Comportamentul moral

Comportamentul moral, după spusele lui Ilade, reprezintă „un ansamblu de manifestări psihice cu conținut normativ- axiologic, prezentând o diversitate de niveluri ale structurii, dezvoltării și educării sale ca element constituent al conștiinței umane”. Tot aici întâlnim anumite forme de exprimare precum: deprinderile morale care sunt componente  automatizate ale conduitei ce se formează ca răspuns la anumite cerințe care se repetă în condiții relative identice, obișnuințele morale care implică în plus faptul că acțiunile automatizate au devenit o trebuință  internă dar și trăsăturile pozitive de caracter și voință sunt componente psihomorale ale persoanei ce rezultă din asimilarea normelor morale și integrarea lor în structura personalității umane.

Nicola prezintă o serie de caracteristici ale comportamentului moral și anume apare ca o obiectivare a conștiinței morale în fapte și acțiuni dar și o manifestare a conștiinței în relațiile morale practice ale copilului.

Formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală implică o serie de condiții, după care cadrul didactic urmează  să se orienteze în activitatea sa precizează Nicola: formularea cerințelor în mod precis și clar, organizarea eficientă a activității elevilor, asigurarea tuturor condițiilor pentru prevenirea unor deprinderi și obișnuințe negative, asigurarea unui ascendent tuturor acțiunilor și a unei grădiri prin treceri de la simplu la complex, respectarea particularităților individuale ale elevilor .

Piaget, în 1980, a fost cel care a identificat două etape principale în dezvoltarea judecăților morale la copii: morala heteronomă sau realismul moral și autonomia morală.

Morala heteronomă  reprezintă  etapa inițială a  respectului, unilateral față de adult, forța regulii depinde de prezența  fizică a celor mai în vârstă, evaluarea comportamentului de către copil se face în funcție de conformitatea lor materială față de regulile stabilite și nu în funcție de intenția care le-a declanșat.

Autonomia morală este comportamentul orientat din interior , baza principiului cooperării și al respectului reciproc.

În anul 1978, L. Kohlberg  evidențiază trei niveluri de dezvoltare  morală, ce cuprind șase stadii ale raționamentului moral: morale preconvențională, morala convențională și morala postconvențională.

Morala preconvențională  (4-10 ani) se caracterizează prin predominarea concepțiilor egocentrice despre ceea ce e bine sau rău, criteriul fundamental de reglare a comportamentului este avantajul propriu imediat, gratificația personală.Este morala care cuprinde stadiul moralității ascultării și stadiul  moralității hedonismului instrumental naiv.

Morala convențională  (10-13 ani)   pune accent pe principiile morale sunt percepute și acceptate ca fiind obiective, ele neputând fi schimbate prin intervenția conștientă a oamenilor . Este morala care cuprinde două stadii  stadiul moralității bunelor relații și stadiul moralității legii și ordinii.

Morala postconvențională   reprezintă  stadiul autonomiei morale sau interiorizării și acceptării personale a principiilor morale. Este morala care integrează două substadii și anume stadiul moralității  contractuale și acceptării  democratice a legii dar și stadiul moralității principiilor individuale și de conduită.

În anul 1983, G . Allport a explicat personalitatea  umană și caracterul prin modelul trăsăturilor comune, identificând o organizare ierarhică a caracterului:trăsături cardinale domină întreaga personalitate; trăsături principale sau central sunt proprii persoanei respective; trăsături secundare sunt slab exprimate, ele apărând și la alți oameni.

Așa cum învățarea se transformă în autoînvățare, educația morală se transformă într-un autentic proces de autoeducare și autoperfecționare morală a elevilor.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Psihopedagogie Liliana Sacară, Iulia CristinaDumitriu,   Alma Mater 2007

 

Accesări: 57

Articole asemănătoare