumului sau a intensității vocii. Aceștia pot avea o voce monotonă sau cu modulații nefirești. Unii vorbesc prea rar, alții prea repede, fluctuațiile vocii atrăgând atenția. În anumite situații, trebuie să li se adreseze întrebări simple, formate din puțini termeni, deoarece o întrebare prea lungă poate fi greu de decodat de aceștia. În acest context, trebuie alese cuvinte uzuale, căci astfel le este facilitată înțelegerea mesajului transmis.
Dificultățile în ceea ce privește decodarea facială și deficitul social au fost explicate și prin felul în care copiii cu TSA privesc chipurile celorlalți, punându-se accentul pe absența contactului vizual constant. Acești copii aleg să privească spre alte trăsături fizice – spre exemplu, regiunea gurii – întrucât sunt mai stimulative pentru ei.
Pe de altă parte, au fost constatate și anumite avantaje în ceea ce privește interacțiunea socială. Copiii cu TSA au o puternică tendință de a lua în serios regulile sociale, ei fiind adesea imparțiali, nejudecându-i pe alții, dând dovadă de loialitate față de prietenii lor. Acești copii au un simț profund al egalității și al dreptății sociale. Ei manifestă atracție puternică față de cunoaștere și cercetare, precum și capacitatea de a-și atinge obiectivele în domeniile pe care le agreează.
Copiii cu TSA nu detectează întotdeauna semnalele sociale, au dificultăți în ceea ce privește înțelegerea gesturilor, descifrează cu greu expresiile faciale sau tonul vocii. De regulă, comunicarea interumană este influențată în mare măsură de elementele nonverbale, de gesturi, mimică, posturi, acestea sprijinind procesul de integrare în mediu și societate. Emoțiile au o importantă funcție în domeniul comunicării, ele oferind informații despre statusul mental și emoțional al interlocutorului. Acești copii au o anumită dificultate atunci când inițiază o conversație, sunt incapabili să folosească anumite cuvinte sau expresii complexe și nu înțeleg glumele, metaforele sau sarcasmul celor din jur. Ca atare, interacțiunea socială are de suferit, întrucât acești copii sunt incapabili să înțeleagă regulile sociale nescrise. Uneori, ei se comportă în moduri care pot părea nepotrivite. Întrucât copiii cu TSA nu reușesc să gestioneze adecvat emoțiile, ei acționează impulsiv la stimulii din mediu, iar comportamentele lor inadecvate sunt interpretate ca fiind intenționate și deviante. Aceste dificultăți de împărtășire a trăirilor, emoțiilor, înțelegerea deficitară a mesajelor emoționale complică și mai mult abilitatea de autoreglare în condiții de stres. Crizele de tantrum, stereotipiile, agitația psihomotorie afectează funcționarea acestora în majoritatea domeniilor de activitate. Empatia diminuată explică, de asemenea, dificultățile de relaționare ale acestor copii. Din nefericire, există o anumită tendință de a exclude acești copii din cercurile și activitățile sociale, în ciuda eforturilor pe care le fac pentru a fi agreați de cei din jur.
Copiii populari sau copiii prosociali au un nivel înalt de competență socială și se descurcă bine și în mediul școlari. Aceștia sunt simpatizați de ceilalți copii, interacționând cu ceilalți în moduri cooperante. Ei sunt capabili să inițieze și să mențină interacțiunile cu alți copii. Pe de altă parte, la copiii respinși, cum sunt copiii cu TSA, se observă adesea faptul că interacțiunile socială provoacă multă anxietate. Încercările acestora de a pătrunde în grupuri noi sau de a-și face prieteni tind să fie stângace, finalizându-se de cele mai multe ori cu eșecuri. Categoria respingerii este de obicei stabilă în timp, iar acești copii respinși sunt expuși unui risc mare de a se confrunta și mai târziu cu probleme diverse. În această situație, poate fi eficientă și modelarea comportamentelor sociale dezirabile cu ajutorul consolidării. Copiii cu TSA pot fi învățați să își dezvolte treptat abilitățile de asumare a punctului altcuiva de vedere și a celor de rezolvare a problemelor sociale. Prietenii, frații – ca tovarăși de joacă sau tovarăși sociali – pot constitui o importantă sursă de valori. Abilitățile sociale dezvoltate prin intermediul interacțiunii cu părinții pot avea, de asemenea, un rol important. Părinții își asumă de obicei un rol direct în promovarea și gestionarea contactelor copiilor cu cei de vârsta lor.
Copiii cu TSA trebuie integrați în diverse contexte sociale, ei trebuie să aibă aceleași drepturi de a avea acces și de a participa la activități sociale pe care le au toți ceilalți copii: joaca, întâlnirile cu amici, concertele, practicarea sporturilor etc. Atunci când copiii cu TSA sunt expuși cu grijă la activitățile cotidiene ale celorlalți copii și sunt ajutați să ia parte la aceste activități, ei pot asimila importante abilități sociale, abilități de comunicare și de interacțiune. Această incluziune socială, dacă este autentică, are un impact pozitiv asupra sentimentului propriei valori și a stimei de sine.
Bibliografie
Barber, Christopher, Autismul și sindromul Asperger – ghid pentru asistenții medicali, Editura All, București, 2013
DeGangi, G., Kendall, A., Cum să fii un părinte eficient pentru copilul dificil, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2013
Harwood, R., Miller, S. A, Vasta, R, (2010), Psihologia copilului, Editura Polirom, Iași, 2010
Predescu, Liviu, Cu autismul la psiholog, Editura For You, Bucrești, 2011
Rad, Florina (coord.), Incursiune în lumea copilului cu Tulburare de Spectru Autist – ghid pentru părinți, Editura Medicală, București, 2019
Stan, L. (coord.), (2016), Dezvoltarea copilului și educația timpurie, Editura Polirom, Iași, 2016