Adevărata educație se fundamentează în sânul familiei, apoi se continuă la grădiniță și în școală. În primul rând, educația se realizează prin puterea exemplului, continuându-se mai apoi în instituțiile de învățământ. Tot ceea ce copilul vede că se întâmplă sub privirea lui constituie un exemplu mult mai puternic decât frazele moralizatoare spuse de un adult.
Școala trebuie să fie prietenoasă, să-l atragă prin activitățile școlare desfășurate, unde îi sunt valorificate talentele și înclinațiile. Modelele educaționale actuale pun în centrul atenției copilul cu trebuințele sale, nevoile lui de dezvoltare, în acest scop contribuind școala, grădinița și familia.
Legătura dintre părinți și școală se poate realiza prin diferitele întâlniri colective desfășurate, reuniunilor de informare a părinților cu privire la conținuturile și metodele didactice, programului grupelor/ clasei, serbărilor, vizitelor, aniversărilor. Părinții trebuie să știe care este scopul programului educativ, care sunt obiectivele urmărite și să fie la curent cu politicile educaționale ale grădiniței/școlii. De asemenea, părinții trebuie implicați în luarea deciziilor, să cunoască progresele copiilor.
Participarea familiilor în activitățile derulate la clasă au multiple avantaje atât pentru copii, părinți dar și cadre didactice.
Copiii sunt mai stăpâni pe sine, mai siguri, simțind dragostea părinților nu numai prin interesul arătat acasă, ci și prin participarea și implicarea alături de ei în activitățile școlare.
Părinții devin participanți la educație, prin implicarea afectivă și prin emoțiile trăite alături de copiii lor. Au posibilitatea să-i observe, să le vadă comportamentul și integrarea în colectivitate. Părinții se pot cunoaște mai bine, pot colabora mai ușor de fiecare dată când sunt solicitați.
Cadrele didactice observă modul de implicare a fiecărui părinte, colaborarea și înțelegerea dintre ei, relațiile părinte-copil, psihologia părinților și mai ales pe cea a copiilor.
În majoritatea situațiilor, familia, grădinița și școala colaboreazăn foarte strâns pentru a asigura o educație de bună calitate, dată de eforturile comune depuse. Sunt și familii care prezintă un dezinteres total față de școală, părinți care destructurează prin atitudinea lor ceea ce cadrul didactic clădește zi de zi.
De aceea se impune o comunicare continuă și de calitate între cadrele didactice și părinți, privind dificultățile întâmpinate sau progresele copiilor. Comunicarea deschisă de ambele părți, sprijină dezvoltarea și buna educație a copilului, aduce beneficii pe termen lung dar și dezvoltarea personalității acestuia. Atunci când părinții sunt implicați încă de la început în programul educativ, ei vor înțelege mult mai bine importanța colaborării cu grădinița/școala, formându-și deprinderi de a se interesa și de a sprijini activitatea pe care o desfășoară copilul.